KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...171 >

4,258 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

o plăcea așa de tare pe Kate, atunci poate c-aș fi putut să-l constrâng să accepte să facă pe bona data următoare când voiam să ies cu Laura să ne-mbătăm. Însă trebuie să recunosc că cel mai drăguț lucru legat de seara în care am ieșit și m-am îmbătat cu Laura a fost prezența lui Adam. Așa că am aranjat să ne vedem a doua zi în oraș. M-am întors la mama. —Cine-a fost? m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de „Z“-uri acolo unde ar fi trebuit să fie „S“-uri. Nume care eram convinsă că nu apăreau pe certificatele lor de naștere. Știam că numele lor adevărate erau ceva de genul Mairead, Dymphna și Mary. Înțelegeți: niște nume drăguțe și banale. Și, cu riscul de a le ofensa pe Maireade, Dymphne și Mary-i, niște nume nu prea sofisticate. Fetele alea frumoase, care pogorâseră asupra lui Adam, arătau de parcă aveau nevoie de niște nume sofisticate ca să fie în ton cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a făcut plăcere să vă cunosc. Cel puțin nu pot să fiu acuzată c-am fost necivilizată, m-am gândit mândră. —Pa, mi-au strigat ele în cor. Pa, Kate. După asta mi s-a făcut rușine. Erau niște fete drăguțe. Eu aveam o problemă. Eram geloasă și nesigură. Mă comportam ca un copil, eram excesiv de sensibilă și de alintată. Am început să mă lupt să-mi croiesc drum către ieșire, încărcată cu un copil, sacoșe și cantități uriașe de resentimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de motive care de care mai nobile. Îmi pusese eticheta de inteligentă când eu, în realitate, eram o zgâtie răsfățată și imatură care cerea să i se acorde atenție în cel mai copilăresc mod posibil. Sincer, sunt niște fete foarte drăguțe, a zis el. N-am vrut să fiu decât cu tine și cu Kate, dar n-am știut cum să le opresc să se așeze la masă fără să fiu grosolan, mi-a explicat Adam. Pe bune că e în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dacă Adam mă strângea în brațe bărbătește. —Să te conduc la mașină? m-a întrebat. Nu, sincer, Adam, nu e nevoie. Ne vedem curând, mi-a spus el cu blândețe. Da, am confirmat eu cu un zâmbet firav. Un zâmbet drăguț. Unul adevărat. Iar el și-a pus mâinile pe umerii mei și m-a tras către el (dar cu cea mai mare atenție la confortul lui Kate) și m-a sărutat foarte ușor pe frunte. Eu am închis ochii, abandonându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sunt atrasă de el, i-am răspuns râzând de groaza care se citea pe chipul Laurei. E delicios - sau n-ai sesizat? — Recunosc că e arătos, mi-a spus ea cu prudență. Dar ce știi despre el? — Știu că e drăguț și că mă face să mă simt deșteaptă, frumoasă și dorită. —Claire, nu uita că acum ești foarte vulnerabilă. Suferi din cauza eșecului. Nu mai spune! am exclamat eu. Mi s-a părut că avusesem un ton cam critic. —Oricum, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
îmi făceam griji din cauza a ceva absolut neimportant și ignoram treburile vitale. Uneori e mai simplu așa. Pentru că nu prea aveam ce să fac în legătură cu gaura enormă din perete, dar îmi stătea în putere să golesc o scrumieră. Ce analogie drăguță! Însă consecința practică a felului în care mă simțeam a fost că toată dimineața de marți m-am învârtit prin casă. Nu m-am învârtit în sensul agitației de după o petrecere la care ai băut și te-ai dat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fac ceva să se întâmple. Nu mă comportasem ca o victimă pasivă, lăsând viața să mi se întâmple. Preluasem controlul. Nu funcționase. Și ce dacă? Cel mai important era să încerci. Iar data viitoare când aveam să întâlnesc un bărbat drăguț, n-aveam să mă mai comport siropos, ca o adolescentă, considerându-l prietenul meu și suspectând toate femeile că tânjesc după el. Îmi organizasem plecarea, când Adam a apărut vesel de după colț, cu o tavă cu cafele și brioșe în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine? m-a întrebat el supărat, cu fața foarte aproape de a mea. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. Unde dispăruse Adam cel drăguț, plăcut și înțelegător? Cine era bărbatul ăsta furios care apăruse în locul lui? — Cum adică? l-am întrebat eu fascinată. Îmi era frică de el, dar, asemenea unui iepure prins în lumina farurilor unei mașini, nu puteam să-mi dezlipesc privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Păi, da, presupun că am voie să mă distrez un pic. Dar, în același timp, nu pot să mă culc cu orice bărbat care-mi cere chestia asta. Pe de altă parte, Adam nu e orice bărbat. E un bărbat drăguț și dulce, căruia îi pasă de mine. Ei, sau cel puțin pare că-i pasă de mine. Iar mie îmi pasă de el. Ușor șocată, am realizat că da, într-adevăr îmi păsa de el. Nu vreau să spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ușă. — Camera mea, mi-a spus. Asta dacă nu m-ai adus până aici ca să-ți prezint casa. — Asta poate să mai aștepte, am zis eu abia reușind să îngaim cuvintele din cauza nerăbdării și a emoțiilor. Camera lui Adam era drăguță. Era așa de curată încât am știut instantaneu, nu că până atunci aș fi avut vreun dubiu major, că băiatul plănuise cu meticulozitate cum să mă aducă în patul lui. Camerele bărbaților nu sunt curate decât atunci când te culci cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
în ziua în care Adam fusese invitat la noi la ceai. Adam, m-am gândit cu jind preț de-o secundă. După care, plină de hotărâre, mi-am scos din minte gândul ăsta. Nu acum, mi-am spus mohorâtă. —Ești drăguță și slăbănoagă, a zis Helen îndepărtându-se ca să se uite la mine. Și-acum machiajul! Pe bune, Helen organiza totul ca și cum ar fi pus la punct o campanie militară. Annei au început să-i sclipească ochii când a auzit faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
spiriduși la cutie. Am dedus din adresa respectivă că James nu venise în Dublin în interes de serviciu. Pentru că dacă ar fi fost așa, atunci și-ar fi putut deconta cheltuielile și ar fi stat într-un loc mult mai drăguț și mai scump. Dar dacă nu venise în Dublin în interes de serviciu, atunci de ce venise? —Pot să te ajut cu ceva? l-am întrebat pe un ton ușor răutăcios. Nu era singurul din zonă în stare să fie ironic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
întâlnească. Și-a privit jacheta cu jind, de parcă era ultima oară când o mai vedea și voia să-i memoreze fiecare detaliu. De ce-i era frică? N-aveam de gând să-i fur nenorocita aia de haină. Nu era destul de drăguță. — O duc de-aici, am spus. Atunci ni s-au întâlnit ochii prima dată în adevăratul sens al cuvântului. James mi-a cercetat rapid fața și-a zis cu o voce egală: —Arăți bine, Claire! Mi-a spus chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
astea, se părea că James nu găsea situația la fel de inofensiv-amuzantă pe cât pretindeam eu c-o consideram. Mi-a aruncat o privire glacială. Și mi-a transmis alte vibrații de cioclu. Ticălos nenorocit! De vreme ce eu eram pregătită să încerc să fiu drăguță și civilizată, atunci cu siguranță, cu siguranță că și el putea să facă același lucru. În fond, ce avea de pierdut? Poate că-și pregătise un discurs superb despre cum aveam să-l uit, cum el nu era destul de bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
încerca să discute cu Kate. Purta cu ea un soi de discuție bolborosită și cam protocolară. De parcă fiică-sa ar fi fost un coleg de serviciu, nu un copil de două luni. James nu se comporta așa cum se comportă oamenii drăguți, normali și calzi în preajma unui copil. Știți ce vreau să spun: se poartă de parcă, peste noapte, și-au lăsat creierul la murat, în ploaie. Scot tot felul de sunete cântate și pun tot soiul de întrebări retorice, dar pline de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
m-a anunțat că fusese numai vina mea că mă părăsise. Dar că încă mă mai iubea și că voia să încerce din nou. Era ăsta comportament de om rațional? —Claire, mi-a spus el redevenind James cel blând și drăguț. Îmi dau seama acum cât ești de copleșită de toate astea. E de înțeles. Ai crezut că ești singură. Iar acum realizezi că ți-ai primit înapoi vechea viață, viața cea fericită. Probabil că e dificil să digeri toate informațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ești supărată. James nu s-a întors la tine vărsând râuri întregi de lacrimi, nu ți-a adus un camion de trandafiri roșii și nici nu te-a implorat să-l primești înapoi, mi-a explicat mama. Ar fi fost drăguț, am recunoscut eu. —Dar florile n-au nici o valoare. În schimb, dragostea are, a decretat mama. Da, am admis eu descurajată. Am senzația că m-a prins într-o capcană, am izbucnit într-un final, realizând cum mă simțeam. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
treizeci și doitc " Capitolul treizeci și doi" După conversația de marți cu Adam, m-am chinuit din răsputeri să-l uit. De fiecare dată când mintea îmi fugea la el, îmi blocam gândurile. Am încercat să mă gândesc la lucruri drăguțe. De pildă, la forfota din Londra. Și la confortul pe care aveam să-l resimt revenind în apartamentul meu. Și la cât de frumos avea să fie să-mi revăd toți prietenii. Și la cât de interesant avea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia e bună, mi-am spus. Furia ține la depărtare durerea. Furia mă face puternică. M-am uitat prin sufragerie. I-am zâmbit grațios lui James, cu toate că tremuram. Apartamentul arată drăguț, i-am spus amabilă. Eram surprinsă că vocea nu-mi tremura. — Văd că ți-ai mutat înapoi cărțile, discurile și toate celelalte. Și... Am trecut pe lângă el, m-am dus în dormitor și am deschis șifonierul. Văd că ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sunt flușturatică și imatură. Eram sigură că era cel mai bine că mariajul nostru se încheiase în sfârșit. Nu era vorba decât de faptul că mereu mai rămâne nițel loc pentru dubii. Știți, mă întrebam: dacă aș fi fost mai drăguță, dacă aș fi fost mai puternică, mai blândă, mai hotărâtă, mai răbdătoare, mai dulce, mai bună, mai rea, mai crudă, dacă mi-aș fi impus mai des punctul de vedere, dacă mi-aș fi ținut gura mai des, oare mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
unu și douăzeci, alte apeluri. La fel etc. Apelurile au revenit cu regularitate aproape toată după-amiaza, cam din jumătate în jumătate de oră. După care, ultimul atac a fost înregistrat în jur de șase. La fel. Mama a fost foarte drăguță și mi-a interceptat telefoanele toată ziua. Trebuie să recunosc că atunci când ai nevoie de ea, mama valorează cât propria-i greutate în batoane Mars. Tata s-a întors de la serviciu la șase și douăzeci și la șapte fără douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Sunt mai puternică? am întrebat-o pierdută, cu vocea cea mai copilăroasă din arsenal. —Dumnezeule, a exclamat mama, când îți iei vocea, asta, chiar că încep să-mi pun întrebări. —Ei, am exclamat eu enervată. Voiam ca mama să fie drăguță cu mine, să-mi spună că eram minunată și că puteam să fac față la orice. —Claire, mi-a zis ea, nu are nici un rost să mă întrebi pe mine dacă ești mai puternică. Tu ești cea care știe lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a zis el repede. Nu, i-am răspuns. —Nu te deranjează? m-a întrebat el agitat. Nu, am râs. —E mult mai tânără decât tine, m-a anunțat el cu răutate. N-are decât douăzeci și doi de ani. Foarte drăguț, am spus destul de blând. —O cheamă Rita, a zis el. —Drăguț nume, am comentat eu. —E statisticiană, a spus James părând nițel disperat. — Ce frumos, am exclamat eu. Înseamnă că aveți foarte multe în comun! — Ce dracu’ ai? a urlat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
m-a întrebat el agitat. Nu, am râs. —E mult mai tânără decât tine, m-a anunțat el cu răutate. N-are decât douăzeci și doi de ani. Foarte drăguț, am spus destul de blând. —O cheamă Rita, a zis el. —Drăguț nume, am comentat eu. —E statisticiană, a spus James părând nițel disperat. — Ce frumos, am exclamat eu. Înseamnă că aveți foarte multe în comun! — Ce dracu’ ai? a urlat el. Nu înțeleg ce vrei să spui, am protestat. —De ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]