1,176 matches
-
util o informație corectă cu privire la situația tablourilor care zburaseră dintr-un muzeu în neantul tranziției ca niște fluturași aurii de foitaj era foarte mică. Și chiar mai mică decât capul viermișorului care fusese tulburat din activitățile lui viermișorești și încerca, drăguțul de el, să iasă la lumină, să vadă cine îl deranjează. Normal ar fi fost să-i zic domnișoarei V: „Auzi, fă, needucato, cine dracu’ vă tot angajează pe voi în Minister și nu vă învață să spuneți « Luați loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
următoare, deputatul e tandru, în ciuda celor o sută douăzeci de kile la care a ajuns în numai patru luni de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă cum îți spun eu acum vacă, văcuța mea iubită și pufoasă, vițelușa mea dulce... Vezi, în pat sună altfel.“ Femeia, căreia soțul îi spune pentru prima oară, în douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și primitori peste tot pe unde am mers. Am ajuns, Într-un sfîrșit, și În portul Valdivia, Într-o duminică. Plimbîndu-ne agale prin oraș, am ajuns și În redacția ziarului local, Correo de Valdivia, fiindcă cei de acolo au fost drăguți și au scris un articol despre noi. Valdivia Își sărbătorea cel de-al patrulea centenar, așa că am dedicat călătoria noastră acestui oraș, În onoarea marelui conchistador al cărui nume Îl poartă. Ne-au convins chiar să-i scriem o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
întorcându-mă de la cinema direct acasă, fără a mai trece pe la tine. Am mai uitat ceva: mi-ai mai vorbit despre faptul că te simțeai încurcat. și mă gândeam: „La toate astea se mai adaugă și încurcătura de a fi drăguț cu mine, și faptul acesta complică și mai mult lucrurile. Nu ar fi oare mai simplu să renunțe nu la el, ci la mine?“ Să rămânem pur și simplu prieteni, și nu prieteni pur și simplu, ci cei mai buni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Convorbirile mele cu Mihai au aerul unor confesiuni în sensul religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-am povestit lui țumpi pasiunea mea pentru Infante, mi-a spus: „De ce n-am fost eu copilul acela?“ Drăguț. Pentru mine singura soluție este să planez deasupra, precum lebăda în nori. Câtă afectație! Cât zâmbet! Mi-e teamă să nu alunec în melodramă. Cred că lui Mihai am să-i fixez o întâlnire ori duminică, ori numai săptămâna viitoare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie și Onanie, care mult se zice că ospitalieri sunt. Vally - teribil de drăguț și totdeauna egal cu sine însuși. Aceasta e tot. Tot și nimic mai mult! Întoarcerea la București pe un timp fără seamăn: toamna bucu reșteană în toată splendoarea ei! Reluarea de contacte. O școală ce se mută și nu mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să o influențăm prin realizările și conceptele noastre, dacă vom acționa strâns uniți în jurul partidului și conducătorului iubit, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care ne cheamă la înaltă răspundere istorică față de viitorul poporului român și al societății omenești.“ (Contemporanul, 6 decembrie 1974) DRĂGUȚ Vasile „Programul pe care recenta plenară a PCR l-a așezat în fața criticilor de artă este o încununare a tradițiilor militante și, în același timp, o generoasă deschidere de orizont pentru activitatea viitoare. Descifrăm în substanța de gândire a acestui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Zidim România republicii noi! În «entuziasmul general», serbările s-au încheiat cu o telegramă de felicitare și de mulțumire din partea sătenilor către mult iubitul și stimatul conducător de partid și de stat Gheorghi-Dej, luptător pentru țară și popor, pentru că partidul, drăguțul, făcuse bine și le confiscase «în sfârșit» pământul. Și n-au uitat oamenii satului să-l roage pe tovarășu’, în telegrama aceea, să transmită mulțumirile lor și marelui popor sovietic pentru sprijinul acordat în construcția noii societăți și pentru grija
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cățelul nu s-a prea atins de ea, iar în toiul nopții ne-a trezit cu niște scheunături. Nici nu ne-am dezmeticit bine, că sără cuțul a și-nceput să vomite pe covor o spumă albă și cîțiva viermi - drăguți, ca și el, deși erau mai măricei. L-am dat afară fără să mai stau pe gînduri. Expe riența aceasta mi-a fost de ajutor ceva mai tîrziu cînd, la mare, la 2 Mai, niște prieteni care stăteau cu cortul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Pe Carlina o lega aproape aceeași soartă, numai că maică-sa murise. O crescuse altcineva așa cum avea să o facă și ea la rândul ei. Nicky avea niște degețele atât de mici de credeai că din două pernuțe apare ceva drăguț. - Hai vino la mămica! Hai vino, îl striga aproape în șoaptă Carlina, încercând să învețe rolul de mămică tânără. - Mimimică, mimimică, îngână Nicky, întinzânduși mânuțele sale nevinovate pentru a-l lua în brațe. - Hai vino la mămica! Îl luă în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar plină de bunăvoință și de drăgălășenie. Mi-a spus că ai ajuns cu bine la liman, că erau trei persoane la gară, că ai să fii cineva la Paris și mi-a descris sosirea ta de regină în Paris. Drăguțule, n-am primit încă scrisoarea de la Curtici; am inima grea, nu-ți pot suporta absența, mă chinui și îmi duc, amorțită, disperarea. Ieri, la plecare, Amidée mi-a dat cinci pâinițe aurii și crocante, calde încă. M-am întors acasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sclipiri - că se va închide lumina peste o jumătate de oră, m’am urcat în camera mea, după ce, două ore, Bob Neg[ulescu] a fost amuzant, briliant. A venit și Suchi, cu inteligența lui vie mult scăzută, dar extem de drăguț cu mine. Iată pentru eri. Azi, dimineață identică, cu o familie numeroasă, cu toți copiii semănând supărător. Mare brouhaha: a plecat Mița R. și Suchi, masa a fost fărâmițată, cafelele izolat luate. La 4 m’am dus la Curti să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai ales de când cu întâmplarea mamei lui „ton Oncle“ , care, plecând acolo de unde era guvernanta lui Ady, Mimy, a fost silită să aterizeze și pusă față în față cu Curti în orașul prietenului lui Sabine care a fost atât de drăguț cu tine și ți-a făcut reducerea de 300 lei. Să dea Dumnezeu să înțelegi acest galimatias. Fii prudentă; orice manifestație e urmărită; ar avea repercusiuni asupra averei tale de aici. Te rog, ocupă-te serios de doc torat, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă duc să-l consult! [...] De acolo, năucă, am coborât cele trei etaje ale marelui palat al ziarului fost popular și m-am dus să-l caut pe Camil B[altazar]. Ăsta da, s-a purtat exact ca înainte: drăguț, politicos, afectuos, dar [e] un biet idealist. După el, n-ar trebui decât să spun: „Sunt Doamna Cutare“, ca să mi se deschidă toate ușile și să mi se ofere tot ce doresc: cantină la asociația lor, spor de pensie ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai bine de un an, iar Tarquin s-a mutat efectiv în apartamentul în care stăteam eu și Suze - deși se pare că ambii au început să petreacă din ce în ce mult timp în Scoția. Amândoi sunt atât de drăguți și de așezați, și toată lumea e de părere că fac un cuplu foarte reușit. Doar că, din când în când, când am mintea perfect relaxată, mă apucă panica și îmi vine să țip: “Poftim? Suze și Tarquin?“ Pe bune acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suntem atât de încântați să te cunoaștem, dragă Elinor! Luke ne-a spus atâtea despre tine! În clipa în care își îndreaptă ținuta, remarc că i-a șifonat gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă mami, așezându-se. Totul e grandios! Se uită în jur, cu ochi curioși. Ei, ce comandăm? Un ceai sau ceva mai tare, ca să serbăm fericitul eveniment? — Ceai, cred, zice Elinor. Luke... — Mă duc eu să comand, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
S-o deschid? — Te rog. Desfac panglica surescitată și deschid cutia, în care găsesc un castron albastru de sticlă învelit în hârtie, și o felicitare pe care scrie „Cu cele mai bune urări de la Marty și Alison Gerber“. — Uau! Ce drăguț! Cine sunt Gerberii ăștia? — Habar n-am. Niște prieteni de-ai maică-mii, bănuiesc. — Și... toți cei care vin la petrecere o să ne dea câte un cadou? — Cred că da. — A... ha. Dumnezeule. Rămân pe gânduri, uitându-mă la castron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mă să ghicesc! E „Trăiește-ți visul, la Dream Dress, nu?“ — Nu, nu este acesta. Cynthia zâmbește. — Este „Visurile se împlinesc la Dream Dress?“ — Nu. Surâsul Cynthiei se încordează ușor. Este „Noi îți vom găsi rochia la care visezi“. A, drăguț! spune Suze, încuviințând politicoasă. Ale mele erau mai bune, îmi șoptește în ureche. Cynthia ne conduce înăuntru și ne invită să ne așezăm pe o canapea de culoarea untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la ea, cuprinsă de un gând subit. Hei, Suze, dacă aș mai aștepta vreo doi ani cu nunta, copilul tău ar fi destul de mare... și ar putea să-mi țină el trena! — Vai! Suze își duce mâna la gură. Ce drăguț ar fi! Dar ce te faci dacă se împiedică? Sau dacă începe să țipe ca din gură de șarpe? — Nu m-ar deranja! Și i-am putea face un costumaș absolut superb... — V-aș ruga să revenim la subiect, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mă uit cu atenție pe rafturi. Ooo. Clești pentru homar! Ia să-i cer! Și mânerele astea super simpatice pentru porumb fiert Și margaretele astea de plastic, atât de drăgălașe. Nu știu la ce folosesc, dar arată atât de drăguț! Notez cu grijă numerele acestora pe listă. OK. Altceva? Mă uit iar în jur și atenția îmi e atrasă de o mare strălucitoare de crom. Uau. Trebuie neapărat să avem și noi un aparat de înghețat iaurtul. Și unul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
descoperit ce simțim unul pentru celălalt... dar nu crezi că trebuie să le dăm o șansă acestor sentimente reciproce? — Tom, eu nu sunt absolut deloc interesată de persoana ta, spun. Punct. Și în aproximativ două minute mă mărit. Așa că ești drăguț să te dai din calea mea? — Habar n-ai ce te așteaptă! Habar n-ai care e de fapt realitatea crudă a căsătoriei! Becky, spune-mi sincer, chiar te imaginezi petrecându-ți restul zilelor alături de Luke? Zi după zi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o complet descoperită. Deci, înapoi la realizatori. Domnule Radu F., permiteți-mi să supun atenției dumneavoastră o problemă de psihologie : dacă ați fi o liceană virgină, de familie bună, cu pasiunea muzicii clasice, și ați descoperi că Petre, băiatul ăla drăguț din banca a treia, s-a transformat peste noapte în Nicu Gheară, chiar ar continua să vă facă plăcere să vă pierdeți nopțile cu el și cu briantina lui de neam prost ? Cu mult înainte de viol, briantina aia ar fi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu slăbiciune pentru animăluțe să și completeze pe loc cererea de adopție, dar nu atît de drăguț încît să-l determine pe spectatorul mai hain (așa, ca mine) să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu slăbiciune pentru animăluțe să și completeze pe loc cererea de adopție, dar nu atît de drăguț încît să-l determine pe spectatorul mai hain (așa, ca mine) să se angajeze imediat la serviciul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu slăbiciune pentru animăluțe să și completeze pe loc cererea de adopție, dar nu atît de drăguț încît să-l determine pe spectatorul mai hain (așa, ca mine) să se angajeze imediat la serviciul de deratizare. (Să recunoaștem : specimenul uman cel mai bine calificat să-l înțeleagă și să-l iubească pe acest șobolan era băiatul ăla
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]