1,187 matches
-
cuvinte. (L-am întâlnit în tren. Era noapte, și liniște în vagoanele de clasa întâi(însă cu aspect de clasa a II-a). Eram aproape singuri în compartimentul de șase locuri. Prima dată când l-am privit l-am considerat drăguț, însă, fiind față în față am intrat în vorbă în legătură cu un geam pe care mă chinuisem să-l las deschis, dar mai puțin decât era, și el m-a ajutat, abia atunci l-am remarcat cu adevărat. Comunicasem prin semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scânteie cordită de la chibrit sau brichetă. Ci cu scânteie sfântă, slobozită de la cremene și de la iască. Și asmuțite - flăcările - până la bucile norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi, nu manifestasem, dar fermecătoarei îi venise sifon pe boarfele de paradă în care se îmbrăcase. Cică fusta a verde nu se asorta cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în căcaturile alea de baruri ale lor, prizează tămâie pe nări, se dezlănțuiesc asupra unor psalmi, ce aduc perfect cu niște bluzuri și, după ce s-au dezmorțit, nu mai încetează a se minuna: "Doamne! Oare cum nu-l trăznește Dumnezeu, drăguțul, pe putredul de lingușitor?!..." Pentru că, dacă e să fim cât de cât onești, de trăznit, nu-l trăznește.) Iar, după ce se chiombesc, la maximum, 10-12 strofe, cu reverul mai lung, pe care le azvârle pehlivanul, ca din fund, pe hârtie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Plăcerea a fost a mea. Mă bucur că v-am văzut pe amândoi. Julia s-a întors, mimând nedumerirea. N-o văd pe Deborah. Paul stătea de vorbă cu ea, nu? Da, o s-o lăsăm acasă pe drum. A, ce drăguț din partea voastră! Julia era disperată să afle mai multe detalii. Mi s-a părut că s-au înțeles foarte bine, nu? Jade a dat din cap. Da, și-au descoperit o pasiune comună pentru filmele alea străine așa de plicticoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ori. În sfârșit, bărbatul a zâmbit. —Am doi copii - au deja douăzeci de ani - din prima căsătorie și mai am unul de treisprezece ani, din a doua. Soția mea a făcut fertilizare in vitro, a adăugat el cu subînțeles. —Ce drăguț! — Da. Doctorul a tăcut și s-a uitat la ea cu atenție. Căsniciile cu numărul doi pot fi uneori dificile, nu? Alison a clătinat din cap și i-a zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a sunat-o acum două zile și-au aranjat ca mâine seară să meargă împreună la cinema. —La cinema! a exclamat Julia entuziasmată, de parc-ar fi auzit că bărbatul o ducea la Taj Mahal cu un avion particular. Ce drăguț! Jade i-a făcut cu mâna unei persoane de la masa la care trebuia să stea. — Ar fi cazul să mă întorc la gazdele mele. Mă bucur că te-am văzut. Femeia i-a trimis o sărutare Juliei și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse: — Am venit să... să-mi cer scuze... Madame Iocasta îl întrerupse: — Lui Virgil? Nemaipomenit de drăguț din partea ta! îi oferi un zâmbet uluitor, apoi îl lovi cu toată puterea peste față. — Nu te-ai prea grăbit, spuse ea, iar zâmbetul nu i se clinti de pe față când îl lovi cu mâna cealaltă peste celălalt obraz. — Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zi rolul principal.) Sus, Îl găsesc pe Ben lovind barele pătuțului. Zâmbește larg, iar din gură Îi iese un firicel strălucitor de salivă care se Întinde și se contractă Începând de la extremitatea bărbiei până pe salopetă, bălăngănindu-se În Întuneric. — Bună, drăguțule. Ce fel de oră e asta, ia spune? Îl extrag din pătuț, iar el, copleșit de bucuria regăsirii, Își Încearcă un canin nou-nouț pe gâtul meu. Au. Nu mi-am dorit niciodată băiat. După ce am avut-o pe Emily, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a fost petrecerea lui Emily și... —Oricum, eu și tatăl lui Richard sosim la Londra sâmbătă ca să ne bucurăm de acel spectacol minunat de la Royal Academy. Îmi dau seama că pauza e făcută ca eu să spun ceva. —O, ce drăguț, Barbara, și unde o să stați? —Acum, să nu te deranjezi prea tare. Ne știi tu pe mine și pe Donald, apă caldă și un pat curat și suntem perfect mulțumiți. 21.40: Sus, Emily e Încă trează, dar cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tavă cu băuturi... Mi-a adresat o privire inocentă cînd m-am așezat lîngă ea, inventariindu-mi pe rînd părul În curs de rărire, apoi vînătăile de pe gît și, În final, tocurile prăfuite ale pantofilor din piele netăbăcită. — Doamnă Shand, drăguț din partea dumneavoastră să acceptați Întîlnirea. Mă Îngrijorează ideea că prietenii lui Frank din Estrella de Mar i-au cam Închis ușa-n nas. Deja sînt trei săptămîni de cînd tot caut vreun indiciu care i-ar putea fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bine la temperaturi mai coborîte decît cea a inimii. Totuși, la fel ca Întotdeauna cînd mă saluta, buzele i se răsfrînseră cu generozitate, oferind promisiunea unei Întîlniri erotice de-o stranietate În stare să transcende bariera dintre specii. — Charles, ce drăguț din partea ta să vii aici așa devreme! Să știi că prețuiesc cu-adevărat rîvna. În vremurile astea, nimeni nu mai vrea să vadă ceva de succes, de parcă eșecul ar fi cumva șic. Am adus ceva care ar trebui să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
piesă de teatru. Duce-m-aș, departe de tot... . — Într-un loc cu băieți înfierbântați și băuturile reci. Știu povestea. Și ți-ar prinde bine. N-ai mai avut un iubit de secole, de când i-ai dat papucii tipului ăluia drăguț și la locul lui... Era prea cuminte, spusei cu amărăciune. Dumnezeule, voia să mă ducă la ai lui, în aula bisericească din Sussex, duminica la prânz. Știu că era un tip de treabă, dar nu prea aveam multe în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul tău zâmbitor a fost o tortură pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
grup în celălalt capăt al camerei, chicotind împreună, ignorând-o cu ostentație pe Tabitha-Peaseblossom2, care se sprijinea de un scaun și sorbea niște apă. Tineri, zvelți și în formă, erau plini de ei și dornici de a fi remarcați. Că drăguți mai sunt, zise Hugo. Ca un buchețel de brândușe. Mai ales băiatul ăla blonduț e încântător. Dar atenție, știe chiar prea bine lucrul ăsta, ceea ce-l face să numai fie deloc atrăgător. — Tabitha? Cum te simți? se auzi MM. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult îmi păsa și aveam grijă de ea. —Un pic. O să-mi mai dau cu niște cremă TCP2 după. Drăguț din partea ta că ai venit să vezi ce fac. A, nu. Adică, oricum nu prea mai am ce face pe aici. Abia acum începe distracția pentru voi. Practic, eu am terminat ce aveam de făcut. I-am spus toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o copie ieftină. Nu era greu de observat diferența. — Am făcut pe modelul pentru ziarul Mail săptămâna trecută și cei de la Dolce au spus că pot s-o păstrez, zise ea cu mulțumire de sine. Nu-i așa că au fost drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un coridor cu mochetă bej, trecând printr-un dormitor deosebit de impresionant, cu un paravan japonez pe peretele din spate și nenumărate dulapuri lăcuite, apoi printr-o baie la fel de elegantă, cu pereții acoperiți cu faianță neagră și o cadă cu hidromasaj. —Drăguț, zisei eu, în timp ce Sally încuie ușa în urma noastră, m-ai adus aici să-l văd pe prietenul tău. Dl Jacuzzi. Sally scoase un pachețel de hârtie din buzunar și-l puse pe raftul de marmură de lângă chiuvetă. — Dl Charles Jacuzzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Așa c-am făcut-o. Au dispărut. —Despre ce Dumnezeu vorbești? Cutiile alea pe care le-ai lăsat să zacă în birou de aproape un an. Ai spus că o să le desfaci, dar n-ai făcut-o niciodată. Așa că domnul ăsta drăguț le-a încărcat în camion și acum se îndreaptă spre gunoi. Maggie îi aruncă o privire bărbatului în salopetă, care se uita în pământ. Abia acum își dădea seama ce se întâmpla. Dar nu putea să creadă. Trecu pe lângă Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era o replică la întrebarea pe care o pusese chiar el. Nu știi dacă sunt bun la asta. —O, cred că îmi pot da seama. Ai grijă de tine așa cum numai un om de succes poate să aibă. Ei, e drăguț din partea ta să spui asta. Ai văzut Adevărul despre băieți? —Cel în care era vorba despre cei patru adolescenți? L-am văzut anul trecut: a fost genial. —Mulțumesc. —Tu l-ai făcut? —Eu l-am făcut. —Dumnezeule. Nu îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mare, pe ceva cu, unu, doi, trei, patru picioare, poate când, dâgâdâg-dâg, e un animal cumplit, frâââ... frââî.) PARASCHIV: Fornăie? INAMICUL (Frâââ... da, are cap, și animalul are cap, are frunte, ai-ia-iai! i-am văzut cu ochiul, da, cu ochiulețul drăguțul, ehe, gggân-gggân... ei trec repede, fâsss... ca o săgeată, repede, arcul, săgeata, zvâp! săgeata a pornit, zvâp, altă săgeată, în piept, ehe, omul are o inimă mare, uriașă, el vrea ceva... iar calul animalul, ehe-he-hehe... e alb, ca peretele, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sine, extaziat în fața lămpii de gătit.): O văd... Te văd... Te văd foarte bine... Ești roșie... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice să ne grăbim... Să mergem chiar acum să nu mai moară gorobeții... degeaba... PARASCHIV (Mângâind scaunul.): Nu știu cum se face... drăguțule... că nu te mai văd... INAMICUL (Alergând la PARASCHIV): Zice că da, vrea, că mâine se vor aduna cu toții, își vor spăla mlinile și picioarele, vor mâneca din aceeași pâine, și vor mirosi iarbă... Zice că se vor lipi unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În gol... - Nu risc așa ceva. Avionul s-ar depresuriza instantaneu și nu m-ar lăsa inima să pun În pericol viața a șaizeci de oameni nevinovați. Aha, adică problema era viața celor șaizeci de pasageri nevinovați, a mea nu conta! Drăguț... - Nu, abatele nu era român, a continuat Elvira imperturbabilă. Și chiar dac-ar fi fost, era greu să contribuie cu ceva la o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te-ai lins pe bot: mai binele e dușmanul binelui, tu ai spus-o. Hai, ține lista și uită-te la litera finală a ultimului număr de cont. Care este? - A... - Remarcabil! Și acum, penultima de la contul anterior, dacă ești drăguț... - Este: L... - Și antepenultima? - E... Pe urmă X, A, N, D... Ei, drăcie!... - „Schimbă ordinea!”, nu era asta deviza? Chiar tu, Brutus, descoperitorul ei, ai uitat-o? Nu e frumos... continua Eveline să-și savureze ludic triumful. Am rămas bouche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
măturând de două, trei ori, cu vârful ei Încărcat de culoare, hârtia „Vatmanski“, o scălda Într-o baie de cer portocaliu, de-a curmezișul căreia, cât timp cerul era Încă puțin umed, așternea un nor lung, negru-purpuriu. „Asta-i tot, drăguțule“, spunea el, „E foarte simplu.“ Odată l-am rugat să-mi deseneze un tren expres. I-am urmărit creionul trasând cu Îndemânare apărătoarea și farurile sofisticate ale unei locomotive care arăta de parcă ar fi fost achiziționată la a doua mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și curând nu mai era decât o pată aurie plonjând și plutind, Înălțându-se spre răsărit, peste păduri și tundră, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]