14,485 matches
-
un puști cu caș la gură: - Fir-ar mama ei, mă, ție-ți sună apa-n cap? Ai orbul găinilor? Ce, nu vezi că ăsta-i crănțănicios și ars ca o gogoașă de pe strada 18 din Tianjin? Sub dăscălelile celuilalt, dracul cel tânăr și-a dat ochii peste cap, pierdut și neștiind de unde s-o apuce. Cel care-și îndesase tăblița la brâu i-a zis: - Ce-ai încremenit așa? Du-te s-aduci sânge de măgar! Cel tânăr și-a
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de subită iluminare. S-a răsucit și-a alergat afară din sală, dar s-a întors cât ai bate din palme, în mână cu o găleată toată numai pete de sânge. S-ar fi zis că găleata era deosebit de grea - dracul se gârbovise, pașii i se împleticeau și părea că stă să se răstoarne la pământ în orice clipă. A lăsat găleata să cadă greu lângă mine, făcându-mă să mă cutremur tot. Am adulmecat un iz care te-ngrețoșa - un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
făcându-mă să mă cutremur tot. Am adulmecat un iz care te-ngrețoșa - un iz fierbinte-fierbinte, ce părea să fi reținut în el căldura unui corp de măgar. Trupul unui măgar ucis mi-a fulgerat prin creier, apoi a dispărut. Dracul cu tăblița a înșfăcat din căldare o pensulă din păr de porc, a înmuiat-o în sângele gros și lipicios și de un roșu întunecat și mi-a dat cu el pe creștetul capului. Am scos fără să vreau un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
îndelung sub secetă peste care dă deodată ploaie binecuvântată. În acele momente, inima mi-era încâlcită precum cânepa și mă-ncercau simțiri fel de fel. Ca un meșter vopsitor cu mișcări iuți și precise și o artă și tehnică excepționale, dracul cel tânăr a întins, pensulă după pensulă, sânge de măgar peste tot pe corpul meu. La urmă, a ridicat găleata și mi-a turnat drept în față ce mai rămăsese în ea. Am simțit cum viața se avântă din nou
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
simțit cum viața se avântă din nou vijelioasă în trupul meu. Am simțit cum mi-au revenit puterea și curajul. Fără să mă rezeme ei, m-am ridicat în picioare. Deși se numeau Cap-de-bou și Chip-de-cal, nu semănau deloc cu dracii cu trup de om și cap de bou sau căpățână de cal pe care îi vedem noi în desenele înfățișând lumea cealaltă. Aveau corpul structurat întocmai ca oamenii, deosebirea fiind doar că pielea, care parcă le fusese vopsită cu un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
frunze de o asemenea culoare, însă sigur există flori de o asemenea culoare - e vorba de o mică floare din mlaștinile ținutului Gaomi din nord-est care înflorește dimineața și după-amiaza s-a și ofilit. Ținut de subsuori de cei doi draci zvelți și înalți de statură și cu fețele albastre, am străbătut un tunel întunecos al cărui capăt părea că n-o să-l vedem niciodată. Cam la fiecare 40-50 de metri, din pereți ieșeau pe amândouă părțile atârnători pentru lămpi cu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
deloc pe potrivă cu vârsta ei, și, cu un linguroi negru ca pana corbului, a scos dintr-o oală murdară de fier un lichid negru cu miros stricat, pe care l-a turnat într-un bol mare smălțuit în roșu. Dracii au ridicat bolul și mi l-au întins în față. Pe fețe le-a răsărit un zâmbet care clar nu era cu gând bun. - Bea! Ia bea tu bolul ăsta de supă și o să uiți toate durerile, supărările și dușmăniile
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Pe fețe le-a răsărit un zâmbet care clar nu era cu gând bun. - Bea! Ia bea tu bolul ăsta de supă și o să uiți toate durerile, supărările și dușmăniile. Am dat din mână și-am răsturnat bolul, zicându-le dracilor: - Nu, nu, vreau să țin bine minte toate durerile și toate supărările și toate dușmăniile, altminteri înapoierea mea pe lumea omenească își pierde tot rostul. Am coborât semeț de pe terasă, treptele din scânduri de lemn tresăltând sub pașii mei. I-
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
să țin bine minte toate durerile și toate supărările și toate dușmăniile, altminteri înapoierea mea pe lumea omenească își pierde tot rostul. Am coborât semeț de pe terasă, treptele din scânduri de lemn tresăltând sub pașii mei. I-am auzit pe draci strigându- mi numele și apoi dându-se și ei în fugă jos de pe terasă. În continuare, am început să mergem pe pământurile ținutului Gaomi din nord-est. Aici, fiecare munte și fiecare apă, fiecare fir de iarbă și fiecare copac îmi
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
reforma agrară, iar pământurile marilor gospodării fuseseră toate repartizate săracilor fără pământ: pământurile mele nu făcuseră nici ele, firește, excepție. Redistribuirea pământurilor nu era lucru lipsit de precedent istoric, dar înainte de ea chiar nu era necesar să mă și împuște! Dracilor părea că le e frică să nu o iau la sănătoasa, așa că mă încopciaseră între ei, ținându-mă strâns-strâns de umeri cu mâinile sau mai degrabă cu ghearele lor reci ca gheața. Soarele strălucea, aerul era curat și proaspăt, păsările
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de-a lungul râului, am trecut prin mai bine de zece sate și ne-am încrucișat cu numeroși oameni. Am recunoscut destul de mulți prieteni din satele vecine, dar de fiecare dată când vroiam să deschid gura să le dau binețe, dracii își încleștau, neîntârziat și cu mare precizie, mâinile de gâtul meu, făcându- mă incapabil să scot și cel mai mic sunet. Mi-am arătat intensa nemulțumire față de această stare de lucruri: i-am lovit cu piciorul în pulpe, dar n-
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
tutun se tot zdruncina, ca însemnul unei cârciumi. Căruța era căruța de la mine de-acasă, calul era tot de-acolo, dar căruțașul nu era argatul meu. Am vrut să mă reped la el să-l întreb ce se întâmplă, însă dracii parcă erau vrejuri încolăcite în jurul meu și de care îmi era greu să mă scutur. Eram sigur că Ma Wendou, căruțașul, îmi văzuse silueta, că auzise zgomotele pe care le scoteam zbătându-mă din răsputeri și că-mi adulmecase mirosul
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
apirat ca în Dubai, iar românii ar trebui să se plângă mai puțin și să facă mai mult, a mai declarat, joi, democrat-liberalul Silviu Prigoană la RFI. "Uitați-vă cum arată blocurile care au fost anvelopate... Mai bine le lăsau dracului așa gri cum erau, că era într-un fel! E o mare jale, suntem agresați vizual! Cine a hotărât culorile alea ar trebui judecați! Nu sunt specialist în chestia asta. Am impresia că nici cel care a hotărât culorile nu
Prigoană, ”agresat vizual” de culorile blocurilor reabilitate termic () [Corola-journal/Journalistic/44671_a_45996]
-
au renunțat la culoarea care i-a consacrat, iar portocaliul a dispărut de pe panourile electorale. În toată țara se folosește culoarea verde pentru campanie, sau culorile unei alianțe încheiate de PDL la nivel local. "Pedeliștii fug de propriul nume ca dracul de tămâie. În fiecare județ formațiunea sub care candidează se cheamă altfel, se combină altfel și se colorează altfel. Se colorează în verde închis, în verde deschis, în alb, în te miri ce", îi ironizează Vosganian pe cei de la PDL
Vosganian: Singura pată portocalie mai e pe chiloţii Ginei Pistol () [Corola-journal/Journalistic/44723_a_46048]
-
că mi-a fost rușine... L-a pălmuit pe tovarășul prim-secretar, nu de la municipiu, de la județ, mă! Participam la o întâlnire tovărășească, primisem indicații să luăm și femeile... Am petrecut toată noaptea. Ne-a cântat o artistă. Frumoasă a dracului, o dă și la televizor... am uitat cum o cheamă. De ce stai, cumnățică? Toarnă, că acuș se face ziuă. Și ce ne face cumnățica voastră, sfânta lu’ mama!? O invită tov prim la dans, o dată, de două ori, poate de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
venit, începusem să mă plictisesc aici. Când trăia tata, mai aveam cu cine schimba o vorbă. Om bun era, păcat mare că s-a dus. Dar morții cu morții, viii cu viii! Mi-a spus milițianu' c-ai venit, e drac, nu om, pe toate le știe... Nu o să te rețin mult, mătușa Maria chiar m-a rugat, ce să-i faci, o cred, și eu am... Se opri. Pe maică-sa el nu o cunoscuse. Fusese crescut la orfelinat, apoi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noi, vor să pună mâna pe Europa... Șarpele a început să ridice capul, iar Gorbaciov... rusul tot porc rămâne... La noi, sperăm să nu reușească, avem o securitate de invidiat. Numai să nu ne trădeze... fără ei, se duce totul dracului... Înnebunesc ăștia că am scăpat de datorii, că am renunțat la clauză, că avem șansa să demonstrăm omenirii ce înseamnă adevăratul sistem comunist. De asta le este frică. Mama lor de capitaliști! De ce crezi că nu am venit cu mașina
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
măi Ioane, mă frământă altceva... De ce, Dumnezeul mamei lor de securiști, nu-i arestează!? Au scris și o scrisoare, iar ei, nimic! Știe doar și Ceaușescu. De ce și de cine le este frică? Oare bănuiesc că totul se va duce dracului, că mâine, poimâne vor da socoteală? Asta mă chinuie, frate! Mă scol noaptea și umblu prin casă... Se ridică și Dumbrăveanu. Parcă înțeleși, ca la o comandă, se opriră în fața ferestrei. Vreo patru cinci săteni se sprijineau de șareta primarului
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doi sau trei ani. Și tu ești neschimbat, te-ai mai îngrășat puțin, dar nu-ți stă rău. Mi-a fost frică pentru tine, cu necazurile tale, parcă a fost un făcut, să vină unul după altul... Mai dă-le dracului de necazuri, dar să știi, numai unul am avut și, curios, mi-a fost frică de al doilea, când nevastămea l-a pălmuit pe prim... am înlemnit, Victore. A rămas cu gura căscată bietul om, mai ales când l-a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ar fi subordonat, știe că voi fi promovat înapoi, sau chiar și mai sus... Dar, cum spuneam, hai să uităm de aceste fleacuri și scoate și tu ceva de la protocol. Să nu spui că n-ai, că te ia mama dracului! Victor zâmbi complice: da, se merita o tărie. Deschise un fișet plin cu dosare, iar din spatele unui teanc de carnete roșii, noi, legate frumos, scoase o sticlă învelită într-o imitație de pai. E “albanez”, mie îmi place, nu știu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pentru fiecare. În fața lui Gheorghe, parcă și cu mai mult respect, probabil fiindcă nu-l cunoștea. Domnule director, câțiva muncitori vor să vă ure, le-am spus că aveți musafiri, dar ei nu și nu... La ce oră credeți?... Pe dracu’, vor să ure! I-ai adus dumneata, tovarășe Petrescu... Du-te la Popa, la administrativ, am adus trei navete cu vin, dă-le la oameni și spune le să plece la casele lor... Asta vor ei, Petrescule, nu să mă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
consemn, nimeni nu vine, nimeni nu pleacă... așa am primit ordin. Dar spune-mi, bețivul tău mai poate? E bine că are casă băiatu’... mai și învață, numai noroc să aibă, nu cum am avut eu... Dacă mai poate? Pe dracu’! Aș pleca și mâine, sunt tânără încă, dar am doi copii și unde să mă duc? În Vaslui, în sat la mine, să muncesc la colectivă? Să râdă satul? Mai bine moartă! Acolo nu mă mai duc... ia o țigară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
întoarse la telefon. Sărut mâna, Elena, iartă-mă că te-am trezit... nu, nu sunt beat... am vrut să te aud, să văd ce mai faci... Eu... ce pot face, nimic și de toate. Simt că se va duce totul dracului, așa cum s-a dus și căsnicia noastră... Cum să nu mai telefonez? Cum, te măriți!? Vă împușc pe amândoi, asta să știi... cât trăiesc, nu o să-ți permit! Tu ai rămas singura mea... Alo, aloo! Gheorghe puse încet telefonul în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cred că sunt în pragul nebuniei... Nu te uita așa la mine. Nu mai beau de câteva luni, ficatul mă macină, dar știu ce vorbesc, așa cum am știut întotdeauna... Știu și nu o să vă uit niciodată, tovarășe prim! Dar poate dracul nu-i chiar așa de negru, cum spunem noi prin Moldova. Vom trece și de acest impas. Nu cred că va îndrăzni cineva să ridice capul, totul e să fim uniți, să nu cedeze nimeni. Tovarășul secretar general a spus
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
apoi, timid sau mai degrabă fără convingere, încercă totuși să-și susțină ideea: Dar hai să privim și sub alt aspect lucrurile. La noi aparatul funcționează perfect, securitatea și armata sunt cu noi, cu poporul... Vorbești ca la ședințe, pe dracu’ sunt cu noi! Armata... poate da, pe Milea l-a ales bine Ceaușescu, dar în Securitate nu am încredere, crezi că CIA și KGB dorm? Ești convins, măcar cât de cât, că nu au racolat și securiști de-ai noștri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]