2,407 matches
-
este calificată că tip distinct. Dramaturgia a dat și alte tipuri ale femeii franceze moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă organizare dramatică, oferind imaginea dinamică a unei societăți întruchipate în figuri reprezentative, printre care femeia pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
orizonturi cercetarea lansează câteva piste în direcția reflecțiilor paralele care dezvoltă și completează organic studiul de față, pe care nu avem pretenția să-l epuizam în lucrarea prezenta: - Mituri identitare; - Homo urbanus; - Femeia în Cetatea modernă; - Femeia în literatura și dramaturgia franceză și română ș.a. Unele dintre aceste subiecte au constituit deja obiectul reflecțiilor noastre într-o serie de materiale publicate în țară și peste hotare. Deși operele de artă au un caracter accentuat istoric și local (care determină deosebirile lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
La Découverte, Paris, 1974 VIANU, Tudor, Arta prozatorilor români, Eminescu, București, 1941 VIANU, Tudor, Filosofia culturii și teoria valorilor, Nemira, București, 1998 VLADIMIROVA, M. M., Românii țicl A. Zolea "Rugon-Maccarî", Izdatelistvo Saratovskogo Universiteta, Saratov, 1984 VLĂSCEANU, Lazăr, Erving Goffman și dramaturgia socială, în GOFFMAN, Erving, Viața cotidiană că spectacol, București, 2003 WEINBERG, Henri, Le style et la thématique de l'intimité chez Zola, Union Générale d'éditions, Paris, 1978 WEISBERGER, Jean, L'Espace romanesque, L'Age d'homme, Lausanne, 1978 ZAFIU
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène de Offenbach îi servește lui Zola în Nana drept fundal pentru sublinierea decăderii miturilor clasice. 174 Dramaturgii sunt specialiști în diverse aspecte ale vieții publice (mobilul dramatic al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare), dar mai ales private. Eroii romantici se preschimba în cavaleri ai industriei, în ticăloși și în femei adultere. Acest "teatru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Teodor Vârgolici, Alexandru Șahighian, TR, 1961, 17; Al. Săndulescu, Poezie cetățenească, GL, 1961, 36; Mihail Davidoglu, Alexandru Șahighian, GL, 1965, 15; George Muntean, Alexandru Șahighian, RL, 1971, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 542; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 78-79; Lit. rom. cont., I, 459; Micu, Ist. lit., 585-586, 661; Dicț. scriit. rom., IV, 433-435; Florin Faifer, Militantul, CL, 2003, 9. F. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
Viața românească”, „Secolul 20”, „Teatrul”, „Veac nou”, „Revue roumaine”, „Luceafărul” ș.a. În Israel deține o rubrică permanentă la revista „Minimum”, fiind prezent și în alte periodice în limba română. I se decernează de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1976, 1982, 1986) și Premiul „F. Aderca” al Uniunii Scriitorilor (2002). Până să descopere o formulă romanescă singulară, în care miezul epic este pus în abis prin insertul dramatic, S., natură scriitoricească laborioasă, se impune ca autor de teatru, spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
volumul omonim) și Menajera („Teatrul”, 1/1974, reluată în volum în 1979) par variante ale Casei cu păpuși de Henrik Ibsen (Mircea Ghițulescu), unde influența e destul de naiv preluată. Această etapă este neconcludentă pentru evoluția scriitorului, iar curba ascendentă a dramaturgiei sale poate fi pusă în evidență prin prezentarea cronologic răsturnată a pieselor. Astfel, cele mai reușite se dovedesc acelea incluse în volumul Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele din urmă. Privită din perspectiva acestor piese, dramaturgia lui S. relevă câteva direcții principale. Astfel, Îngerul bătrân sau Comedia nebunilor (publicată în „Teatrul”, 7/1976, reluată în volum în 1982) și Noaptea e parohia mea (1982) sunt, de asemenea, mostre despre personalitatea lui Hitler și sistemul opresiv, variante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
247-251; Gheorghe Grigurcu, „Eseuri critice”, F, 1983, 4; Cubleșan, Civic-etic, 141-146; Ion Vartic, Prințul, diavolul și Bunul Dumnezeu, F, 1984, 9; Cristea, Modestie, 201-205; Ghițulescu, O panoramă, 83-92; Raicu, Fragmente, 428-433; Popescu, Teatrul, 140-153; Cosma, Romanul, I, 231-233; Doina Modola, Dramaturgia și critica ei, ST, 1989, 2; Grigurcu, Peisaj, I, 231-234; Solo Har, Generația contruntărilor, Tel Aviv, 1994, 272-281; Alexandru Sever, DRI, IV, 365-387; Valeriu Cristea, Dumnezeu în camera de gazare, CC, 1997, 3-4; Ion Vartic, Portret sintetic de scriitor insolit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
din scrisori. Să Încep să-mi depăn puținele evenimente petrecute În viața mea. Un lucru foarte important a fost să le cunosc părerile celor de la revista DRAMA, nou scoasă de Uniunea Scriitorilor, tocmai pentru a Împlini un mare gol făcut dramaturgiei, la piesa mea „Cresc apele”. Au trecut trei luni și redactorul, Dl. Mircea Ghițulescu, foarte solicitat cu scoaterea numărului 2-3, n-a putut să se ocupe și de piesa mea. L-am văzut mai zilele trecute și l-am liberat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Universitatea „Spiru Haret” din București. Monografia Gib I. Mihăescu (1984; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române) este structurată după un tipar clasic, cuprinzând biografia autorului și o descriere a operei de la nuvele până la romane, lucrarea încheindu-se cu un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
dornici a înfrunta, la începutul anilor ’30, pastișa și rutina. Privite îndeobște sub specia unui teatru de lectură, piesele (ce apar mai toate în „Familia”) nu trec, la timpul lor, neobservate, și mai târziu se impun atenției unor istorici ai dramaturgiei prin nota certă de modernitate (ținută reflexivă, miza pe intertextualitate și metaforă). Un prim act teatral (datat 1934, retipărit de sine stătător în anul următor) a cunoscut și o montare pe scena Naționalului din Cluj; „dezamorsând”, cu ironie în subtext
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
special este premiată de UNITER drept cea mai bună piesă românească a anului 1993, într-un spectacol de televiziune se montează, în 1994, Celula poetului dispărut. În 1997 îi apar o antologie ce urmărește să fixeze două trăsături esențiale ale dramaturgiei sale (soluția provizorie a refugiului în mit sau în parabolă și propensiunea spre demolarea convențiilor teatrale), precum și Armurierul Cehov, care include noi încercări de a aduce pe scenă contemporaneitatea imediată. N. este, de asemenea, autorul unor substanțiale scenarii de film
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
chiar și atunci când se sprijină pe o stare conflictuală latentă, ce depășește determinările imediate ale unor evenimente exterioare. Dintre ele, Absența ilustrează deplina maturizare a scriitorului. Cu toate că i s-a recunoscut de timpuriu angajarea într-o luptă vizând înnoirea limbajului dramaturgiei autohtone, „criptogramele dramatice” (Romulus Diaconescu) pe care le propunea teatrului românesc au fost considerate drept manifestări ale unei „direcții avangardiste” (Mircea Ghițulescu) ce imita noutățile din teatrul occidental. Evidenta atitudine polemică a majorității pieselor lui nu a fost recunoscută de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
avangardiste” (Mircea Ghițulescu) ce imita noutățile din teatrul occidental. Evidenta atitudine polemică a majorității pieselor lui nu a fost recunoscută de critici drept contestație de factură politică, aceștia menținându-se, în general, într-o rezervă prudentă față de un tip de dramaturgie „ce tinde spre alegorie prin poetizarea elementelor concrete ale vieții cotidiene” (Constantin Cubleșan). Seria de piese incluse după 1990 în volume sondează noua societate contemporană din România, surprinzând diverse ipostaze ale omului „postrevoluționar”. Își fac astfel apariția fostul disident care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
anii 1980. Ziaristul Mirea din Secretul lui Bacchus, este, asemeni personajelor lui Baranga, un adversar al birocrației și corupției, servind o presă socialistă și un partid al cărui elogiu îl face. Ceea ce îl distinge pe Baranga în peisajul cenușiu al dramaturgiei de partid este capacitatea de a mobiliza, în ecuația textului de propagandă, gramatica tradițională a teatrului românesc ante comunist. Hibridizarea tradiției la care aspiră Baranga este, indiscutabil, o formulă de succes, reacționând la stimulii unui public care are nostalgia formulei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Socialiste, 24-25 iunie 1982, Editura Politică, București, 1982, p. 202. 17 În Raportul Congresului al II-lea al Educației Politice și Culturii Socialiste, se prevedea ca în cadrul Festivalului Național "Cântarea României" să se organizeze concursuri pe genuri literare (poezie, proză, dramaturgie, reportaj) la care vor participa atât scriitori consacrați, cât și amatori. Ibidem, p. 209. 18 Vezi Sorina Sorescu, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Cuba, istoricul și profesorul universitar Dumitru Preda. Am avut norocul să fiu primul care s-a bucurat de această onoare, datorită, probabil și faptului că eu publicasem multe cărți până atunci. Acelea erau, însă, din domeniul creației literare poezie, proză, dramaturgie, eseistică pe când acum era vorba de "O lume cea a diplomației, în acest caz al diplomației române, adesea necunoscută marelui public, misterioasă, fascinantă, spectaculoasă nu de puține ori, dar care înseamnă, în același timp, un necontenit efort din creație, inițiativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pe care l-ați pus în susul paginii, minus informația că volumul al treilea va cuprinde numai poezia actuală. Nu, volumul al treilea, destul de... voluminos (ca și cel al doilea, peste binișor 800 pagini), va cuprinde tot, adică și proza și dramaturgia, numai critica nu, din motivele pe care le-am arătat . Procedez așa pentru realizarea unei necesare simetrii cu ceea ce am lucrat pînă acum. Unele mici greșeli de tipar (ar fi fost de dorit să văd șpaltul, dar e cam greu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
expert în problematica Extremului Orient, în evoluția Republicii Populare Chineze, a realităților interne și a politicii externe ale acesteia, precum și a relațiilor româno-chineze. În anii '50, a contribuit la promovarea schimburilor culturale româno-chineze, mai cu seamă la promovarea literaturii și dramaturgiei române în China. În anii '60, a contribuit substanțial la informarea conducerii României despre evoluțiile relațiilor Chinei cu Uniunea Sovietică și țările de democrație populară, oferind temeiuri pentru cristalizarea pozițiilor României. Ca primul reprezentant diplomatic român rezident în Australia, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la Uniunea Scriitorilor din Moscova, a centenarului nașterii lui Tudor Arghezi, cu o prezență remarcabilă a intelectualității ruse, nu numai din capitala U.R.S.S. De asemenea, a organizat în 18 orașe din U.R.S.S., între care Moscova, Leningrad, Erevan, Festivalul Dramaturgiei Românești, inclusiv cu turneul Teatrului Giulești. Ca atașat olimpic, a acționat cu tenacitate împotriva multiplelor tendințe de manipulare a performanțelor olimpice românești, inclusiv a propunerilor de "repartizare administrativă a medaliilor olimpice între sportivii sovietici și ai țărilor socialiste". A fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
G., după cum se poate constata din ediția postumă de Poezii (1986). În aceeași situație se află creația romancierului: pe lângă scrierile publicate, arhiva sa păstrează, în diferite stadii de elaborare, alte trei romane, Autopsie sentimentală, Străbunicul din cămară și Prințul incinerat. Dramaturgia, editată postum în volumul Evul Mediu întâmplător (1984), cuprinde și două piese nepuse în scenă, pe lângă cele care i-au creat reputația, fiind jucate de numeroase teatre din țară. Viziunea operei sale este fundamental poetică, în sensul în care liricul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al suferinței morale și al regenerării sufletești” (Mircea Iorgulescu). Dimensiunea poematică și alegorică se asociază unor modalități de dislocare a epicului prin componente marcate liric și dramatic. Scriitorul experimentează în fiecare carte o „nouă formulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
reginei") totul pe fondul "ruperii de mase" și "intelectualismului burghez". Răsfățatul teatrelor, prezent, între cele două războaie, pe numeroase scene prestigioase și pretențioase, se străduia să se facă re-auzit. A crezut că-și poate afla locul și, eventual, norocul, în dramaturgia radiofonică pentru copii drept pentru care rotunjea cu osârdie scenariul moralizator "Hărnicel și Trândăvel" (!!) Ibrice fumegânde urcau scara, ibrice goale coborau unul după altul, domnul scria, dar cu unelte de împrumut și cu trudnic efort. Mama mea publica și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
odinioară și directorul Casei de presă. Oricum, n-a strecurat vreo aluzie, nu m-a întrebat ce fac părinții: era o discuție oficială privind eventuala editare a unui volum de "opere complete". A început, ca o recitare, pledoaria pentru valoarea dramaturgiei sale, neuitând s-o susțină și cu argumentul rimelor nerepetate... Pe atunci, teatru nu se publica mai deloc, darămite cărămida operei complete. I-am vorbit despre ne-vandabilitatea cărții de teatru, despre veto-ul librarilor comanditari, încercând să-i fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]