2,442 matches
-
Eminescu și poezia populară, urmărește prezența și asimilarea elementului folcloric în creația poetului național. Analize literare și stilistice (1967, în colaborare cu Sorin Alexandrescu) include comentarii ce utilizează diferite modalități de analiză stilistică, aplicate unor capodopere ale poeziei, prozei și dramaturgiei românești. Propunându-și să ofere unghiuri variate de examinare a textelor literare și să impună, în școală, ideea literaturii ca artă a cuvântului, această culegere de studii analitice a fost continuată, mult amplificată și revăzută ulterior exclusiv de R., apărând
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
sinteza între universal și local. Eruditul exeget al fenomenului romantic i-a evidențiat efectele în plan cultural - apariția unor reviste cu un orizont tematic tot mai larg și din ce în ce mai bine scrise, fundarea unor biblioteci publice, dezvoltarea teatrului (și implicit a dramaturgiei naționale). D. Popovici semnala și înrâurirea pe care personalitățile vremii le-au avut asupra culturii secolului al XIX-lea: pe de o parte, Heliade, susținător al preluării masive din literatura universală, ceea ce „prelungea concepția universală a secolului al XVIII-lea
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Zalis, Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Zamfir, Proza poetică, passim; Paul Cornea, Originile romantismului românesc, București, 1972; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Romantismul românesc, București, 1972; D. Arendt, Der poetische Nihilismus in der Romantik, Tübingen, 1972; V. Mîndra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973; Elena Tacciu, Mitologie romantică, București, 1973; Dim. Păcurariu, Clasicism și romantism, București, 1973; Structuri tematice și retorico- stilistice în romantismul românesc (1830-1870), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976; S. Cooper, European and North-American Romanticism, Princeton
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente referiri la dramaturgie și la componenta literară a teatrului. A coordonat volumul Horea Popescu - creator de spectacole memorabile, reformator al teatrului românesc (2002). Debutul editorial al lui S. e reprezentat de culegerea de convorbiri intitulată Fața văzută și nevăzută a teatrului (1974), care
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este neglijată. Cartea probabil cea mai consistentă este Clasicii nu vor să îmbătrânească (1983). Lui I. L. Caragiale și lui Camil Petrescu le sunt alocate, în economia volumului, ample secțiuni (Caragiale - contemporanul nostru, Camil Petrescu
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
Teodor Vârgolici, Alexandru Șahighian, TR, 1961, 17; Al. Săndulescu, Poezie cetățenească, GL, 1961, 36; Mihail Davidoglu, Alexandru Șahighian, GL, 1965, 15; George Muntean, Alexandru Șahighian, RL, 1971, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 542; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 78-79; Lit. rom. cont., I, 459; Micu, Ist. lit., 585-586, 661; Dicț. scriit. rom., IV, 433-435; Florin Faifer, Militantul, CL, 2003, 9. F. F.
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
devine analoagă construcției labirintice a scrierilor. Este anticipată una dintre ideile centrale ale monografiei din 1981, primul studiu literar mai amplu asupra operei acestui scriitor, unde sunt inventariate, după regulile structuralismului, principalele scenarii, teme sau cronotopuri din nuvele, romane și dramaturgie. În Civilizația romanului - lucrare structurată în două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
unor monografii, primite cu o oarecare reticență de critică. După ce și-a înființat propria editură (care îi poartă numele), fără a abandona cu totul istoria literară, el va aborda domenii ce păreau a-i fi cu totul străine: poezia, proza, dramaturgia și chiar minieseul aforistic. Monografia Veronica Micle reface profilul poetei bazându-se pe documentele existente în acel moment fie în manuscris, fie în reviste sau în exegezele ce i-au fost dedicate. S. încearcă să reconstituie și să reinterpreteze povestea
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
i-au fost comentate în câteva cazuri cu ostilitate explicită, autorului reproșându-i-se „brutalitățile senzuale”, „decadentismul modern”, „nota morbidă”, „indiferentismul estetic”, „nihilismul formei” și chiar „denigrarea neamului” prin zugrăvirea procesului de dezumanizare la care este supus luptătorul din tranșee, dramaturgia - Omul de prisos (1921), Teatru. Creditorii, Șacalii, Turmele (1922) - a cunoscut o bună primire din partea criticii, exceptând câteva reacții șovine irelevante. S-a mers până la unele exagerări comice în efortul de a-l plasa pe L. printre reprezentanții emblematici ai
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
Omul de prisos (1921), Teatru. Creditorii, Șacalii, Turmele (1922) - a cunoscut o bună primire din partea criticii, exceptând câteva reacții șovine irelevante. S-a mers până la unele exagerări comice în efortul de a-l plasa pe L. printre reprezentanții emblematici ai dramaturgiei românești; un obscur recenzent craiovean al piesei Creditorii îl compară cu Ibsen, descoperindu-i chiar calități superioare, rezultate din eliminarea rezolvărilor absurde în situațiile psihosociale. Fără a putea emite pretenții deosebite, teatrul lui L. se aliniază tonului general al producției
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
absurde în situațiile psihosociale. Fără a putea emite pretenții deosebite, teatrul lui L. se aliniază tonului general al producției cultivate în deceniile al doilea și al treilea ale secolului al XX-lea, rezistând unei raportări la valoarea medie a acestei dramaturgii. Autorul se simte atras de problematica relației individ-colectivitate socială, laitmotiv prezent, în diferite variante, în toate piesele sale. Se pot recunoaște și aici trăsături comune cu creația lui Camil Petrescu, argumentul conflictului dintre individul cu aspirații înalte, vizând atingerea absolutului
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
schematism păgubitor pentru flexibilitatea destinelor omenești investigate, după cum restricția deliberată în ce privește rimele, folosite în perechi care să nu se repete pe toată întinderea textului, se răsfrânge cu un efect similar asupra tehnicii poetice, ca și asupra fluidității și firescului replicii. Dramaturgia lui L. propune o paletă destul de largă: Ra (1936), cu titlul Amon-Ra în următoarele ediții, lucrare cu implicații filosofice, își plasează acțiunea în Egiptul antic; Salba reginei (1947), variantă nouă a dramei Iuda din Cariot, acum aparținând integral lui L.
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de fericire. Bubasta, un Iago al Egiptului antic, va triumfa, împingându-l pe Amenhotep în viciu și ruină morală, în vreme ce Ti, dezamăgită în dragostea sa, se va sinucide. Dincolo de aparenta distanță dintre conflictul acestei lucrări și zona de interes a dramaturgiei românești interbelice, meditațiile și destinele personajelor au numeroase tangențe cu cele propuse de Camil Petrescu, V.I. Popa sau G.M. Zamfirescu. Femeia cezarului își plasează acțiunea în Bizanțul secolului al V-lea, concentrându-se asupra unor conflicte religioase, declanșate de interese
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Ion Luca, dramaturgul, ATN, 1973, 1; Marin Cosmescu Delasabar, Debutul dramaturgului Ion Luca, ATN, 1975, 2; Barbu, Momente, 199-201; Valentin Silvestru, Clio și Melpomene, București, 1977, 143-146; Massoff, Teatr. rom., VII, 85, 96, 136, 301, 419; Carol Isac, Permanențe în dramaturgie, Iași, 1982, 9-85; Brădățeanu, Istoria, III, 173-177; Stanca, Fragmentarium, 211-212; [Ion Luca], ATN, 1994, 11 (număr omagial); Valeriu Anania, „... Mistuiam dramele lui Luca...”, TR, 1994, 51; Iordan Datcu, Centenar Ion Luca, ALA, 1994, 246; Ion Luca, DRI, III, 208-222; Nicolae
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
consacrate literaturii române apar în limba franceză în periodicele „Preuve”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Témoignages”, „La France catholique”, iar în limba rusă, în revista „Kontinent”. Colaborează, de asemenea, la revista „East Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în seria „Encyclopédies de la Pléïade” (1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Municipal din București și va fi distinsă cu Premiul de Stat. Urmează o perioadă de activitate intensă, când scrie piese de succes pentru marile teatre, dar și pentru teatrele de amatori, scenarii radiofonice și de film sau face traduceri din dramaturgia străină. În 1960 devine director al Teatrului „C. I. Nottara” din București. Este ales de mai multe ori în conducerea Uniunii Scriitorilor; în ultimii ani ai vieții este vicepreședinte al secției române a PEN-Club. A fost decorat cu Ordinul „Meritul
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
să afirme și să ordoneze, nu să nege și să dizolve”, convins fiind că „arta este, înainte de orice, semnul puterii omului asupra haosului și morții”. Față de interpretarea în tonalitate comică la Aurel Baranga sau în cheie tendențios-minoră la Paul Everac, dramaturgia lui L., însumând zece piese mari și o duzină de piese într-un act, mult jucate nu numai pe scenele românești, dar și în URSS, China, SUA, Franța, Ungaria, Germania, Bulgaria, Cehoslovacia, ilustrează poate cel mai bine tipologia și conflictele
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Gabriel Dimisianu, „Teatru”, GL, 1963, 43; Ion Pascadi, Înfruntarea valorilor, LCF, 1964, 9; Râpeanu, Noi, 187-190; Căprariu, Jurnal, 132-141; Ștefănescu, Preludiu, 227-232; Cubleșan, Teatrul, 157-161; Iorgulescu, Critică, 144-147; Brădățeanu, Istoria, III, 210-223; Vartic, Modelul, 276-282; Cocora, Privitor, III, 63-68; Faifer, Dramaturgia, 71-79; Diaconescu, Dramaturgi, 82-105; Horia Lovinescu interpretat de..., îngr. și pref. Radu G. Țeposu, București, 1983; Literatur Rumäniens. 1944 bis 1980, Berlin, 1983, 238-245; Silvestru, Un deceniu, 264-267; Natalia Stancu, Horia Lovinescu. O dramaturgie sub zodia lucidității, Cluj-Napoca, 1985; Horia
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
276-282; Cocora, Privitor, III, 63-68; Faifer, Dramaturgia, 71-79; Diaconescu, Dramaturgi, 82-105; Horia Lovinescu interpretat de..., îngr. și pref. Radu G. Țeposu, București, 1983; Literatur Rumäniens. 1944 bis 1980, Berlin, 1983, 238-245; Silvestru, Un deceniu, 264-267; Natalia Stancu, Horia Lovinescu. O dramaturgie sub zodia lucidității, Cluj-Napoca, 1985; Horia Lovinescu, DRI, III, 119-204; Durnea, Orizonturi, 241-261; Dicț. analitic, I, 183-185, III, 88-90; Dicț. esențial, 461-463; Ghițulescu, Istoria, 214-225; Eugen Dimitriu, Lovineștii, îngr. și pref. Constantin Severin, Suceava, 2001, 98-112, passim; Popa, Ist. lit.
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
membru fondator al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și președinte al ei (1927-1930). În 1931 a fost director al Teatrului Național din Cluj. I se acordă în 1937 Premiul Național pentru teatru. Piesa care l-a impus pe S. în dramaturgia românească e Patima roșie, reprezentată - cu Elvira Popescu în rolul principal - și publicată în 1916. Din punctul de vedere al autorului, meritul incontestabil al dramei rezidă în construcție. Însușindu-și aserțiunea lui I. L. Caragiale că teatrul nu e atât literatură
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Început, 511-525; N. Carandino, De la Electra la Dama cu camelii, București, 1971, 171-206; Mîndra, Incursiuni, 146-149; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 129-133; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 199-202; Piru, Ist. lit., 190-191; Vartic, Modelul, 236-241; Modola, Dramaturgia, 41-42, 97-103, 239-253, 267-290, 305, 333, 347-349, 354; Râpeanu, Scriitori, 130-137; Valentin Silvestru, Mihail Sorbul, RL, 1991, 50; Al. Piru, Un roman inedit al lui Mihail Sorbul, L, 1993, 7; Mihail Sorbul, DRI, IV, 418-457; Rodica Ștefan, Naturalismul în teatrul
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Destine, 96-99; Tomuș, Istorie, 131-144; Nicolae Ciobanu, „Forme” ale baladescului, LCF, 1975, 32; Negoițescu, Engrame, 112-118; Piru, Poezia, I, 292-303; Tașcu, Incidențe, 123-126; Balotă, Arte, 195-213; Cioculescu, Itinerar, II, 366-370; Fanache, Întâlniri, 19-23; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 60-71; Nicolae Manolescu, Radu Stanca - poet baroc, RL, 1978, 19; Ioana Lipovanu-Theodorescu, Teatrul tragic al lui Radu Stanca, RITL, 1978, 4; Manu, Eseu, 284-291; Nițescu, Poeți, 21-31; Simion, Scriitori, I (1978), 136-140; Ion Vartic, Radu Stanca, poezie
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
Schiller, Musset, Lamartine, André Chénier, Sully Prudhomme, Leconte de Lisle, Petőfi. Alături de Macedonski, el este printre primii popularizatori, la noi, ai lui Maurice Rollinat. În „Revista literară”, sub pseudonimul Zetta, traduce, în 1887, poeme în proză de Baudelaire. Cât despre dramaturgie, încearcă transpuneri din Voltaire, Hugo, Molière, Musset (Teatru, 1896), iar din François Coppée, versiunile sale la dramele Pentru coroană și Severo Torelli s-au jucat, remarcându-se prin ușurința dialogului. SCRIERI: Corbea, Brașov, 1882; Poezii, pref. Al. Macedonski, București, 1883
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură mai mult decât onorabilă în contextul dramaturgiei din epocă. Mai des comentată a fost Acolo, departe..., pe tema dezrădăcinării intelectualului de origine modestă, autoexilat la Paris în căutarea afirmării, biruitor în proiectul lui, dar mâhnit de sentimentul alienării sale iremediabile. Critica a relevat experimentele de construcție, opțiunea
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Nicolae Sireteanu, Eugen Luca, „Matei Millo”, CNT, 1953, 42; Horia Bratu, Din literatura nouă, București, 1953, 143-166; Vicu Mîndra, „Patriotica română”, GL, 1956, 3; Radu Popescu, „Acolo, departe...”, RMB, 1957, 15 decembrie; Mihnea Gheorghiu, Două piese festive. Epoca Unirii în dramaturgie, CNT, 1959, 3; Tudor Arghezi, „Cuza Vodă”, GL, 1959, 17; Radu Popescu, „Cuza Vodă”, RMB, 1959, 7 mai; Mircea Tomuș, Teatrul lui Mircea Ștefănescu, ST, 1959, 7; George Munteanu, Despre piesa „Matei Millo”, ST, 1959, 8; N. Barbu, Matei Millo
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]