1,121 matches
-
m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an pînă la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. 15. Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, și luau de la el pîine și vin afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa, din frică de Dumnezeu. 16. Ba, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an pînă la al treizeci și doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. 15. Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, și luau de la el pîine și vin afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut așa, din frică de Dumnezeu. 16. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
am făcut așa, din frică de Dumnezeu. 16. Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat nici un ogor, și toți slujitorii mei erau la lucru. 17. Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. 18. Mi se pregătea în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși, și păsări, și la fiecare zece zile se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
neamurile de primprejur. 18. Mi se pregătea în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși, și păsări, și la fiecare zece zile se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. 19. Adu-Ți aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta! $6 1. Nu pusesem încă ușile porților, cînd Sanbalat, Tobia, Gheșem Arabul, și ceilalți vrăjmași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui." 4. Cetatea era încăpătoare și mare, dar popor era puțin în ea, și casele nu erau zidite. 5. Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gîndul să adun pe mai mari, pe dregători și poporul, ca să-i număr. Am găsit o carte cu spițele de neam ale celor ce se suiseră întîi din robie, și am văzut scris în ea cele ce urmează. 6. Iată pe cei din țara care s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, și a fost numit cu numele lor. 64. Și-au căutat cartea spițelor neamului lor dar n-au găsit-o. De aceea au fost dați afară din preoție, 65. și dregătorul le-a spus să nu mănînce din lucrurile prea sfinte pînă nu va întreba un preot pe Urim și Tumim. 66. Adunarea întreagă era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de inși, 67. afară de robii și roabele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
cîntăreți și cîntărețe. 68. Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catîri; 69. patru sute treizeci și cinci de cămile, și șase mii șapte sute douăzeci de măgari. 70. Mulți din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veșminte preoțești. 71. Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur și două mii două sute de mine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Șabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și Leviții, lămureau poporului Legea, și fiecare stătea la locul lui. 8. Ei citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu, și-i arătau înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră. 9. Dregătorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, și Leviții care învățau pe popor, au zis întregului popor: Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociți și să nu plîngeți!" Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
38. Pentru toate acestea, noi am încheiat un legămînt, pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, Leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea pe el. $10 1. Iată pe cei ce și-au pus pecetea: Dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia. Zedechia, 2. Seraia, Azaria, Ieremia, 3. Pașhur, Amaria, Malchia, 4. Hatuș, Șebania, Maluc, 5. Harim, Meremot, Obadia, 6. Daniel, Ghineton, Baruc 7. Meșulam, Abia, Miiamin, 8. Maazia, Bilgai, Șemaia, preoți. 9. Leviții: Iosua, fiul lui Azania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Asaf, cîntăreții însărcinați cu slujba Casei lui Dumnezeu; 23. căci era o poruncă a împăratului cu privire la cîntăreți, și li se dădea o parte hotărîtă pe fiecare zi. 24. Petahia, fiul lui Meșezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregătorul împăratului pentru toate treburile poporului. 25. Cît despre sate și cîmpiile lor, unii din fiii lui Iuda s-au așezat la Chiriat-Arba și în locurile care țin de el, la Dibon și în locurile care țin de el, Iecabțeel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
rînduiala lui David, omul lui Dumnezeu. 25. Matania, Bacbuchia, Obadia, Meșulam, Țalmon și Acub, ușieri, făceau de strajă la cămările de la porți. 26. Ei trăiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, și pe vremea lui Neemia, dregătorul, și pe vremea preotului și cărturarului Ezra. 27. La sfințirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviți din toate locurile în care locuiau, și i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfințirea și sărbătoarea cu laude și cîntări, în sunet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mîncare și tămîia. 10. Am auzit de asemenea că părțile Leviților nu li se dăduseră și că Leviții și cîntăreții, însărcinați cu slujba, fugiseră fiecare în ținutul lui; 11. Am mustrat pe dregători, și am zis: "Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?" și am strîns pe Leviți și pe cîntăreți, și i-am pus iarăși în slujba lor. 12. Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grîu, din must
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
apus de Dacia, pornind din Panonia, care în înaintarea lor ajung până la Marea Adriatică. După luptele intense de la începutul secolului, viața pur romanică continuă în cetățile de la Dunăre, cu episcopi care recunosc pe împăratul, pe care-l respectă, dar nu îngăduie dregători și ofițeri, adică administrația și armata. Oricum, pe la începutul secolului al VII-lea, armata romană este unul din temeiurile din această zonă alcătuită mai ales din provinciali, ea poartă romanitatea peste tot în sudul Dunării.18 Așezarea slavilor și coabitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era tulburată mereu de năvălirile pecenegilor și conducătorii locali au apelat la "stăpânitorul de la nord", mai ales că "cei ce locuiau la sudul fluviului nu se deosebeau prin felul lor de viață de obiceiurile de acolo". În momentul în care dregătorul bizantin, logofătul Nicephoros, vrea să lezeze această autonomie dunăreană, orașele refuză să se supună, preferând dominația pecenegilor care le respectau drepturile. Confruntată cu revolta de la Dunăre, stăpânirea bizantină a hotărât să trimită la fața locului pe vestarhul Nestor, om de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor n-au fost ascultate, iar împăratul Isaac și sfetnicii săi i-au umilit pe cei doi. În sensul acesta, Iorga precizează că celnicii din munți s-au plâns la împărăție, iar unul din ei a fost pălmuit de un dregător bizantin, gest nesăbuit care a amplificat nemulțumirea. Întorși acasă, în munții lor, cei doi frați Asănești au declanșat revolta, la care au participat "cele două popoare", români și bulgari. Încă de la începutul revoltei, ei au trecut la sud de Haemus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de țarul Bulgariei, Ioan Asan II. În aceste condiții, după o luptă în zona Vidinului între cele două părți, regele Andrei II, cu sprijinul papei Grigore IX, a organizat o marcă (ținut de graniță), Banatul de Severin, condus de un dregător al regelui, banul Luca, în 1233. Astfel, pe teritoriul de la sud de Carpați, a apărut un adevărat cap de pod, prin care regele ungar urmărea promovarea unei politici de expansiune în sudul Dunării. Dar regele va avea surpriza de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
presupunea statutul de stare privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numiții canesi sau balivi, instituiți de mongoli, au fost învestiți cu atribuții administrative, judecătorești și fiscale (Rogerius, Carmen miserabile, p. 35, 49-50, 74, 89-90). Identitatea acestora a provocat dezbateri în istoriografia românească, unii istorici afirmau că acești canesi ar fi dregători (cnezi) ai românilor, dar cruzimea lor (măcelărirea locuitorilor unor sate) dovedește că ei erau mai curând reprezentanții în teritoriu ai stăpânirii mongole. Regele Bela IV, care și-a stabilit temporar reședința (curtea) la Zagreb, în Croația, scria papei, la 18
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teutonilor. Lor li se datorește colonizarea intensă a Secuimii, unde cultul Sfintei Marii, în Marienburgul de la Feldioara, poartă pecetea prezenței și stăpânirii lor. Pentru teutoni, regele Ungariei era ca și regele Ierusalimului-el nu le poate impune pe episcopul lui, iar dregătorii lui n-au ce căuta la dânșii. Ei nu urmăreau să închege un stat, așa cum vor face ulterior în Prusia, ci oriunde ajung ei aspiră la întemeierea cetăților și constituirea "comandaturilor". Astfel, ei treceau Carpații în Buzău și Muscel, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unul dintre ei. În document, se spune că Litovoi stăpânește "o oarecare parte a regatului nostru dincolo de Carpați". Ulterior, când Litovoi piere în bătălie, "cel dintâi domn român căzut în luptă în apărarea moșiei sale" (Iorga), regele nu-și trimite dregătorii în colțul acela îndepărtat din regat, ci Bărbat, fratele său, luat prizonier, este repus în drepturile sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea dominației arpadiene și luarea în stăpânire a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de nobili, cnezi și voievozi. Această ierarhie s-a închegat din practica administrativ-teritorială, cea fiscală (dări), judecarea unor pricini (cauze), organizarea militară, apărarea teritoriului și ordinea lăuntrică. Se închegase un întreg aparat de stat, alcătuit din slujitori nobili, viitori mari dregători feudali, prin existența acestor funcții se prefigura viitorul mecanism statal medieval. În paralel cu voievodatul lui Litovoi din dreapta Oltului (Oltenia), în partea stângă a lui, în Muntenia, în zona Argeșului, se conturase un alt centru de putere, o "curte" voievodală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1299, acela ce poruncise până atunci în Bulgaria și ajunsese protectorul regelui Ladislau. Concomitent cu slăbirea puterii mongole, după 1290, regatul Ungariei traversează o perioadă de decădere până la alegerea lui Carol Robert. După 1279, la Severin, nu mai conduceau dregători unguri, iar o parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile conflictului din sudul Dunării, războiul dintre Imperiul bizantin și Țaratul bulgar, condus de Ivailo, conflict perpetuat sub Andronic II, care era confruntat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chirigiilor și nezăticnire neguțitorilor drumeți, ca să aibă toată liniștea și îndestulare”. Era firesc ca serviciul de harabagilic să fie atașat la menziluri. Din păcate, asupra acestei măsuri s-a revenit: la 15 august 1827, vătăjiile de harabagii au fost transferate „dregătorilor de ținut”, care căpătau noi mijloace de a stoarce bani pe căi ilicite. Este neîndoielnic că harabagilâcul, un serviciu de transport legat de oraș, care funcționa pe baza „liberii învoieli”, a jucat un rol important în acea perioadă, căci negustorilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
amploare. În februarie 1857, s-au constituit, din inițiativa Partidei Naționale, Comitete Centrale ale unirii la București și Iași. Mihalil Kogălniceanu s-a implicat activ în mișcarea unionistă de la Iași.Turcia numește caimacam în Moldova pe Nicolae Vogoride, fiu de dregător otoman, devotat Porții. Austria, întârzia retragerea trupelor sale din Principate, până în martie 1857, când Franța impunea respectarea tratatului de pace. În aceeași lună soseau la București membrii comisiei internaționale. În Moldova, acțiunea antiunionistă lua proporții, Nicolae Vogoride a trecut la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
A mai jucat un rol și păstoritul transhumant, dreptul românesc comun celor două state extracarpatice, chiar unele coduri juridice dintr-o țară erau accidental folosite în celălalt stat. Unitatea de cultură și de limbă explică și trecerea frecventă a unor dregători dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]