37,362 matches
-
în Broadway unde mă opresc la numărul 97, Broadway ARMY NAVY STORE pe cînd ziarele vechi aruncate gonesc măturate de vîntul oceanic pe calea nebună; singura stradă din New-York care o ia razna, cum îi vine, toate celelalte străzi fiind drepte ca trase cu rigla. O ia razna, la propriu și la figurat. Harlemul mizer și părăsit în aparență, hotelele de clasa a treia, în care a stat dinadins Fidel Castro cu ocazia unei întîlniri internaționale între șefii de state. Fidel
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
pe care i le cere rangul". Martha Bibescu, care l-a cunoscut încă de pe vremea copilăriei, își aduce aminte: "De aceea nici nu intra într-un salon altfel decît pieziș, ca și cum umărul stîng s-ar fi scuzat pentru ceea ce umărul drept era silit să facă; de aceea se înroșea atunci cînd saluta pe cineva; de aceea dădea impresia că se rușina de fiecare dată cînd își acoperea capul înaintea celorlalți. Secretul acestei jene atît de evidente pe care i-o crea
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
Le găsim uneori în culegerile noastre de folclor, de pildă, într-un volum de Folclor din Maramureș (de N. Băieșu, Gr. Botezatu ș.a., apărut la Chișinău în 1991 și cuprinzînd rezultatul unor cercetări din anii 1984-1987 în sate de pe malul drept al Tisei, cf. p. 34-36). Aerul de familiaritate cu care ne întîmpină scrisorile versificate e produs probabil de apropierea lor de o altă specie cam disprețuită de folcloriști din cauza naturii ei incerte și prea moderne: textul de amintire, perpetuat timp
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Noi toți - romancieri și dramaturgi - ne tragem din Shakespeare, pentru care nebunul e înțelept iar înțeleptul nechibzuit. Sau - și mai portivit - omul e un amestec din cei doi și e în egală măsură supus greșelii ori răsplătit cu calea cea dreaptă. L.V.: în Flaubert's Parrot, faceți roman polițist dintr-un text aparent de critică literară. Ce tip de critici vă sunt simpatici? între deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
-ne de zidurile Târgoviștei!... -Ca să vezi! Și soacră-ta, ce zice de toate astea ? Că o știu mare tălmăcitoare de visuri? -Da' ce ? Mai vorbește cu mine ? De când cu cele trei liste de medicamente, compensate, o doare-n cotul drept și pupă televizorul ori de câte ori îl vede pe domnul ministru Cinteză - să-i fie de leac!... Precum a pupat și nevastă-mea micul ecran în dreptul figurii lui Răzvan Dumitrescu, de la Realitatea Tv, când l-a auzit întrebându-l pe domnul Prim-
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
și lamentări, fac interesant aproape orice rînd scris de Marin Mincu. De fiecare dată autorul are ceva de spus. Niciodată nu scrie, precum alții, doar din obligația de a umple un spațiu tipografic care i-a fost rezervat. Elegant și drept ca un spadasin care își privește adversarul drept în ochi, mereu gata să provoace la luptă sau să se lase provocat, Marin Mincu este unul dintre acei scriitori care asigură spectacolul (intelectual) și a cărui simplă prezență te face să
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
legate de literatura care se deschide și cel al poveștilor cu Bohr și Einstein. Certitudini, însă, nu pot să am, deoarece cartea lui Ion Vlad ascunde o dublă capcană. În primul rând îți lasă impresia că te poartă, în linie dreaptă, de la ipoteză la concluzii prin câteva exemple bine definite și când acolo te aruncă într-un labirint greoi și, de multe ori, întunecos. În al doilea rând, labirintului îi lipsește ieșirea, studiul fiind lipsit de deznodământ. Pășind cu atenție și
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
minut" le servesc filmele polițiste made in Romania, tributare aceluiași maniheism "cu tentă". Și, în sfîrșit, ultimul capitol e consacrat "slavei" devenite afacere de stat. Slujbașii ei, de ieri și de azi, expuși la gazeta de perete, sînt lăsați la dreapta judecată a cititorului. Nu trec neobservate "făcăturile", care afectează istoria literaturii, cu "miturile" și "eroii" ei, în măsura în care afectează și istoria națională. Căutarea cu tot dinadinsul a unor legături acolo unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
după cum va mărturisi în 1941, ipoteza că, ocupat cu treburile diplomatice, i-a scăpat notița infamantă a lui Dan Botta. S-ar putea să o fi ignorat cu bună știință, dintr-un calcul: Dan Botta era simpatizant declarat al extremei drepte, aflată în ascensiune, iar diplomatul Blaga evita înțelept implicațiile politice, fie și printr-un nedorit ricoșeu. În primăvara și vara lui 1941, când schimbul de replici tăioase între cei doi se intensifică, situația era alta: mișcarea legionară, la care aderase
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
și cîteva nebănuite și foarte lucrative strategii de marketing. Dacă începutul relației matrimoniale a scandalosului cuplu stă încă sub semnul avangardei suprarealiste, finalul este umbrit de decrepitudinea jalnică, de conformismul burghez, atestat și de convingerile politice de dreapta și extremă dreaptă ale celor doi, deja în timpul războiului civil din Spania. Ce ar fi fost Dali fără Gala - este greu de spus. Gala oricum avea deja la activ un furtunos trecut amoros cînd l-a întîlnit pe Dali. Căsătorită cu Paul Eluard
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
critică fără modele. A "revizui" niște păreri, care au apărut, neîndoielnic, de undeva, nu înseamnă a le face să moară ci, dimpotrivă, a le face să (mai) trăiască. "Școala" critică, aceea căreia Lovinescu îi plătește, în ciuda tonului emancipat-contestatar, partea ei dreaptă, nu înseamnă verdicte "nemestecate", păstrate "peste mode și timp/ Olimp", ci însușirea unei metode. Cititor atent, "pe puncte", Lovinescu abandonează, în articolele "aplicate", tonul degajat-eseistic din luările de poziție generale, pentru a construi cîte un profil. Începe, de obicei, cu
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
în ŤConcertul în luncăť de Vasile Alecsandri". Demn de subliniat e faptul că repudierea locului comun duce și la o suspendare a encomiului compact, a manierei uzual hagiografice cînd e vorba de un scriitor "mare". Constantin Călin are șira spinării dreaptă. Respingînd fățiș ori implicit stereotipiile, d-sa înțelege a-l aborda pe autorul Scînteilor galbene într-un mod degajat, cu o funcționalitate a contactului critic ce acordă admirației alibiul firescului. Astfel e comentată o presupusă deficiență de imaginație ce l-
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
e drumul însemnat pe talpă Ori unde gândul mi-l petrec Mă-ntorc la versul ce m-așteaptă. * Și visul mi-e-nsemnat cu tine Cu doruri care mă așteaptă Arsura să le-o sting, știi bine Cum ritmu-și bate-n partea dreaptă! * Tu strigi din munți spre văi de dor. Eu stau pe-un mal și te ascult Și-n lacrimi scriu versuri ce vor Să calce timpul chiar mai mult, * Legându-mi dorul meu de-al tău Ca-n viață binecuvântați
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, înaltă, îmbrăcată într-o ținută sport. Reuși să o scoată prinzându-i mijlocul subțire cu mâna dreaptă și trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Mașina se legănă punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
va schimba la primul popas ori într-o parcare dacă se oprește ploaia până la Brașov. Deschise trusa de prim ajutor, luă o fașă, spălă rana cu apa oxigenată din trusă și își legă cum putu tăietura destul de urâtă la brațul drept. Credea că s-a tăiat în vreun ciob când a tras fata pe fereastră sau când a alunecat în alergarea spre mașină. Rana nu era atât de periculoasă să necesite o îngrijire mai specială sau să-i pună mâna în
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
poșetă, printre proiecte și lucrări. Nu avusese timp să o mănânce. La ultima pauză, o arătare hâdă, un fel de Quasimodo real, dar unul cu suflet rău, veni să-și așeze catalogul în locul corespunzător din dulap. Era domnul Scârboșilă, mâna dreaptă a doamnei directoare Chiștoroaia, unul dintre cei mai bine cotați și apreciați profesori de dumneai, în acest colegiu și bineânțeles membru de frunte în Consiliul de Administrație. -Dacă nu vă supărați, eu nu am decât o jumătate de normă aici
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
ei avem Credința ; ce am păstrat-o ! Este vie ! Și respectăm Catolicismul, prin Sfânta Ortodoxie ! Să nu uităm de Școala noastră, în Casa DOMNULUI născută Sunt rădăcinile din suflet și sunt al lor ! Nu se discută ! De Credința mea cea Dreaptă, de-a mea Biserică străbună Ce pentru Țară dar și Școală, a fost și este Maică Bună ! Cum ai putea ca sà te rupi, de cea care-ți dădu viață, De Biserica Măicuță, ce născu Școala ce ne-învață ? Cum
BISERICA E MAICA ȘCOLII de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382735_a_384064]
-
aparținând celei ce nu mai este și care i se adresează, este noblețea limbajului concentrat, sugestiv, încărcat de înțelepciune și profunzime: „Nu aștepta să vin la voi/ În lumea cea nedreaptă/ Eu te aștept când vii la noi,/ La judecata dreaptă.” ... „Doar văd ce e în drumul tău,/ Nu pot să îți schimb calea,/ Că faci doar bine sau faci rău/ Când dealul calci ori valea.../ Dar știu că bine-ai învățat/ Cum mersul vieții este/ Și ai urcat neînfricat/ Spre
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
Nu pot să îți schimb calea,/ Că faci doar bine sau faci rău/ Când dealul calci ori valea.../ Dar știu că bine-ai învățat/ Cum mersul vieții este/ Și ai urcat neînfricat/ Spre crestele celeste./ Ai devenit smerit, pios,/ Cu dreaptă judecată./ Așa te vreau: evlavios,/ Când vii în lumea dreaptă!” Poetul transmite prin aceste versuri părerea pe care, în viață fiind soția sa, a avut-o în legătură cu aceasta. Fără să urmărească aspectul în sine, acesta reiese din monologul atribuit ei
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
sau faci rău/ Când dealul calci ori valea.../ Dar știu că bine-ai învățat/ Cum mersul vieții este/ Și ai urcat neînfricat/ Spre crestele celeste./ Ai devenit smerit, pios,/ Cu dreaptă judecată./ Așa te vreau: evlavios,/ Când vii în lumea dreaptă!” Poetul transmite prin aceste versuri părerea pe care, în viață fiind soția sa, a avut-o în legătură cu aceasta. Fără să urmărească aspectul în sine, acesta reiese din monologul atribuit ei, dragei sale, ce-l apreciază și-l povățuiește cu înțelepciune
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
de departe Mănânce toți pe săturate Din vinul și din pâinea frântă, Eu știu că jertfa mea e sfântă, Ca dragostea ce-o port la sân, Dușmanii tot flămânzi rămân! De ziua mea ce să le spun? Tu, Omule, fii drept și bun, Iubind întotdeauna, iartă Pe cei ce te lovesc în soartă... NU AM SOMN Nu am somn și dacă n-am, nu-i bai! Nici îngerii nu dorm acum în rai, Afară-i noapte și prin bezna deasă Nu
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Camelia n-ar fi încercat - atunci când a căzut în prăpastie - să se oprească și cine știe ce s-ar fi întâmplat? Râpa pe care alunecaseră avea și un nume predestinat, “Râpa diavolului“, pentru că mulți își găsiseră sfârșitul în ea, fiind un perete drept de stâncă, care începea exact unde se opriseră. A doua zi, Camelia se trezi ca și cum nimic deosebit nu se întâmplase în ziua precedentă. Ca de obicei, Camelia parcurse drumul către Universitate pe jos, așa cum făcea când era studentă. Nu concepea
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când bărbatul era între șoldurile fetei, când fata încerca tăria virilității masculine, savurând plăcutele senzații transmise de atacul oaspetelui drag
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
ca și miturile, apar cel mai adesea dintr-o nemulțumire, dintr-o insatisfacție profundă în fața realului dezamăgitor, amenințător sau ostil, din convingerea că ordinea reală ar putea fi schimbată prin imaginarea unei lumi radical alta, evident mai bună și mai dreaptă. Mircea Opriță, în studiul pe această temă (Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000), remarca, pe bună dreptate că "din dorința schimbării răului în bine vine puterea utopiei, iar din proiecția acestui proces în idealitate decurg marile ei slăbiciuni". Însă
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
bază al revistei, redactor-șef-adjunct permanent, prozatorul de mai târziu, pe care, în ciuda neînțelegerilor, îl admiram; așa dar, întâlnindu-ne, criticul veni spre mine zâmbind și șchiopătând într-un fel ce mă șoca totdeauna, retrăgându-și mult, pas cu pas, umărul drept, de-a-ndaratelea, și bătându-mă ușurel peste obraz cu palma și zicându-mi, vesel, că nu mă mai publică deoarece eram prieten cu Negoițescu, aflat în anchetă. Înmărmurisem... Întrebându-l "și ce dacă? și ce are una cu alta?" - el făcuse
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]