1,425 matches
-
gheața de pe ochi și pornea din nou din ce în ce mai greu. Îi făcea impresia că înaintează; în realitate însă, executa mișcări circulare, îndepărtându-se foarte puțin de la drumul arhicunoscut. Răsuflarea caldă a organelor olfactiv și bucal au topit toată zăpada abătută cu dușmănie spre fața mamei. Solidificarea zăpezii topite s-a finalizat într-un țurțure mare cât un morcov, asemănător celor ce se formează la streșinile caselor. Dar mama nu simțea și nici nu avea cum să vadă țurțuroiul ăla caraghios format dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au dat jos ciubotele din picioare pentru a fi mai sprinteni, hotărâți să-i alerge pe nepoții lui Attila prin toată pusta ungurească până la marginea lacului Balaton, unde programaseră să facă o baie bună și să înfulece cu ură și dușmănie din mâncarea națională a bozgorilor: gulașul. Unii îmboldiți de acest avânt electrizant s-au ridicat în picioare hotărâți să meargă la luptă chiar așa cum or putea: desculți și cu mâinile goale. "Hanibal ante portes!" (Hanibal este la porțile Romei) Patria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a acționat ca o supapă de refulare, obligându-l să ia urgent măsuri. Ce-aveți, mă, jigodiile dracului? V-ați îmbătat mă, împiedicaților? Sus! Sus, stârpiturile naibii! Și două cizme bine lustruite au fost proiectate în viteză, cu ură și dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a ridicat mai iute. Eu, încercând să mă sprijin pe piciorul drept pentru a mă ridica, am fost străpuns de o durere atât de ascuțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vadă, frumusețile sale de basm, frumuseți de vis. De aci, dela acest popas turistic începe urcușul în serpentine printre tăieturi cu zmeuriș bogat, prin zonă de păduri foioase, apoi de conifere, exploatate din păcate de mulți ani încoace parcă în dușmănie față de orice benefice gândiri ecologice. La jumătatea distanței dintre întrarea în pădure și cota maximă, punctul de despărțire a apelor, șoseaua își invită oaspeții la un nou popas ca să-i lase muți de admirație în zona impunătorului, fascinantului și mărețului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a fi agrarieni, o mai mare îngrădire a principalului nostru izvor de bogăție până acum, agricultura; în cea financiară, reforma impozitelor, iar în cea judiciară, a sistemului penal. În lupta pentru adevăr vom fi absolut imparțiali, fără prietenii și fără dușmănii, urmărind numai ceea ce vom crede că e folositor cauzei mari căreia dedicăm această publicație. S-a spus că pierderea bucuriei de a trăi și a dorinței de a lupta, întunecata dispunere care muncește pe oamenii culți de pretutindeni, își au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
N-am prea înțeles formula aceasta, dar presupun că ceea ce ea vrea să exprime este existența, în relația pe care o invocă, a unei porniri instinctive la fel cu cea care în natură face ca unele vietăți să-și transmită dușmănia lor, organică, ireductibilă, din generație în generație. Am întâlnit undeva (cred că în Le Dantec, în "L'atéisme") opiniunea aceasta că, în regulă generală, omul nu devine ateu sau religios, ci că se naște așa; mai precis, că înclinația spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un text manuscris românesc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (redactat nu Întâmplător ca un „Cuvânt Împotriva jidovilor celor orbiți și rătăciți”) se cerea În mod tranșant : „Să nu mai zicem «O, ce ovrei cumsecade este acesta», căci mare este dușmănia lor asupra noastră !” (mss. BAR nr. 3171, din 1792). În paranteză fie spus, acest tip de receptare a străinului era destul de uzual În spațiul cultural sud-est-european, chiar dacă (sau mai ales dacă) străinul părea a fi un om cumsecade. Iată ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidanul” din basm are și alte stereotipuri specifice : e negustor În târg, se tocmește, e ahtiat după bani și aur, e viclean („tot ei Îs mai mehenghi [= vicleni]”), știe să citească (spre deosebire de român), Îi urăște pe creștini („jidanul, tot cu dușmănie asupra creștinului”), ucide folosind otravă („Îi dă nu știu ce și omoară omul”), pretinde că se botează etc. Povești cu evreul infanticid și hemofag se transmiteau din gură În gură, se spuneau mai ales copiilor și ne putem imagina ce efecte aveau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unităților militare și a populației refugiate, însă, a fost surprinsă și îngrijorarea populației evreiești din Moldova pentru posibile represalii contra lor, drept răzbunare pentru faptele altora. În Buletinul informativ al Inspectoratului general al jandarmeriei se confirma faptul că, românii manifestă dușmănie față de evrei din cauza celor petrecute în Basarabia. Soldații români spun despre bandele de evrei și comuniști și despre cruzimile lor și acțiunile dezonorante contra armatei române și populației române în refugiu. O notă informativă nr.137 din 17 iulie 1940
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei vorbe: una a cronicarului nostru („odihna altora îi păriia că-i ieste cu pagubă”), alta a lui Victor Hugo („Nu există dușmănii adevărate decît dușmăniile literare”), alta a lui Spinoza („fiecare are atîta dreptate cîtă poate să apere”). Dotat cu o rară putere de muncă și însuflețit de o mare ambiție, Mihai Drăgan își dorea un permanent excelsior, forțînd afirmarea. în Iașul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei vorbe: una a cronicarului nostru („odihna altora îi păriia că-i ieste cu pagubă”), alta a lui Victor Hugo („Nu există dușmănii adevărate decît dușmăniile literare”), alta a lui Spinoza („fiecare are atîta dreptate cîtă poate să apere”). Dotat cu o rară putere de muncă și însuflețit de o mare ambiție, Mihai Drăgan își dorea un permanent excelsior, forțînd afirmarea. în Iașul universitar și publicistic
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe cei mai în vârstă. − Să ne rugăm lui Dumnezeu să mă ajute să mă întremez, că va trebui să găsim mijloacele de înțelegere și pace. Trebuie să înțeleagă și soru-mea Marița că nu se poate trăi astfel, ura și dușmănia nu are nici un rost între neamuri atât de apropiate. Mihăiță, mânios tare că verii lui au îndrăznit să ridice parul asupra moșului lor drept, se gândea la planuri de răzbunare dar la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu, da’ m-am jurat să nu mai calc în ograda asta și în casă de când m-am certat cu Costache și nevastă-sa Maria; − Apăi nu-i bună dușmănia între oameni, n-aduce nimica bun în viețile noastre. Dacă-i așa, am să vin eu la fântână și n-am să vin cu mâna goală ci am să-ți aduc un pește. Cumnată Marie, adu matale un pește din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
si vis pacem , para bellum" dacă vrei pace, pregătește-te de război, ci al formulei "si vis pacem, para pacem" dacă vrei pace, pregătește pacea. Așa că am fost eu însumi, cel din totdeauna, un moldovean care nu ține supărarea sau dușmănia mai mult de 5 minute, aceasta neînsemnând că eram dispus să accept orice și de la oricine, vorba cântecului, nu cu moldoveni, ci cu olteni, "Cin' se ia cu mine bine, / Îi dau haina de pe mine, / Cin'se ia cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Biserica Romano-Catolică. Suferea de acel gen de nevroză pitorească care ar fi trebuit să fie Însoțită de geniu, dar n-a fost cazul lui, și de aici s-au tras căutările lui după o umbră călătoare. În tinerețe, fusese ținta dușmăniei tatălui său, un nobil de țară din vechea școală (vânătoare de urși, teatru privat, câteva tablouri pictate de vechi maeștri alături de o mulțime de fleacuri), despre ale cărui crize de furie nestăpânită se zvonea că ar fi pus În pericol
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și de familiar, Încât exprimarea ei prin cuvinte ar fi fost primită cu răceală și ar fi părut aproape o necuviință. Am descoperit curând că Înfierbântarea patriotică și politică a celor mai albi dintre rușii albi se reducea la o dușmănie Înverșunată Îndreptată mai mult Împotriva lui Kerenski decât a lui Lenin, care izvora exclusiv din neplăceri și pierderi materiale. Apoi am mai Întâmpinat dificultăți neașteptate cu câteva cunoștințe, englezi, considerați oameni subțiri, cultivați și generoși, dar care În ciuda amabilității și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
una din cele mai vechi biserici din București, demolată peste ani de Ceaușescu. Eu parcă eram ateu, dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles că cele mai mari dușmănii se iscă atunci când, în planul convingerilor, pe oameni îi separă nu o prăpastie, ci șănțulețul aparent inofensiv al unei nuanțe (exemple mai recente: bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în picioare. Îi sare însă în ajutor femeia de vizavi: „Vezi că ai rămas fără loc, Costică”. Doina se scoală imediat, eliberează locul, pe care tânărul și-l reocupă, tot fără să zică nimic, în vreme ce eu o fixez cu o dușmănie rareori încercată, amestecată cu cel mai agresiv dispreț pe femeia care „restabilise ordinea”, „dreptatea”: nu e nici țărancă, nici orășeancă, nici tânără, nici bătrână... De ce o făcuse? De ce se purtase astfel cu o altă femeie. Doar nu putea să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a fost numit „satul Domniței” iar apoi a fost înregistrat cu acest nume și satul și comuna, care aparținea de plasa Boldu, din județul Râmnicul Sărat. „Domnițenii” îi porecleau pe cei din Boarca „Ciupercari” și „Cotari” dar nu erau în dușmănie unii cu alții. POPA CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de Teren din Câmpulung Mușcel, apoi la FABRICA de Panouri Electrice din Alexandria, unde, pentru corectitudinea și cinstea sa, a fost dușmănit de niște colegi care doreau să ajungă sus și erau incomodați de corectitudinea și pregătirea lui profesională. Această dușmănie ascunsă, perfidă, și fără sfârșit l-a destabilizat, l-a dezechilibrat și a căzut într-o depresiune nervoasă. În ziarul România Liberă din 11 aprilie 1990, în pagina a IV-a, în ciclul de articole „Pași spre democrație” (VIII), Mirela
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
16 august 1871 din Viena că Bismarck a inițiat o campanie de defăimare Împotriva României și că demersul la Poartă era Începutul acestei campanii, care, așa cum aprecia el, avea să devină violentă, mai ales că Bismarck amenințase pe sultan cu dușmănia Prusiei, În cazul În care aceasta nu avea să ia măsurile necesare pentru garantarea drepturilor germanilor din România. Lucrul acesta l-a făcut pe prințul Carol să constate că „afacerea Strousberg” se transformase dintr-o „chestiune de drept” Într-o
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
poziția guvernului român și animozitatea presei române Împotriva Austro-Ungariei fac problematic rezultatul apropiatei Conferințe de la Londra În chestiunea Dunării, și că Austro-Ungaria nu va ceda nimic. La 7 februarie 1883, Kalnoky i-a reproșat trimisului român că guvernul, În afară de dușmănia Austro-Ungariei la Dunăre, tolera mișcări și ziare iredentiste și nu se opunea „agitațiunii făcută de străini”, fapt care „ar putea să aibă consecințe supărătoare”. Semnarea Tratatului de la Londra la 10 martie 1883, a reprezentat o gravă atingere adusă independenței și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de la Viena și I.C. Brătianu, primul Îi mărturisea că „Întrezărea din conversațiile cu principele Reuss, posibilitatea intrării României În Tripla Alianță”, Înfățișând „avantajele enorme ce ar atrage țara noastră, fiind primită ca egală În blocul aliat În contra colosului rusesc. Dușmănia Austro-Ungariei ar fi Înlăturată, România ar putea să beneficieze de o lungă epocă de pace, absolut necesară organizării și dezvoltării ei, iar prin munca statornică ar putea dovedi Europei că poate fi În Orient un element de civilizație și de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a găsit nici o legislație care să fi Încercat măcar, de a contesta capacitatea succesorală a străinilor”. Carp aducea ca exemplu cazul Angliei unde, de la 1870 „orice străin poate poseda.....cu singura condițiune să nu aparție unei țări care e În dușmănie cu Anglia”. Nici legislațiunea din Suedia care Împiedica pe străini de a poseda, nu a putut să legifereze contra capacitații succesorale a străinilor; ci a zis: „ai dreptul de a moșteni, dar Îți Împiedic exercițiul, și te oblig să vinzi
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
decît o indicație, de principiu, a unei dorințe fără realizare imediată. Grijuliu să respecte acordul de la Müerszteg, cu atît mai multă scrupulozitate cu cît îl cunoștea bine pe ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Isvolski, suspicios, iritabil și călăuzit de meschine dușmănii personale (atît de adesea dezlănțuite în incidentele care prevesteau războiul din 1914...), Aehrenthal tocmai își propunea să abordeze anumite chestiuni balcanice cu Petersburgul în vederea unei reglementări generale prin înțelegere directă și cordială. Contase, însă, fără Berlin. Abdul Hamid întîrzia audiența
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]