6,588 matches
-
între oameni până nu demult apropiați. Din punct de vedere dramaturgic, supravegherea este întotdeauna o provocare. Măsură pentru măsură pune o problemă aparte regizorului, care trebuie să ia o decizie. Aici, spectatorul nu mai este suprainformat a priori, căci strategia Ducelui va fi cunoscută de-abia la sfârșitul experienței sale. Angelo pare să acționeze nestânjenit, tinerii par să-i îndure tirania fără ca nimeni să-i sprijine... când, de fapt, ochiul stăpânului veghează asupra tuturor. Dar spectatorul, ca și Isabella de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de fapt, ochiul stăpânului veghează asupra tuturor. Dar spectatorul, ca și Isabella de altfel, nu știe cum stau lucrurile în realitate și, atunci, întrebarea este: ce ar fi mai avantajos - personajul să fie lăsat invizibil sau să fie expus? Un Duce „absent” vede totul, nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai avantajos - personajul să fie lăsat invizibil sau să fie expus? Un Duce „absent” vede totul, nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se erijează în substitut profan al supravegherii divine, pe când celălalt ar oferi imaginea unui politician versat, controlând din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar și aici, supravegherea îl marchează într-un anume fel pe cel ce o practică. Dacă deghizarea nu produce aceleași perturbări precum travestirile din comedii, ea îi înlesnește totuși Ducelui accesul la o serie de informații pe care urmează apoi să le „prelucreze”, cum se spune în limbajul serviciilor de spionaj. Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cel ce o practică. Dacă deghizarea nu produce aceleași perturbări precum travestirile din comedii, ea îi înlesnește totuși Ducelui accesul la o serie de informații pe care urmează apoi să le „prelucreze”, cum se spune în limbajul serviciilor de spionaj. Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și acționa nestingherită, fără să bănuiască nici o clipă că privirea cuiva e ațintită asupra ei. Având-o sub ochi zi de zi, Ducele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și acționa nestingherită, fără să bănuiască nici o clipă că privirea cuiva e ațintită asupra ei. Având-o sub ochi zi de zi, Ducele a „descoperit-o”: cucerit de farmecele ei, a hotărât să o ia de soție pe tânăra femeie ale cărei calități îi fuseseră revelate de o supraveghere câtuși de puțin premeditată. El a suportat astfel consecințele informațiilor culese, iar deghizarea l-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
schimbări de identitate semnificative. Supraveghetorul de la sfârșitul supravegherii nu va mai semăna cu acela de la începutul ei... Pe de o parte, decepția pe care i-a produs-o Angelo; pe de altă parte, revelația Isabellei: iată consecințele neprevăzute ale deghizării Ducelui, cel ce s-a exersat o vreme în arta de a vedea fără să fie văzut. Supraveghere aleatorie și suprainformație comicătc "Supraveghere aleatorie și suprainformație comică" Potrivit scenariului canonic, îndeobște recunoscut, supravegherea este rezultatul deciziei de instalare și punere în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și dulce, / Doru-mi nu vrea să se culce; Bate vântu-ncetinel, / Sufletu-mi plânge cu el. Bate-ai, vântule, cu foc, / Să-mi arzi dușmanii pe loc. / O vorbă dacă ți-o spun: / Dorule-dor, / Tu o dai și vântului, / De o duce satului."151 Sentimentul apartenenței la universal este construit pe baza inversiunilor verbale și nominale, liantul semantic fiind reprezentat de comparațiile cu elementele cosmice care "urzesc" destinul uman, împlinindu-l (nu întâmplătoare este predominanța verbelor la condițional-optativ, în lirica populară): "Lung
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trebuit să mai petrec vreo jumătate de oră discutând despre gâdilat. Apoi, ca din senin, îi cer Laurei să ducă o mână la subraț și să vadă dacă miroase a transpirație. Își pipăie scurt cu mâna stângă axila dreaptă, o duce la nas și-mi spune cu năduf: — Nu miroase a nimic, domnu’ doctor, eventual a deodorant. — Ei, n-ai frecat cum trebuie. Plimbă-ți degetele pe toată suprafața, dar încet, să nu te gâdili. Ca să-mi demonstreze că nici de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
bunicului sau a unchiului a fost mai puternică în copilăria acelei fete, cu atât mai nerealistă este ea în aprecierea compli mentelor insistente primite de la bărbați. Dorința de a regăsi afecțiunea acelui bărbat care oferea fără să ceară sex o duce pe naiva de fată la pieptul unui bărbat care joacă la început rolul de protector. După cum spuneam mai sus, complimentul tipic pentru intențiile sexuale este acela care se referă la felul în care arăți, și nu la calitatea faptelor tale
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Filmul Elisabeth Reine d'Angleterre, cunoscut și sub numele Leș Amours de la Reine Elisabeth sau Queen Elizabeth, a fost realizat în august 1912, în Franța. Regia: Henri Desfontaines, Louis Mercanton. Scenariul: Émile Moreau. Distribuția: Sarah Bernhardt (Regina Elisabeta), Lou Tellegen (Ducele de Essex), Mlle. Români (Contesă de Nottingham), M. Maxudian (Ducele de Nottingham), M. Chameroy (Lordul Bacon), M. Decoeur (Șir Francis Drake). 7 Henri Agel, Din tainele cinematografului, traducere de Aură Puran și Iordan Chimet, prefață de Iordan Chimet, Editura Meridiane
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Amours de la Reine Elisabeth sau Queen Elizabeth, a fost realizat în august 1912, în Franța. Regia: Henri Desfontaines, Louis Mercanton. Scenariul: Émile Moreau. Distribuția: Sarah Bernhardt (Regina Elisabeta), Lou Tellegen (Ducele de Essex), Mlle. Români (Contesă de Nottingham), M. Maxudian (Ducele de Nottingham), M. Chameroy (Lordul Bacon), M. Decoeur (Șir Francis Drake). 7 Henri Agel, Din tainele cinematografului, traducere de Aură Puran și Iordan Chimet, prefață de Iordan Chimet, Editura Meridiane, București, 1970, p. 127. 8 John H. Lawson, Film și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
său. De această poziție beneficiase atât mama lui Ludovic al XIII-lea, Maria de Medicis, cât și autoritara și intriganta Caterina de Medicis, bunica sa. Prin această naștere, harta dinastică a Europei se transformase complet. Fratele mai tânăr al regelui, ducele Gaston d’Orléans și-a văzut destrămat visul de a ajunge regele Franței într-o clipă. Ducele d’Orléans este considerat de către istorici ca fiind întruchiparea lipsei de loialitate. Întreaga sa colecție de legi folosite de franci, forma lor oficială
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
autoritara și intriganta Caterina de Medicis, bunica sa. Prin această naștere, harta dinastică a Europei se transformase complet. Fratele mai tânăr al regelui, ducele Gaston d’Orléans și-a văzut destrămat visul de a ajunge regele Franței într-o clipă. Ducele d’Orléans este considerat de către istorici ca fiind întruchiparea lipsei de loialitate. Întreaga sa colecție de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis Întâiul. Un aspect interesant si cu
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
și ironică descriere a comportamentului și caracterului său a fost realizată chiar de unul dintre contemporani, cardinalul Richelieu:,,a acceptat să se alăture conspirațiilor pentru că îi lipsea voința și s-a târât afară din ele pentru că îi lipsea curajul”. Deoarece ducele nu avea decât fete, intra și el sub incidența legii salice. Astfel, exista posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
lipsea voința și s-a târât afară din ele pentru că îi lipsea curajul”. Deoarece ducele nu avea decât fete, intra și el sub incidența legii salice. Astfel, exista posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé și cei doi fii ai săi, ducele Enghien și prințul de Conti. Din acest motiv, venirea pe lume a moștenitorului direct al tronului a schimbat o
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
el sub incidența legii salice. Astfel, exista posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé și cei doi fii ai săi, ducele Enghien și prințul de Conti. Din acest motiv, venirea pe lume a moștenitorului direct al tronului a schimbat o mulțime de planuri politice. În anii ’20 ai secolului al XVII-lea existaseră o serie de comentarii despre posibile sarcini ale
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
disperare în ton,,,măcar miros la fel de îngrozitor ca tata?“, (trad. n.) în încercarea de a găsi un punct comun cu Henric al XIV-lea. Ludovic al XIII-lea era înclinat spre aventuri atât cu femeile, cât și cu bărbații: de la ducele de Luynes la Maria d’Hautefort și la Louise de la Fayette, trecând apoi la Marchizul de Cinq-Mars, dublată de o așa zisă pioșenie de fațadă. Aducem aici ca argumente descrierea evoluției relației cu Cinq Mars, realizată de istoricul literar Philippe
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
din partea celui mai îndrăgostit dintre cei doi, Louis: « vă ofer inima mea și vă promit că nu va fi câtuși de puțin împărțită cu altcineva».”6 În același timp avea însă relații cu Maria d’Hatefort, iar când prietenul său, ducele de Saint Simon s-a oferit să acționeze ca paravan, regele - deși bisexual și adulterin - remarcă ofensat:,,Cu cât rangul meu regal îmi oferă posibilitatea de a obține satisfacție, cu atât mai mult trebuie să mă păzesc de păcate și
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de la curte. Pe perioada cât soțul ei a fost rege, a avut o viață retrasă, obscură, lăsând treburile statului în grija cardinalului Richelieu. Devenind regentă era mult mai ușor de anihilat politic. Astfel, puterea urma să fie preluată fie de ducele de Orlèans, fie de alt pretendent la tron. Nimeni nu bănuia ce forță se ascundea în această femeie, care a apărat până în ultima clipă tronul ce avea să revină fiului său. După această decizie, vreme de unsprezece ani, interesele Franței
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
deveni rege, fiind privit de toți ca unica salvare. Situația în Paris era din ce în ce mai tensionată. Trupele lui Condé erau la porțile orașului, încercând în zadar să străpungă blocada. Intrarea lor în oraș a fost posibilă prin trădarea Marei Domnișoare, fiica ducelui de Orlèans. Era o tânără excentrică, neconvențională, care făcuse publică dorința sa de a se căsători cu vărul său Ludovic al XIV-lea și de a deveni regina Franței. Aceasta a ordonat tunarilor care apărau Bastilia să oprească focurile, permițând
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
cheltuieli imense din partea tuturor beligeranților. În ciuda opoziției puternice cu care se confrunta Ludovic al XIV-lea, armata franceză a reputat victorii de succes datorită dotării foarte bune și a geniului generalilor francezi. Dintre aceștia, un nume cunoscut este cel al ducelui de Luxemburg, François Henri de Montmorency Bouteville. În lucrarea apocrifă intitulată Historiettes, al cărei autor este necunoscut și care a fost publicată pentru întâia dată în anul 1833 la Paris, de Editura Chateaugiron et Tachereau, Ludovic este numit,,tapiserul catedralei
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
fost votate noi credite militare, s-au făcut comenzi de armament în străinătate, rechiziții și foarte multe donații și contribuții militare. Bazele cooperării româno-ruse au fost convenite în întâlnirile lui Carol I cu țarul Alexandru al II -lea și Marele Duce Nicolae din august 1877. Forțele româno-ruse au fost puse la Plevna sub comanda lui Carol I, asistat de generalul rus Zotov și generalul român Alexandru Cernat. La Plevna au acționat, din rândul armatei române, 38 000 de oameni și 108
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
armatei române, trei se găseau pe frontul de la Plevna. S-a hotărât atacarea pentru a treia oară a Plevnei de această dată în cooperare. Sunt semnificative, pentru raporturile existente din august 1877, între armata română și cea rusă scrisorile dintre ducele Nicolae și principele Carol I. Ducele Nicolae sublinia după noile tratativele româno-ruse,” rămâne bine înțeles monseniore că armata română va păstra întru totul individualitatea sa așa cum se convenise mai dinainte, și că pentru toate amănuntele ea se va afla sub
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
frontul de la Plevna. S-a hotărât atacarea pentru a treia oară a Plevnei de această dată în cooperare. Sunt semnificative, pentru raporturile existente din august 1877, între armata română și cea rusă scrisorile dintre ducele Nicolae și principele Carol I. Ducele Nicolae sublinia după noile tratativele româno-ruse,” rămâne bine înțeles monseniore că armata română va păstra întru totul individualitatea sa așa cum se convenise mai dinainte, și că pentru toate amănuntele ea se va afla sub comandament direct al șefilor săi imediați
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]