1,184 matches
-
în haine de lucru. Așa cum Théophile Gautier sau de Heredia au fost seduși de latura colorată și picturală a meșteșugarilor de odinioară, fierari, orfevri, smălțuitori, Carmen Sylva a simțit farmecul acestor existențe care se petrec în curiosul decor al atelierelor, dughenelor sau răspântiilor și le-a cântat cu atâta simpatie încât mai multe dintre aceste Lieder, puse pe muzică de Bundert, au devenit populare în Germania. Avem aici deopotrivă imnul muncii și cântecul ulițelor, care completează cântecul pădurilor. Când o publicație
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
apar în toate satele comunei, cârciumile, la Lupeni fiind chiar două. Afacerile cu băuturile din cârciumi și din prăvălii făceau ca cei care arendau aceste localuri, să se îmbogățească destul de repede. Nu mult după aceea și-au făcut apariția și dughenele evreilor care porneau cu un capital destul de mic, dar în scurt timp obțineau profituri mari. Deoarece negustorii de la prăvăliile particulare înșelau pe țărani, cumpărându-le produsele la prețuri derizorii și apoi le vindeau la preț de speculă, învățătorul Ioan Alexandrescu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
precum și cele două războaie mondiale au împiedicat dezvoltarea cooperativei sătești de consum, care a continuat însă să funcționeze ca o mică prăvălioară în localul său din satul Lupeni. Ca o consecință a slabei dezvoltări a comerțului cooperatist, s-au înmulțit dughenele (prăvălii particulare) care ajunseseră să fie câte 3-4 într-un sat. După al doilea război mondial, rețeaua cooperației de consum s-a lărgit prin înființarea de noi unități de aprovizionare și desfacere în satele Alba, Vatra, Mlenăuți și Bașeu. Unitățile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Locuința lui Vasile Chițac era lângă mehedeanul satului. Vestea morții omului nevinovat s-a răspândit ca un fulger în sat și prin satele apropiate. Dimineața, pe fețele tuturor se vedea revolta și supărarea. Autoritățile luaseră măsuri severe. Morile erau închise, dughenele dacă se deschideau două-trei ore pe zi. Sătenii au început să se adune pe mehedean și pe drumurile din apropierea casei celui decedat. Pârâu de lume. Bărbați, femei, bătrâni, copii se adunau acolo de parcă ar fi atrași de un magnet. Pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de conflicte cu părinții, mai ales refuzurile de a mă lua cu ei la vreun spectacol sau la cumpărături: ah! ce feerie, târguitul în nenumăratele prăvălii, una lipită de alta, care se înșirau și se înghesuiau pe strada Traian; nu dughene sau magazine pretențioase, doar prăvălii încărcate de fel și fel de mărfuri, unde vânzătorii te trăgeau de mânecă și nu te lăsau să pleci până nu cumpărai ceva, părând dispuși chiar să-ți facă un cadou, numai să nu-i
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la mere glazurate, roșii, scânteinde - amintirea mea coboară până la cel mai vechi Cluj pe care l-am apucat și de care nu mi am reamintit decât datorită ilustratelor istorice, când de pereții laterali ai catedralei romano catolice se mai lipeau dughene scunde, strivite de înălțimea majestuoasă a monumentului, mai abitir ca la Heidelberg sau în alte orașe ale Germaniei actuale. De „ziua morților“, cimitirul, ale cărui picioare stau înfipte în inima urbei, devenea feerie misterioasă, cu mulțimea încărcată de flori, mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aceea, rândul altor pături, pentru ca regimul să ajungă progresiv la uniformizarea societății, condiție indispensabilă funcționării sistemului totalitar.“ Și, ascultându-l, mă gândeam la toți acei oameni mărunți din mahalaua noastră bucureșteană... Meșterii, micii negustori au fost obligați să-și închidă dughenele, sau să le transforme, una după alta, în cooperative de stat. Așa i-am cunoscut pe ultimul plăpumar din colț, pe ultimul comerciant liber - armeanul care vindea cafea - și pe ultimul coafor-frizer din inima pieței. Coaforul și plăpumarul s-au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
textile. Caracterul artizanal apare mai întîi în situația modestă a utilajelor și a tehnicilor. Esențialul rămîne mîna de lucru, oricare ar fi importanța forțelor animală, hidraulică și eoliană ca energii auxiliare. Tipic artizanală este de asemenea dispersarea în ateliere mici: dughene sau "războaie de țesut" ale meșteșugarilor din orașe și de la țară, mici forje pe lemn răspîndite aproape pretutindeni în apropierea unui rîu sau a unei păduri. Aceasta nu exclude progresele capitalismului chiar la nivelul producției. Așa se face că în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
adesea, o unitate de producție: este adevărat, mai întîi la țară, unde producția agricolă este aproape prin definiție o exploatație familială, cel mai adesea de autosubzistență. Dar situația este asemănătoare și în orașele și tîrgurile rurale, în care atelierul sau dugheana sînt ținute de meșter, ajutat de soția sa și de una sau mai multe calfe și ucenici trăind adesea sub acoperișul său. Parohia rurală și orașul. La țară, parohia constituie, după familie, marele cadru al vieții colective. Preotul, ai cărui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
exclamația caragialiană "criză teribilă, monșer!", pe de altă parte (tot de la Caragiale citire): "Turta dulce, panorame, comédii...", replică ce pare să fi adus un ton optimist în vremea când "românul se distra la spectacole populare de bâlci și cumpăra din dughene turtă dulce" (Jurnalul Național). Ironia subtilă, antinomia vremurilor ("criză teribilă" - "criză înspăimântătoare, cum e cea de azi") particularizează două momente de istorie, calitativ diferite: Într-o criză înspăimântătoare cum e cea de astăzi, românul se înveselește cu comédii, la întâmplări
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
1820 era atestată o breaslă a căciularilor evrei. Ei practicau și meseriile de cărămidari, ceasornicari, caretași, ceaprazari, cizmari, croitori, medici, dogari, butnari, fanaragii, casapi, lăutari, pecetari, pietrari, sticlari și geamgii, negustori și fabricanți de băuturi spirtoase. În Iași, atelierele și dughenele evreiești erau predominant dispuse pe două mari artere - Ulița Rusească și Ulița Hagioaiei. Conform catagrafiei din 1844, în Iași trăiau 6.168 evrei care prestau activități productive dintre care 2073 erau negustori, 2219 - meșteri și 860 - unii calfe, alții slugi
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și tîrșiți pe cimentul rece al dughenii! Cunoștea satul, însă niciodată n-aș fi înțeles ceva din borboroseala ei adormită și scîrbită. Dar, spre norocul meu, Jackie înțelege, plătește și pornim mai departe în noapte. Fusese vorba de un pod și parcă de-un drum la stînga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
astfel de pînză multicoloră îmi cumpăr și eu în dimineața asta, în piața din inima Samarkandului, de lîngă moscheea ce poartă numele celei mai frumoase dintre frumoasele femei ale lui Timur-Han Bibi-Hanîm. În apropierea orei 8, începem să păzim ușa dughenei cu inele. Și o tot păzim, căci suntem în Orient și aici orele sunt aproximative și nimeni nu se grăbește, căci Orientalul are în fața lui eternitatea, iar timpul, pentru el, este o entitate care se măsoară cu secolele. Pe la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
are în fața lui eternitatea, iar timpul, pentru el, este o entitate care se măsoară cu secolele. Pe la ora 8,30 apare un tînăr smead, cu nas acvilin, cu haine europene, dar cu nelipsita tiubiteică pe creștetul capului. Se îndreaptă spre dugheana sa, dar oprindu-se pe drum pe la toate ușile negustorilor vecini, le strînge mîna, îi întreabă de sănătate, rîde la vreo glumă, soarbe dintr-o ceașcă de ceai ce i se oferă și abia apoi, cu gesturi de ritual, deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ne-am trezit sub unele din rarele picături de ploaie din călătoria noastră pe pămînt hindus. Pînă să parcurgem noi drumul spre templul Brihadeshwarar, ploaia s-a oprit, dar cerul rămăsese amenințător. Odată ajunși în zona templului, am constatat că dugheana de răcoritoare care urma să ofere găzduire încălțărilor noastre se afla la o distanță frumușică de susnumitul monument. Un templu hindus nu seamănă nici pe departe cu celelalte locuri de cult din lume. Incinte după incinte, terenul ocupat de curțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pus piciorul încălțat sau desculț pe pămînt hindus. Chiar și fără toate justificările subsemnatei, mulți dintre colegii de grup mi se alătură, descurajați de stratul gros de tină ce trebuie înfruntat de la butic la templu, cu picioarele desculțe. Rămînem în fața dughenei care mai are și marea calitate de a vinde sticle de apă minerală direct dintr-un frigider impresionant. Pentru o biată sticlă de apă, plătită cu echivalentul a 20 eurocenți, gazda ne oferă scaune și băncuțe improvizate, la umbră, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arătări. Era în aer și în inima oamenilor ceva negru, straniu, era presimțirea marii drame ce se pregătea să înceapă. Mergeam la școală după-amiază și într-o zi, ieșind de la cursuri, cam pe înserat, văd la unele ferestre de la unele dughene, lumânări aprinse, cruci și icoane, ajung acasă, la noi în geam lumânări aprinse și icoane între lumânări. În noaptea aceea, părinți mei nu au închis ochii. A doua zi, în drum spre școală, pe o vreme de moină, de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
plifticos cum zice pomenita jalbă”. Mihail Kogălniceanu își arată disponibilitatea de sprijinere a eforturilor lui Anastasie Panu, hușean și el, „pentru a se îmbunătăți și înfrumuseța acel oraș”. În răspunsul din 28 aprilie 1850, Anastasie Panu amintește Ulița Mare cu dughenile aflate în proprietatea „unor oameni cu stare până la 2000 galbeni; cele mai multe dugheni sânt ale Dobreștilor, dintre care unul este prezidentul Eforiei și care uneltește intrigi și urzește asemenea petiții”, cărora li se alătură „trei văduve și doi neguțitori nevoieși”. Incendiul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a eforturilor lui Anastasie Panu, hușean și el, „pentru a se îmbunătăți și înfrumuseța acel oraș”. În răspunsul din 28 aprilie 1850, Anastasie Panu amintește Ulița Mare cu dughenile aflate în proprietatea „unor oameni cu stare până la 2000 galbeni; cele mai multe dugheni sânt ale Dobreștilor, dintre care unul este prezidentul Eforiei și care uneltește intrigi și urzește asemenea petiții”, cărora li se alătură „trei văduve și doi neguțitori nevoieși”. Incendiul din 1844 nu ar fi atins decât un „colț” al târgului și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
decât un „colț” al târgului și „a incendiat mahalalele, ce s-au clădit la loc mai frumos încă”. În scrisoarea sa Anastasie Panu face referire și la „spiculul salhanalelor” care „se urmează tocma de cea mai mare parte dintre proprietarii dughenilor”, cum ar fi: frații Dobrești în număr de trei, posesori de moșii, șetrarul Danilciu, medelnicerul Holban, clucerul Buzdugan, pitarul Micle, Pavel și Teodor Neculau, Mihalache Zott, Dimitrie Manole, Ioan Curuilan, Gheorghe Ghibănescu, Dimitrie Ciușmegiu, Donciu Vasiliu, Costache Buzdugan, Ivanciu Anastasiu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
care acoperă lumea. Ea nu mai aude și nu mai vede nimic. Liniște neagră. Este "învoită" la sfârșit de săptămână. Soțul ei a venit s-o ia de la spital. Furtuna îi surprinde când traversează piața. Se dezlănțuie ploaia. Oameni și dughene se precipită panicați. Busculada o desparte de soțul ei. Caută un adăpost. Deschide la întâmplare ușa unui butic și dă peste Cléa: "Scuzați-mă, ploaia..." Așteaptă amândouă, fără să se privească, fără să-și vorbească. E târziu. Cléa dispare undeva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la concert, Grig. Zona, știi... Sunt îngrijorat. Panaiotei o să-i fie greu s-o ia prin zăpadă. Când au plecat, abia cădeau câțiva fulgi, și acum... Mai aștept puțin și pe urmă plec înaintea lor. Vrei să ai grijă de dugheană în timpul ăsta?" Sigur că da, dar aș putea să mă duc eu, dacă vrei. "Mulțumesc, încă nu, poate că întârzie puțin, se mai întâmplă. Dar, dacă într-un sfert de oră, douăzeci de minute n-au ajuns,trebuie să mă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
altceva luna asta. Trebuie să recuperez ceea ce-n iulie am vînturat pe plaje, prin Deltă sau prin București. Așa că, am citit mai multe romane (Scorza, M.H. Simionescu "Breviarul", C. Țoiu "Însoțitorul", George Bălăiță "Lumea în două zile", P. Modiano "Strada dughenelor întunecate" și M. Eliade, " În curte la Dionis", (din) Carnetele lui Leonardo da Vinci, texte de Heraclit și materialiștii greci primi, texte de J. Richard Bloch (în franceză) și multe reviste literare sau ne-, franțuzești, vechi și mai noi. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că sud-americanii ăștia mi-au cam devenit neapetisanți, exceptîndu-l pe Sabato), apoi "Însoțitorul" lui C. Țoiu (deși cam gidean, fără fir epic, e un roman foarte bine scris!), "Breviarul" lui M.H. Simionescu (lectură greoaie, temă interesantă, dar carte ratată), "Strada dughenelor întunecoase" a lui Modiano (un scriitor la modă, cu obsesii repetate; vezi și "Bulevardele de centură"), "Lumea în două zile" a lui Bălăiță (încă n-am terminat-o; ciudată, dar parc-am mai citit așa ceva; l'écriture, și aici, remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Tărâță, Bordei, Forman, Putinică, Ciocârlie, Chiron); toponimia minoră (Întrepareie, Puntea de la Mitoc, Hlineț, Pădurea Berna, Șvarac/Șforac, Cutul Gavaraș, Țarna, Pe Lan, Toloaca, Horaiț, Humărie); gospodăria tradițională, familia, megieșii, neamurile; instituțiile satului (Biserica, Școala, Primăria, Miliția), funcționarii locali (străjerii primăriei), dugheana, prăvălia; păcurariul (dohotarul; facem precizarea că, potrivit normelor dialectale, consoana r este muiată sau rotunjită, i de aici și din multe alte exemple asemănătoare fiind asilabic, ultrascurt, șoptit, nu cum se pronunță astăzi la televizor sau pe la ședințe de partid
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]