2,465 matches
-
zmulgi din rădăcină, Ne-ntindem aripile spre libertate, Le-mpreunăm și cruce facem din noi, În zborurile toate. Spre nemurire vreau să zbor cu tine Și stelele în plete ni s-anine. Sub candelabrul nopții luminos, Aripi ocrotitoare mă mângâie duios. Celeste lumini ne-nconjoare în zii, Alăturea de mine aș vrea mereu să fii. Adriana Tomoni, Deva Referință Bibliografică: Aviatorilor / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Adriana
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer , mereu locul doi, producea salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele -geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai re nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon
PROBA DE FOC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359911_a_361240]
-
cărți Citi-vei versuri sumbre Pierdută în singurătăți Să nu te temi de umbre De-ți va fi dat să mai auzi Potop de vorbe grele Privirile să le ascunzi Cu-n braț de micșunele De-i auzi un cânt duios Când vântul e rapsodul Eu pe-un tărâm neprietenos M-oi înfrăți cu glodul Când vei afl a c-am tipărit Coperta cărții mele Deduce-vei că s-au sfârșit Durerile rebele Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 2012-2014 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
m-am pierdut eu, adolescent năuc, le mai simt și-acum parfumul risipit pe cer că fumul respirînd atent timpul decadent 4 si-acolo, în cer mai am un mister de nedezlegat și fără păcat dar e dureros că iarbă duios și încă timid pe cîmpul arid ce v-om seamănă ? Iarbă crudă, rea visul dintr-o stea că ninsoarea grea 5 și alunecînd pe umbră vom avea privirea sumbră valsul verii ne va da ritmuri moi de catifea și subtile
PE CRUCEA DIN CER MAI ESTE O PATA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359590_a_360919]
-
treia ediție și care a început vineri seară, 16 IX 2011, cu focul de tabără aprins în mod simbolic lângă apa Someșului, pentru a uni parcă două principii vitale primordiale, focul și apa, lângă care menestrei moderni își intonează cântecele duios, spre încântarea celor dornici să refacă vechi tradiții, să petreacă momente de visare și relaxare. Au urmat două zile foarte bogate în activități, dedicate, în mod deosebit, vieții culturale, maramureșene, care au atras poeți, scriitori, cercetători, profesori, oameni politici, atât
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
gălățene, fie pe cele bucureștene. Mai bine zis, zeci și sute de vieți. De actori, de personaje. Niciodată nu m-am săturat de teatru. Nici de film. Nici de frumos. Actorii mi se par cei mai formidabili copii mari, frumoși, duioși, sensibili, emotivi, extraordinari, adevărați magicieni care transformă scena într-o lume mirifică. Cei care trăiesc atâtea vieți, câte roluri joacă. Un adevărat regal actoricesc și filmografic. Am jucat și eu peste 200 de spectacole în trupa de teatru al cărui
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359107_a_360436]
-
reușit să mă îmbraci în alb, să pot strânge lumina la piept până nu mai are aer... Vroiam peste strigătul arborilor, să mut zile, să cer iertare anotimpurilor... Ceața orbirii-mi era tovaraș... Acum ești aici, cu zâmbetul celei mai duioase povești-ofrandă... Pâinea acestei zile este a mea, atât de pură, încât pot crede în ea, și să o împart cu tine până la ultima înghițitură, Ne înălțăm aproape de porțile raiului cu numele iubirii pus cruce în palmă... Referință Bibliografică: Din temeri
DIN TEMERI, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359132_a_360461]
-
nevoile rapace, să fug pănă la mama că doru-n pieptu-i toarce. Să o ajut la toate, că este prea bătrână, să simt cornița ierbii, curtea să i-o fac plină cu flori, cu dulci speranțe și vorbă mai blajină, cu-mbrățișari duioase... s-ating Sfânta Lumină. În Noaptea Învierii, iertare-aș vrea să-i cer, prea am lăsat-o-n grija Preabunului din cer și m-am grăbit s-ajung pe-al lumii lăvicer, dar soarele-i prea sus; se duc toate
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
pe trepte, O bluză galbenă și-un decolteu decent Făcu din mine-un sclav pe viață, la moment! Zâmbind silfidic, îmi întinse-o mâna hotărâtă Și-atunci, orice urmă de curaj, fu doborâta! Îmi plăci - imi spuse - și mă privi duios Ca pe-un copil cu chipul luminos, Eu, caut să zâmbesc, să conversez ceva, Nu e nevoie-mi spuse, vorbim la o cafea. La masa dinspre geam un înger îmi părea, Fii mai destins - imi spuse - tu ai ceva? Nu
ACUM,LA APUS DE SOARE? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359182_a_360511]
-
înțelege o Românie prinsă între lehamite și sictir, arogantă ca o provicială trecută de primul sponsor. O Românie care a îndurat decenii de dictatură comunistă, dar nu poate învăța lecția libertății reale. O Românie creativă, capabilă de gesturi mari, uneori duioasă, alteori furioasă, stridentă, violentă, captivă între nostalgiile trecutului, pițipoancele de Dorobanți, securiștii de ieri și analiștii de azi. O Românie europeană în care încă se trăiește greu și moare mult prea ușor. O Românie care a uitat să mai cadă
Te-am iubit ca o puștoaică () [Corola-blog/BlogPost/338695_a_340024]
-
mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-a venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
trăit pentru câteva săptămâni în imponderabilitatea lipsei de cetățenie. Ce experiență oribilă, să nu ai niciun drept, să nu poți face nimic, să stai încremenit! De buletinul pe care l-am primit în tinerețe, în România, mă leagă sentimente aproape duioase. Permanent l-am purtat asupra mea, așa cum cerea litera legii, ba chiar îl țineam protejat într-o învelitoare de piele. Chiar dacă nu era mai niciodată la zi - în vremea studenției nici măcar vize de flotant nu primeam - îmi dădea senzația că
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
Autorului E - N M A I E-n Mai - primăvara-i acasă, gătită cu flori parfumate, Dar nu e la fel de frumoasă ca-n Țara, unde altfel sunt toate!. Acolo-i mai verde câmpia, suavă-i mireasma de tei Și cântă duios ciocârlia, pe glia străbunilor mei!. E dulce puțin și amarul, iar ,,jugu”-l suporți mai ușor, Închide durerii hotarul, o Doină și-un Cântec de dor!. . . E-n Mai și în trup îmi pătrunde al vieții năvalnic șuvoi, Se tulbură
N MAI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340456_a_341785]
-
vrei să iei din zgura măsurii ce-a rămas, Din timpul meu îți dau, să fii copil-stejar! Te-am rătăcit (R.T.) Te-am auzit și n-am știut în taină să te-ascult Ca pe o frunză tristă dintr-o duioasă rapsodie, Ci m-am închis într-o cascadă de tumult Și te-am crezut arpegiu lipsit de armonie ... Te-am observat și n-am știut cum să te văd Ca pe o lebădă sublimă alunecând suavă, Ci m-am închis
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri se aud nostalgice șoapte și din albaștrii tăi ochi se scurg pe plaja pustie noian de nestemate. Sentimente plăcute resimți acum când peste glezne îmbrățișări duioase de valuri le simți, te fac să uiți o secundă de clipele fierbinți din inocenta ta aventură. Referință Bibliografică: Mica sirenă / Eugen Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2359, Anul VII, 16 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
între timpul prezent și timpul amintirilor. Autorul făurește cu condeiul fresce ale societății prezente dar și tablouri decupate din amintirile bătrănului și trecem, aproape fără să ne dăm seama, de la problemele marii cooperativizări comuniste sau de la momentul venirii americanilor, amintiri duioase legate de hârjoneala cu tatăl în copilărie, până la munca pământului și viața grea de la țară din zilele noastre, la cotidiana problemă a câinilor vagabonzi sau cea a funcționarului plătit din bani publici. Departe de mine gândul să vă povestesc nuvela
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
în Floare albastră, nu fizic, întrucât ea,”Mititica”, îl percepe ca spirit gânditor, preocupat de tainele cosmosului și ale istoriei. În poezia Făt Frumos din tei apare și conturul fizic al eroului masculin, care se conformează prototipului folcloric:“De murmur duios de ape/ Ea trezită-atunci tresare,/ Vede-un tânăr, ce alături / Pe-un cal negru stă călare.// Cu ochi mari la ea se uită,/ Plini de vis, duioși plutind,/ Flori de tei în păru-i negru/ Și la șold un corn
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
și conturul fizic al eroului masculin, care se conformează prototipului folcloric:“De murmur duios de ape/ Ea trezită-atunci tresare,/ Vede-un tânăr, ce alături / Pe-un cal negru stă călare.// Cu ochi mari la ea se uită,/ Plini de vis, duioși plutind,/ Flori de tei în păru-i negru/ Și la șold un corn de-argint.// Și-ncepu încet să sune,/ Fermecat și dureros -/ Inima-i creștea de dorul/ Al străinului frumos.” Un interesant prototip erotic masculin este acel „Zburător cu
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
Matei, ca moderatoare a reuniunii, Andreea Filip a recitat cu însuflețire poezia La mijloc de codru și Dana Mânecuț a lecturat Lasă-ți lumea ta uitată. Corul Catedralei Sf. Gheorghe, condus de d-na Daniela Burghelea din Windsor, a interpretat duios versurile poetului puse pe note muzicale, ca dirijoarea să recite apoi și versurile cele mai îndrăgite din creația poetului. Exemplificări cu recitări în volute interpretative de înalt talent au continuat, susținute de membrii “Graiului Românesc, români canadieni, ce-l poartă
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarele ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă colo
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
a justifica cinismul celor care spun: «Până și eu, dacă nu aș fi fost atât de corupt, de insensibil, de slugarnic, de poltron și de hrăpăreț, n-aș putea rezista. Ce mai, ia uitați-vă la oamenii aceștia blânzi și duioși și simțitori, cei mai buni dintre noi! Au depus armele, bieții lunatici!»”. Ceea ce Bellow afirma, în alte circumstanțe: „Can anything as vivid as the characters in their books be dead?” se potrivește perfect lui Von Humboldt Fleisher, un personaj derutant
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
afirma Catherine Bankhead[1]. Intrat în jocul lui, îl descoperi, rând pe rând, sub diferitele sale măști poetice: romantic și afectat de iluzii, lucid și asediind realul, introspect și ironic, muzical și pictural, rece că lama unui brici și rațional, duios și uman, religios și neliniștit. El plonjează din real în imaginar și invers cu o lejeritate dezarmanta, cele două dimensiuni pierzându-și adesea limitele, încât nu e deloc simplu să-l urmezi în plecările și revenirile sale. Oglindă, Umbră încadrează
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
la trăsăturile distinctive în care încă mai palpită, întunecat și evanescent, lumina vieții, cu toate năzuințele și păcatele ei. Ioan Es. Pop este un poet luminos ce scrie întunecat, greu și grav, gândit și expresiv. Poezia sa mișcă inocent și duios marile roți dureroase ale existenței. Organizează vol în 4 secțiuni discursul implicarea eului liric - vibrație - SIM I Cartea rece - fără simțuri antilirica - fundamentală confesiune, relatare nouă identitate ipostaza trăirea este poetică Existența este impregnată de nu evadează - contact direct. Senzația
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am născocit o Lună peste toate Bifând stele aprinse între timp, Cu dragoste am împletit în noapte Drum nesecat, vărsat în anotimp. E liniște acum peste poiene, Firave seri se scurg visând duios, Gându-mi sărută somnul de pe gene, Hrănindu-mă cu tot ce-i mai frumos. Iubirea mi-a dospit în palma stângă Jocul de-a viața, fără de coșmar, Karmei, încearcă lacrima să-i frângă Luminând zilele din calendar. Mă pierd între
ZBOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340768_a_342097]
-
susurul izvorului, ropotul ploii, tunetele înfricoșătoare din timpul furtunilor de vară, trosnetul lemnelor pricinuit de gerul iernii, freamătul pădurii, dar să-mi vorbescă o rămurică, așa ceva nu mi s-a întâmplat până acum! - Am să-ți spun povestea mea, - șopti duios rămurica. La început am fost o simplă sămânță pe care o vrăbiuță m-a luat în cioc și a zburat cu mine spre cuib la puișorii săi. Din păcate pentru ea și din fericire pentru mine, am scăpat din ciocul
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]