1,151 matches
-
răspândește cartea unui blestemat, rătăcit al Bisericii anume Boiagi. Scopul acestuia e să combată limba grecească din folosul credincioasei noastre turme. Comunicați afurisirea noastră celor ce ar da crezământ spuselor acestui eretic în contra limbii în care a vorbit și vorbește Dumnezeirea”. Moravurile fanariote aveau să cuprindă treptat instituțiile statului, educația, familia, unde trufia, hoția și imoralitatea se întindeau ca o plagă ce era pe punctul de a sufoca elementul autohton, împotriva cărora se ridica cu atâta înverșunare Eminescu. A trebuit ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
țărănească, dar și alterează spiritul pur românesc întrupat în traiul țăranului muncitor. Întrepătrunderea religiei cu patriotismul este relevată și de faptul că Dumnezeu este conjurat continuu întru slăvirea patriei. După ce li se transmite elevilor cât de importantă este ruga către dumnezeire în vederea ținerii lor sănătoși, aceștia sunt îmboldiți să se roage la Dumnezeu pentru "a urî tirania, nedreptatea, și pre toți aceia câți fac rău patriei și celor de un neam cu noi, și a iubi patriotismul, dreptatea și pre toți
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel să i confere omului posibilitatea înălțării spre dumnezeire. Cultul mariologic cunoscuse în perioada medievală o amplă dezvoltare, de aici și ipostaza femeii din lirica trubadurilor: stăpână și doamnă, superioară bărbatului, oferindu-i acestuia o înnobilare spirituală. Donna demonicata ar fi reversul, personajul feminin negativ, înzestrată cu trăsături cert
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întru nestricăcioasa podoabă a Duhului, blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. Omul întrunește în ființa sa două lumi: trupul pământesc și trupul nemuritor. Dacă prin trup este destinat pământului, prin suflet este destinat cerului, adică dumnezeirii. Despre om spune Sf. Ap. Pavel că Dumnezeu „l-a făcut pe el cu puțin mai prejos decât îngerii încununându-l cu slavă și cu cinste și punândul peste lucrul mâinilor sale”. Prin neascultare, omul a pierdut această slavă și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Harul lui Dumnezeu se invocă, se cere și în Sfintele Taine prin rugăciune. Harul lui Dumnezeu este bogăția nesfârșită de lumină și de putere dumnezeiască, din care primește fiecare creștin, pe măsura credinței și evlaviei lui. Este marele dar al Dumnezeirii preacurate ce vine la noi ca o curgere îmbelșugată, ca un izvor etern prin rugăciune. Harul, puterea aceasta supranaturală, care vine asupra creștinilor prin Sfintele Taine, este apa cea vie care întărește și face să sporească neîncetat viața noastră duhovnicească
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
însuți răbdător; când vii la Cel de-oameni-iubitor, fii iubitor de oameni și, de asemenea, fii așijderea Lui, când vii la Cel Bun la inimă, Cel Binevoitor, Cel Atotmărinimos, Cel ce miluiește pe tot omul. Și cu alte calități care învederează dumnezeirea caută să fii, de bună voie, asemenea, și numai așa să capeți îndrăzneală la rugăciuni. După cum îi este cu neputință celui viclean să se prefacă în bun. De aceea, acela care, din pricina vreunor datorii pe care le are la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Iisus. Ea ne dă cunoașterea sfințeniei și a puterii lui Dumnezeu și cunoașterea păcătoșeniei și neputinței noastre. Rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” are două părți, care sunt două mărturisiri: mărturisirea de credință în dumnezeirea lui Hristos și mărturisirea păcatelor prin recunoașterea păcătoșeniei și cererea de iertare a păcatelor. Din aceste două mărturisiri izvorăște aproape firesc rugăciunea propriu-zisă. A treia parte a rugăciunii lui Iisus este cererea pentru mântuirea noastră rostind: „miluiește-mă”. Mărturisirea credinței
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
bonomie și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de prozator. Paginile datând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
este situația sa definitivă (pentru veșnicie), ci este supusă la schimbare. Domnul nostru Iisus Hristos, a 40-a zi după învierea Sa, a înălțat natura omenească, din care a binevoit a face Personalitatea Sa, la gloria supremă, punînd-o pe Tronul Dumnezeirii Sale, la dreapta Părintelui Ceresc; așadar, după Dumnezeiescul Său exemplu, repauzații în a 40-a zi după moartea lor, intră definitiv în situația ce se cuvine valorii lor morale. După exemplul Domnului, Care după ce a terminat lucrarea mîntuirii noastre prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al activității științifice, ridicat de către Renaștere la rang de principiu al cercetării. Sînt pași care ne-au adus în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și metodologiei, care constituie temeiurile generale ale orientării noastre în lume. În ceea ce privește întrebarea noastră, condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
locaș sfînt Mă vezi În ce jale sunt SÎnt jalnic și amărît Și de la tine gonit. De acum pînă la sfîrșit Și de acum pînă-n vecie Mila domnului să fie. >> ” -//Astăzi cel Prealăudat ,, Astăzi cel Prealăudat Îngerului marelui sfat Sfătuind dumnezeirea Ca să-mplinească zidirea Cine vrea s-o-mplinească Îl cerea să-l răstignească İuda iubitor de bani VÎnzător de oameni mari. Zise către-ai să-i dușmani : ăă - Dați-mi 30 de arginți Să vi-l dau să-l răstigniți
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
frumos, cu flori dalbe de aur și seri blînde, suspinătoare, un loc „bun de iubire”. PÎnă la urmă plaiul se identifică, printr-o răsturnare previzibilă de sensuri, cu (ara. Poetul leagă de acest spațiu un sentiment al duratei și al dumnezeirii (armonie, grandoare liniștită, permanență, singurătate confortabilă). Apare și valea lamartiniană, spațiu al tainei, al plăcutei complicități Între lucruri („jos În valea tăinuită”), Însă adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca. Îl aflăm peste tot ca obiect de referință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Atunci zărește ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi și noapte apar În loc oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul Învălite.” Toate momentele sînt euforice pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea nu-i decît o scurtă odihnă. Pămîntul intră atunci sub vraja luminii stelare și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare, Ah, crede-mă-ți, inimioară, că o așa Înălțare Dintr-o norocire mică În norocirea cea mare Suie pe om lîngă Îngeri și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna acea mare”, cît efort, ce chin, cîtă durere, ce lungă răbdare!... Conachi este un martir fericit, muncile lui l-au dus la izbîndă: nenorocita Zulnie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
feminității În aceste versuri de cele mai multe ori pompoase este o operație dificilă. Ideile sînt comune, imaginile trec de la un autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită este imaginea Afoditei urania. Conachi crede că femeia este o dumnezeire („Și tu, o, dumnezeire”), o „Îngerească zidire”, o ființă, În fine, În care se Încorporează spiritul celest. În nemilostiva Catinca trăiesc toate aceste elemente, cruzimea, răceala ei o plasează În categoria divinităților fecioare născute din tîmpla unui zeu: „Iar, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cele mai multe ori pompoase este o operație dificilă. Ideile sînt comune, imaginile trec de la un autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită este imaginea Afoditei urania. Conachi crede că femeia este o dumnezeire („Și tu, o, dumnezeire”), o „Îngerească zidire”, o ființă, În fine, În care se Încorporează spiritul celest. În nemilostiva Catinca trăiesc toate aceste elemente, cruzimea, răceala ei o plasează În categoria divinităților fecioare născute din tîmpla unui zeu: „Iar, de ești din cer zidire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1861) Iacinta și Nini. Pentru Grigore H. Grandea crosul ia Înfățișarea Elizei și a frumoasei Nina. I.C. Fundescu vede În Elvira (Flori de cîmp, 1864) un templu și, la drept vorbind, Însăși divinitatea („Ființa ta mi-e templu, Îmi e dumnezeirea”). Elvira apare În Don Juan ou le Festin de pierre de Molière și În Meditațiile poetice ale lui Lamartine. Continuă să se afirme, În poezie, și onomastica populară. În poemul VÎnătoarea din 1846, semnat I.C., tinerii nefericiți se cheamă Niță
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adape din apa acelor lacuri, așa cum vînătorii din munții Scoției urmăresc semnele lăsate în zăpadă de ei. La marele cașalot însă acest caracter sublim și divin al frunții e sporit în așa măsură, încît, privind-o din față, ai sentimentul dumnezeirii și al forțelor ei înspăimîntătoare, sentiment pe care nici o altă ființă din natură nu ți-l inspiră cu atîta tărie. De fapt, nu vezi nimic, nici o trăsătură precisă, nici nas, nici ochi, nici urechi, nici gură, nici un fel de față
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucrare a fost scrisă sub formă de comentar, prin care Sfântul Niceta a răspuns cererii unor credincioși pentru a-i întări în credință. 4. Tratatul De Spiritus Sancti potentia (Despre puterea Sfântului Duh) este îndreptat împotriva macedonienilor (maratonilor) care negau dumnezeirea Sfântului Duh. În prezentarea credinței ortodoxe, cu privire la doctrina despre Sfântul Duh, Sfântul Niceta aduce, ca argumentare, temeiuri din Sfânta Scriptură și hotărârile Sinodului I ecumenic de la Niceea, din anul 325. Expunerea clară și logică, înlănțuirea ideilor, precum și rezumatul de la sfârșit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Despre Sfântul Duh, alcătuit „pentru luminarea minții” celor care erau amăgiți de macedonieni sau de partizanii acestora, este o contribuție însemnată la efortul comun al Sfinților Părinți de a lămuri pe credincioșii de toate categoriile asupra Persoanei a treia a Dumnezeirii și a rolului Său pronietor în Biserică. Duhul Sfânt liberează și sfințește, creează și dă viață, cunoaște toate din veci și descoperă, este omniprezent și umple toată lumea, este mângâietorul tuturor, este bun și drept, iartă păcatele și dă viață veșnică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
comună natura sau ființa dumnezeiască, aceste trei Persoane sunt deosebite: Tatăl nu este nici Fiul, nici Duhul Sfânt; Fiul nu este nici Tatăl, nici Duhul Sfânt; Duhul Sfânt nu este nici Tatăl, nici Fiul. Toate trei, însă, formează o singură Dumnezeire. Demonstrația și soluțiile Sfântului Niceta pot fi folosite cu succes în dialogul ecumenic contemporan, pentru apropierea creștinilor într-o singură Biserică: una, sfântă, sobornicească și apostolească, deoarece dogma Sfintei Treimi este un principiu de bază al Consiliului Ecumenic al Bisericilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apostolească, deoarece dogma Sfintei Treimi este un principiu de bază al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Sfântul Niceta a sesizat ca și Sfinții Atanasie, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Ilarie de Pictavium și Fericitul Augustin, că, cei care neagă Dumnezeirea Fiului sau a Duhului Sfânt, neagă de fapt și celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, adică, neagă, în esență, întreaga Sfântă Treime. El constată că ereticii greșesc atunci când utilizează metode omenești în cercetarea celor dumnezeiești. „Aceștia sunt cei care, deși nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
33,6, care spune: „Prin Cuvântul Domnului s-au întemeiat cerurile, iar puterea lor, prin Duhul gurii Sale”. Acest verset arată nu numai acțiunea unită a Sfintei Treimi, ci constituie și o mărturisire cu privire la prezența celor trei Persoane într-o Dumnezeire, după cum explică Niceta: „Cuvântul Domnului trebuie înțeles ca fiind Fiul, după vestirea Sfântului Evanghelist Ioan (1,3), <<prin care toate s-au făcut>>. Duhul gurii Sale, însă, nu este altul decât cel Sfânt. Astfel, într-un singur verset ai pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
exprima sensurile ființei Lui divino-umane, precum și lucrarea Sa continuă în lumea pe care o conduce ca Stăpân. În expunerea doctrinei despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, - adică Dumnezeu și Om - Sfântul Niceta păstrează un echilibru al argumentelor, accentuând deopotrivă Dumnezeirea și umanitatea Mântuitorului, ca să răspundă atât arienilor care negau divinitatea, cât și docheților care negau umanitatea. Manifestând o dragoste nemărginită pentru apărarea credinței celei adevărate, Niceta se încadrează între Sfinții Părinți premergători Sinodului ecumenic de la Efes, din anul 431, subliniind
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfintei Treimi, Sfântul Niceta i-a închinat un tratat, intitulat Despre Sfântul Duh și care se încadrează în vasta operă de apărare a Persoanei Sfântului Duh față de învățăturile greșite ale macedonienilor și ale susținătorilor lor. La opera de apărare a dumnezeirii Sfântului Duh în fața ereziilor au luat parte numeroși Părinți și scriitori bisericești din a doua jumătate a secolului IV și din prima jumătate a secolului V, dintre care îi amintim pe Sfântul Atanasie cel Mare (Patru Scrisori către Serapion de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]