14,797 matches
-
fost nevoie să o apere chiar și de soțul ei, care era comunist. Pe toate le îndura, dar de biserică nu a putut să o despartă nimeni, niciodată. Se ruga mult pentru soțul ei ca să-l aducă și pe el Dumnezeu la lumina cunoașterii Adevărului. Când acesta se îmbolnăvise, iar boala lui era dintre cele care nu au vindecare, ea se ruga cu lacrimi pentru el: - Doamne, să nu-i iei sufletul lui, până nu Te va căuta și nu Te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu-mi fie nicicând frică și rușine, atunci când binevoiește Domnul să intre în ea. Poate îi va place și nu va mai pleca și va rămâne pentru totdeauna la mine. Să nu facem rău! - Cum credeți? Ce vrea cu adevărat Dumnezeu de la noi, oamenii? Cea mai mare parte, dintre persoane, răspunde: „Să nu facem rău!”. Răspunsul este scurt și clar, iar cei ce susțin acest lucru par a fi siguri că spun adevărul. Da, este adevărat. Dumnezeu vrea ca noi, oamenii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
privind prin geam la via lui, pângea cu lacrimi zicând: - Viișoara mea, viișoară! Cine va avea grijă de tine de acum? Cui te las? Parcă ar fi avut o presimțire moșul... Peste puțin timp, se trecu din viață, numai Unul Dumnezeu știind ceva despre sufletul lui. Dumitru, cu timpul, se îmbolnăvi de ciroză, boala îl făcu să-și piardă de tânăr viața. Rămase soția sa singură cu doi copii, doi băieți. Ea era o fire închisă, se ferea de lume. Cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cineva?" Da", spune aproape mecanic, sperând să o alunge pe bătrână cu un asemenea răspuns. "Așteaptă, așteaptă, cine știe ce derbedeu o să aibă noroc cu tine". Face ochii mari. "E nepotul dumneavoastră?" încearcă să schimbe discuția. "E fetiță, a noru-mi, bat-o dumnezeu s-o bată, eu i-am spus copilului ăsta: nu te însura cu aia că nu-i de tine, da el zice: dacă nu mă însor cu ea mă omor. Tulai săraca de mine, zic, doar nu-i face și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
promova creația acestor artiști. Astfel, handicapul se preschimbă în "har". Bunica ar fi spus că australienii sunt mai aproape de Dumnezeu fiindcă știu să îi ajute pe cei aflați în nevoie. Bunica se gândea la Dumnezeu ca la ordinea noastră interioară. Dumnezeul bunicii locuia în ea, nu în cer. Mi-aș dori ca în Parlamentul României, în Guvern, în diplomație, în Academie și în Biserica Ortodoxă să existe mai mulți oameni cu filosofia bunicii. Nu ne-am întreba de ce e bine să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
transparente, dezvoltat în programul postmodern prin pluralismul cultural și relativismul scientist. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la un adevăr absolut, autoritar, ci la multe adevăruri relative care ne vor învăța să trăim decent. Postmodernitatea își va fi găsit dumnezeul în lumile posibile ale fiecărei povești culturale, din care își va extrage și criteriile. În loc să vedem în postmodernitate o lume fără dumnezeu și fără criterii, vom descoperi că ea le are pe amândouă. Înăuntrul modelelor sale culturale, multiple. Aborigenul din fața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
autoritar, ci la multe adevăruri relative care ne vor învăța să trăim decent. Postmodernitatea își va fi găsit dumnezeul în lumile posibile ale fiecărei povești culturale, din care își va extrage și criteriile. În loc să vedem în postmodernitate o lume fără dumnezeu și fără criterii, vom descoperi că ea le are pe amândouă. Înăuntrul modelelor sale culturale, multiple. Aborigenul din fața mea și-a terminat spectacolul. Parcă am visat, deși în mintea mea se preumblă lecturi, convorbiri cu prietenii, meditații, adică o mare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare, una potrivită cu vremurile care vor urma, doar pruncii fuseseră uciși pentru a săvârși jertfa prin care Comunistul cu Față Umană s-a instalat drept dumnezeul noii orânduiri sociale. Unii au fost sinceri și i-au spus bărbatului ei: Știm că ai fost cel mai bun, că ție îți datorăm locurile de muncă, dar ai fost unealta comuniștilor, nu avem ce-ți face". De furie s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fericire, cu doar zece răniți și optzeci de morți și cu confiscarea întregii colecții de ciorapi, marfă de contrabandă, cumpărată fără taxe vamale și care urma să fie trecută în mod fraudulos peste graniță. Se pare că în acea zi Dumnezeul bișnițarilor, care o proteja și pe Aide, dormea. 16 noiembrie 2009, Sydney, ora 11.30 Nici româncele nu sunt scutite de suferințe, mă gândesc în sinea mea. Am rămas cu gândul la australianca de pe terasa unde am mâncat. Se deschid
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de cântece... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă și catifelată, eram îndrăgostită de acest bărbat cum te îndrăgostești de dumnezeu, dar știam că el nu va afla niciodată, îi eram recunoscătoare că mi-a mobilat sufletul cu un sentiment pe care altfel nu l-aș fi cunoscut niciodată. Mă simțeam obosită. Am făcut un pas în față, pe obraji îmi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca în textele biblice, înțelegeau și ei că trebuie să-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu era chiar un Dumnezeu, se credea doar, de aceea nu tot ce spunea el era cu lapte. Numai când a adus minerii a vorbit foarte serios, atunci când și-a simțit amenințată puterea a chemat pe oamenii din măruntaiele pământului să vină în capitala țării
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adoptat ca pe fiul meu, și pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor severă, dar fruntea voluntară îi înmoaie aerul de severitate al feței
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor severă, dar fruntea voluntară îi înmoaie aerul de severitate al feței. Părul ușor cârlionțat, se vede
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
geeeeeniiiale. Sigur că e o idee teoretică, dar se potrivește perfect personajului pe care l-a creat. Va pune personajul să fure benzină din conductele care trec la doar câteva sute de metri, de-a lungul satelor de la marginea orașului. Dumnezeule, ce idee!!!!! Ce idee!!!! Personajul lui va deveni un Tarski al școlii românești în arta furtului de benzină. Da, el va fi acela. Merge pe stradă cu un aer de om fericit pe față, își simte corpul plutind prin aer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i vorbească. Se apropie tot mai mult, se lipește cu mâinile de gard, bărbatul de dincolo se apropie, lumina din ochii acestuia se prelinge în trupul ei ca o miere, soarele scapătă în noapte și întunecă trupul bărbatului. "Acesta e Dumnezeul Mariei", își spune Sandei în timp ce stă cu mâinile încleștate pe sârma ghimpată și se uită fascinată la arătarea din fața ei. Trăsăturile bărbatului se deslușesc tot mai greu în lumina difuză a amurgului. Stă cu mâinile încleștate pe gardul de sârmă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se deslușesc tot mai greu în lumina difuză a amurgului. Stă cu mâinile încleștate pe gardul de sârmă și se gândește la Maria, la zborul ei planat prin pădure, așa trebuie să se fi simțit ea când îl întâlnea pe Dumnezeul ei. Se desprinde într-un târziu, se cufundă în întuneric ajungând fără să-și dea seama în peșteră. Hotărăște ca de acum încolo să meargă seară de seară la Clădirea Albastră, așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-un târziu, se cufundă în întuneric ajungând fără să-și dea seama în peșteră. Hotărăște ca de acum încolo să meargă seară de seară la Clădirea Albastră, așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri în care locuiește Dumnezeul Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la Clădirea Albastră, așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri în care locuiește Dumnezeul Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capul ei atât de mama, cât și de Maria. Dar acum voia să ajungă la băiatul din Clădirea Albastră, voia să-l ia de mână și să se plimbe împreună prin pădure, îi va arăta cum îl descoperise Maria pe Dumnezeul ei, vor asculta vocile nopții, se vor trezi cu picioarele în prundișul pârâului, îi va cânta la pian. Se ducea spre Clădirea Albastră alergând, cum alerga Maria în zborul ei planat prin pădure. Se uita la rochia pe care o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care Maria a părăsit-o pentru totdeauna, a fost o clipă fericită, pianul a sunat atunci ca niciodată, sunetele au ieșit din peșteră și s-au împrăștiat prin pădure pe toate cărările pe care a alergat Maria, fericită, în întâmpinarea Dumnezeului ei, de acolo s-au înălțat în înaltul cerului, atât de departe și de adânc, încât, urmărindu-le, a uitat cu totul de Maria și de toate câte se petreceau în peșteră, s-a trezit dimineața, ca dintr-un somn
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și acum simte mâna mamei ei pe creștet, palma stareței pe umăr în timp ce o învață să scrie, degetele Mariei pe clapele pianului, jocul acela febril, scânteile din ochii acesteia, parcă era cuprinsă de febră, de nebunie, de dragoste nebunească pentru Dumnezeul ei, acum stă întinsă, lângă trupurile neînsuflețite ale celor trei femei, singurele ființe pe care le-a cunoscut și care au ocrotit-o cu tot devotamentul, dar fiecare s-a stins într-o zi, când a ieșit din cercul din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
convins-o că sunetele cele mai frumoase vin din interiorul nostru, "uneori sufletul ne stă în urechi, alteori în ochi, alteori în talpa piciorului, pipăim roua ierbii, pământul, sufletul palpită acolo, în talpa piciorului nostru, ne conduce pașii direct spre Dumnezeul nostru", spunea Maria transfigurată de fericire, Sandei știe că sufletul Mariei se afla în talpa piciorului, altfel nu ar fi alergat ca într-un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în talpa piciorului nostru, ne conduce pașii direct spre Dumnezeul nostru", spunea Maria transfigurată de fericire, Sandei știe că sufletul Mariei se afla în talpa piciorului, altfel nu ar fi alergat ca într-un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și o vede pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]