KorAP: Find »[drukola/base=dungă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...117 >

2,902 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645

de trei ori... Privirile-mi alergau ca ale unui nebun de sus jos și de jos sus În colțul aceleași clădiri. Nu mai era acolo! Fereastra lămîiatică dispăruse! În locul În care ar fi trebuit să existe aceasta atîrnau perdele cu dungi albe și maronii... complet diferite. Ce se Întîmplase, pentru numele lui Dumnezeu? Dacă voiam să aflu, n-aveam decît să avansez treizeci și doi de pași, s-o iau În sus pe scări, să sun la ușa din stînga de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
fapt am făcut tot ocolișul acesta numai ca să-mi iau servieta din mașină, am luat-o, cu inima grea, pe cărarea pe care venisem. O cărare Întunecată... chiar prea Întunecată. M-am mai Întors o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător, și apoi am coborît panta lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
ceva - vreun deces subit - și a doua zi, dacă voiam să-i fac o vizită de Îndată ce terminam cu cercetările la Camelia nici nu puteam să-mi găsesc un pretext mai bun decît raportul. Oricare ar fi fost semnificația perdelelor În dungi, neatrăgătoare, ce au fost puse acolo În chip de steag parcă, eu trebuia să trec bariera nestînjenit. Oricum, informațiile pe care urma să le culeg puteau ocupa cîteva rînduri bune de raport, așa că nu trebuia să mă simt jenat... Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
locul lor, În fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care EL dispăruse. La fereastra ei atîrnau exact aceleași perdele cu dungi albe și maro... Erau multe de raportat... Începînd cu sinuciderea lui Tashiro... dar nu știu de ce ezitam. În cele din urmă, s-a conturat raportul despre Camelia, care avea oricum legătură cu mișcările LUI. De exemplu, chiar de nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
ceea ce faci depinde de tine, dar cînd aștepți, n-ai nici o putere. Mă simțeam și mai mahmur, stomacul mă sîcÎia... Poate că și ea aștepta dincolo de fereastră... dar nu mai aveam curajul să sun la ușă. Bineînțeles că perdeaua În dungi nu era neapărat un semn al Întoarcerii LUI. Și În mine se produsese o schimbare esențială. Demisionasem din serviciul la care ea Își prezentase cererea de investigație. Nu mai eram deci un anchetator care lucrează acolo și nici ea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
zi de cînd n-am mai fost pe-aici, m-am simțit ca un am care a fost plecat pe mare multă vreme... și, În sfîrșit, reușește să atingă iar pămîntul cu picioarele... Oricare ar fi semnificația noii perdele cu dungi, această față a mea plină de sînge trebuie să-mi deschidă cale liberă. CÎnd ani sunat a doua oară, s-a ridicat și căpăcelul vizorului. Nici nu-i de mirare că i-a trebuit atîta timp să ajungă la ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
De unde știam eu atît de bine că ea făcuse ceva Înainte de a aprinde lumina? Acum, privirea ei măsura peretele de lîngă patul În care dormisem pînă la fereastra de dincolo de toaletă, care-i ajungea pînă la talie... perdeaua castanie cu dungi albe, cristaline... — La ce te uitai? — O fereastră... Nu, vreau să știu la ce te uitai prin fereastră? — Ferestre... o mulțime de ferestre... Luminile se sting una cîte una... Doar așa poți să-ți dai seama că se afla cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

ai carte. Omul care n-are carte...” Trupul i se bălăbănea în hurducarea roților, care-și mai încercau încă rezistența, și după un timp, șareta se văzu tot mai mică, la urmă abia cât un punct, după care dispăru, dincolo de dunga orizontului. 2. Rezemat cu coatele de geamul deschis, aflat pe coridorul vagonului, priveam câmpia a cărei liniște secretă n-o mai puteam asculta, acoperită de huruitul de fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
răspunde-mi!”. Dar în locul ei se ivi El, ca-n alte dați - de-atâtea ori uitat - cu pelerina - acum străvezie - atârnându-i pe umeri, surâzând binevoitor. Stătea lângă mine, drept, nemișcat. Era dimineață, soarele se vedea prin fereastră, departe, la dunga încă roșiatică a răsăritului. - La ce gândești? mă întrebă. - La tot. - Lumea e în fierbere, îmi spuse. Făcu o pauză, se mută în dreptul ferestrei; adăugă: vor trece zeci de ani până ce lumea asta își va regăsi echilibrul sau își va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
mare trecere, ca și cele din centru, cu măsuțe rotunde sau pătrate, scoase vara pe trotuar sub copertine colorate pe care, la deschidere dimineața sau seara, târziu, la închidere, le derulau băieții de prăvălie îmbrăcați excesiv de curat, pantaloni călcați la dungă, cămăși albe scrobite, și șorțuri, asemenea, învârtind de o manivelă aflată în interior lângă vitrină, ori chiar patronii în persoană. Ce vremuri! La timpul acela o cunoscuse pe domnișoara Carolina Stanciu - azi doamna Carolina Pavel - era subțire „adusă ca prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
primăriei să-și mângâie caii, cei doi ce-i erau dați în grijă. Aveau ochii mari, umezi, lui i se păreau omenești, înțelegători; se sprijini cu mâinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa câteva minute, în dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mângâind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce înseamnă să fii om!” Apoi plecă împăcat cu el. Când ajunse acasă, în curte, se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
nu fie adevărat? Atâta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, îmbrăcată într-o rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surâse. Vru să răspundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
decât în absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat în dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decât pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
să-i spună băiatul în vârstă de 18 ani ce desfăcea o sticlă cu bere, și eu mă miram că un tânăr la vârsta lui poate pricepe asemenea lucruri. Ana privea spre fluviu, dar de la masă, perspectiva, închisă parțial de dunga lată a gardului de la capătul Grădinii și a platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar în primul rând pentru el, cu nostalgia depărtării în glas, restaurantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
pasă! Intrând, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lângă ușă, care se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot mai în adâncul Iezerului. Un freamăt lung, mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la nări, în jos, pe obraz. —Trebuie să se fi înecat azi, zise moșneagul privind la fața necunoscutului. Mai de mult nu-i... Se așeză pe năsip, alături, și-și scoase pipa. Bulgarul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
într-un târziu, luminile de la trei geamuri, scurt pieriră; o perdea de neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet apoi negurile se luminară, o lună roșie izvorî din răsărit; ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămureau pe zare ca dungi de cărbune; și călărețul mergea gânditor, pe murg, spre hanul Aniței, prin visul negurii. Ajunse, la vreme târzie. Nu se mai simțea nimic în bătătură. Legă calul de veriga de la scară. Apoi împinse ușa. Se împiedică de prag și glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu stânjenire, apoi își ridică hotărâtă fruntea, și între ochii lucitori i se încreți o dungă ușoară. —Și ce vrei de la mine? strigă ea deodată. Tudorița rămase încremenită. —Cum ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că nu știu de toate ale tale? Crezi că nu știu că ții calea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră ațintiți, cu dunga de umbră săpată între ei; din vreme în vreme un fior îi alerga prin trup și buzele ei pline și roșii aveau un tremur ușurel. Maică-sa umbla prin casă după treabă; din când în când se oprea și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ce-a veni... Cum a vrea Dumnezeu și Maica Domnului! Ion Rusu prinse a mormăi cu nemulțămire prin casă, se întoarse în loc cu o privire de mânie spre fiică-sa; dar Tudorița închisese ochii, și pe obrazu-i palid, ca niște dungi albastre, se cunoșteau semnele bătăii trecute. În ziua aceea n-a mai spus nici un cuvânt; a plecat întunecat, fără să lase un ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
știu nimic!... Nu l-am văzut de două zile! Și poate nici în astă-sară n-am să-l văd... Puteți să mă bateți, puteți să mă omorâți, nu mă tem de voi!... Și privea cu sălbătăcie la maică-sa, cu dunga de cărbune între ochii arzători. Femeile cercau să o urmărească, să vadă unde se duce sara, unde se întâlnește cu Ștefan Bucșan; dar, la colțul hudiții, Haia se înturna cu ură spre ele: Ce-i? ce-aveți cu mine?... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de vorbă cu Marghiolița - ș-apoi îi spune o mulțime de-ale ei... Ce să-i faci? N-a venit ea prin pustietățile noastre, pentru c-a alungat-o binele de pe unde-a fost... „Madama“ trecu iar grabnic, ca o dungă neagră, pe după geamlâc. Apoi se auziră pași îndesați și boierul deschise ușa. Oamenii își scoaseră îndată cușmele din cap. Cuconu Jorj Avrămeanu, tânăr și voinic, cu fața bună și veselă, arsă de soare, sta cu mânile în buzunările pantalonilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

luminau apa până în adâncuri, lăsând să se vadă nisipul alb de pe fundul oceanului. Eu și Aidan eram vrăjiți. Ținându-ne de mână înotam alene pe lângă corali delicați și pești în toate combinațiile cromatice posibile; galben cu pete negre; portocaliu cu dungi albe și pești ciudați, transparenți, lipsiți de culoare. Bancuri întregi în formație, trecând încet pe lângă noi, îndreptându-se spre alte locuri. Aidan arăta ceva cu degetul și eu mi-am îndreptat privirea într-acolo. Rechini. Trei, pândind la marginea recifului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]