4,381 matches
-
Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scuză-mă, știi că Între prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În ziua de azi - mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pedepsit nu cu moartea, ci cu uitarea. Dar poate totuși există o eternă reîntoarcere. Alt pom lăudat, alt somn În care visezi ce nu mai ai - un fotoliu verde, un bărbat care-ți citește povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să știu cum mă văd pe mine oamenii. Nu ce gîndesc ei despre mine. Asta se poate lesne deduce prin comparație, prin reducere, prin substituție, ca În jocurile algebrice. Aș vrea pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deviație calitativă de la ceea ce Înțelegem noi prin comportament normal sau atitudine sănătoasă față de viață. Pe o planetă mai tolerantă și mai democratică, acești pacienți ar putea fi considerați niște originali. Iată de pildă cum a acostat-o pe Anna, În după-amiaza aceea cînd venise să-l caute pe Marcel Albu, un tînăr cu ochelari, de vreo 25 de ani; „Hei, Schnuki, vino să-ți arăt ce face un bărbat ca mine cu o femeie ca tine!“ Anna a Încremenit. Foarte preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sticlă! În pijama, bineînțeles! Păi, bineînțeles că-i era frig! I se prelingea atât de savuros la colțul buzelor, că mi s-a făcut și mie poftă. Am ciocnit.“ De la acest sfintesisoieăstamaitrăiește a devenit el Sfântul Bódog. Apoi, într-o după-amiază, a scăpat ceașca de cafea pe jos. Tocmai o ridica sau voia s-o pună pe masă când a reieșit că totul n-a fost decât o farsă: că totuși știa să moară. M-a dus de nas. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fii sigur că el n-a observat. L-am lăsat să se folosească de tot trupul meu, iar dacă uita câte câte ceva, îi aminteam eu. Până duminică n-am făcut nimic altceva decât să mă pregătesc ca pentru o singură după-amiază să fiu perfectă. Fără drept de apel. Nu mi-am păstrat fecioria. Mai degrabă a rămas ca supliment, pentru final. Iar acum asta n-a fost varianta tulburătoare, ci aceea indiferentă. Seara mi-am notat în carnet: M-AM FUTUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
supărați unul pe altul și mie-mi părea rău că deschisesem gura. Dar tot nu credeam că tanti Mae era demnă de milă. Tanti Mae zicea că mă fac din ce în ce mai palid, așa că am început să ieșim la plimbare în fiecare după-amiază. Dacă mă-ntrebați pe mine, mie mi se părea că devin mai înalt și mult mai aprins în obraji, dar nu aveam nimic de făcut, așa că mă duceam cu ea. Tocmai văzusem un film cu Jean Harlow și Franchot Tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o revistă. Jean Harlow murise și, din respect pentru stingerea ei din viață, tanti Mae a renunțat să mai meargă ca ea. În orice caz, lucrul ăsta m-a făcut să mă simt mai în largul meu. Mai ales în după-amiezi de duminică. Când ne jucam cu mașinuțele, tanti Mae lua întotdeauna camionul și se juca de-a șoferul de camion. După părerea mea, conducea foarte neglijent și o dată a izbit din greșeală camionul de mâna mea și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în casă. Eu aveam douăzeci și trei de cenți în pușculiță, dar mama nu a vrut să-i ia, deși i-am spus că poate s-o facă. Tanti Mae era încă sus, dormindu-și probabil în continuare somnul de după-amiază. Soarele apunea chiar în spatele furnalului Renning, care arăta ca un băț negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
clasa a șasea. Trebuia să jucăm la sfârșitul școlii într-o piesă pe care a scris-o domnișoara Moore. În ziua în care am început să repetăm la ea, nu am plecat din școală decât pe la ora cinci. Era o după-amiază frumoasă de primăvară, la fel ca toate celelalte pe care le petreceam în vale. În oraș, grădinile tuturor erau pline de flori. Iarba din curți era verde și plină de păpădii. Vântul călduț, care mirosea un pic a pini, mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
roz agățată la uscat pe o sfoară de rufe. M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o aveam din piesa domnișoarei Moore. Mama stătea de obicei pe verandă în după-amiezele acestea de primăvară, fiindcă-i plăcea mirosul de pin. N-am văzut-o acolo, totuși. Ceva mirosea a ars, așa că am intrat în bucătărie, unde era o oală pe foc din care ieșea mult fum. Mama stătea pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am vrut să merg direct acasă, să stau jos în fața sculpturii și să-mi dau un ultimatum; fie să-i fac ceva, fie să rup chestia în bucăți și să o iau de la capăt. Voiam să o sun pe Lee după-amiază și să aranjez cu ea să vină să o vadă. Gândul m-a umplut de entuziasm. Avea în sfârșit un sens, era un pas înainte în viața mea. Frunzele îmi foșneau sub picioare. Mi-am adâncit mâinile în buzunarele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe Claire la început și acum că o ștersesem de pe listă, Paul îi luase locul în lumina reflectoarelor. Fusesem atât de sigură că Nat furase tablourile, încât nici nu m-am gândit la altcineva. Dar Paul fusese acolo chiar în după-amiaza aceea, stând prin preajmă, așteptând să vadă când pleacă Shelley, ca să aibă cum să însceneze jaful. Sigur fusese acolo - dacă ar fi lăsat-o pe Harriet să facă asta de capul ei, ar fi dat-o ea în bară cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prea mult în povestea asta. Uite ce s-a întâmplat deja cu doi oameni. A dat din cap. Era definitiv. Nu avea de gând să mai vorbească cu mine. Nu mai aveam nimic de făcut decât să plec. * * * Era o după-amiază târzie. Mulțumită noilor legi îmbunătățite, pub-urile erau deschise, așa că am mers încet pe niște străzi lăturalnice până am găsit unul liniștit. Spatele mă durea îngrozitor și îmi voiam medicamentul. Era un pub destul de drăguț pe o stradă mică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pot, oceanul e adânc, nu mai sunt tânăr. Am probleme cu inima și fac cârcei la picioare când intru în apă. Nu știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să-și ascundă furia și s-a dus glonț pe faleză, înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot ce i se întâmplase. Dar în loc de asta începuse să se bâlbâie, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mâna prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia plăcut obrajii. Casa lui Simion Pop, cel la care trăsese cu ceva mai puțin de un ceas mai devreme, era aproape de marginea orășelului Baia de Sus. Dincolo de coroanele înalte ale merilor bătrâni ce creșteau în fundul grădinii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care însă îl ignora complet. Ajunsese la a treia halbă pe care, trebuia să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în gânduri. După cina mai mult decât îmbelșugată, pe care o servise doamna Maria mai devreme, urcase în camera lui. Pop nu venise la masă, iar Cristi bănuia că era supărat pe el. Avuseseră o discuție ceva mai aprinsă în după-amiaza aceea. După ce aflase de dispariția țigănușului, Toma se dusese la secție și încercase să-l convingă pe comandant să declanșeze alarma. În opinia lui, era clar ca bună ziua că lucrurile nu mai puteau continua așa. Cazurile raportate se înmul țeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de nevoie! Nu fuseseră niciodată avertizați de omul pus să monitorizeze mesele de joc, nu fusese nevoie. Mihailovici își schimbase progra mul zilnic. Noapte de noapte era prezent la datorie, nu-și permitea să lipsească de la cazinou. Încă de la orele după-amiezii își începea activitatea de pregătire a nopții ce urma. Era prezent peste tot, la restaurant, la recepția hotelului și mai ales în marea sală de jocuri. La căderea nopții, odată ce primii clienți își făceau apariția, se retrăgea în biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să facă, n-ar fi putut răspunde. Visa la o afacere trăsnet, una din care să scoată repede o mulțime de bani, după care să se retragă și să trăiască liniștit, până la adânci bătrâneți. Despre România aflase întâmplător, într-o după-amiază fier binte, la o ceainărie. La masa alăturată erau doi bărbați ce vorbeau despre afacerile profitabile pe care le aveau în această țară. Făceau comerț cu cherestea, concesionaseră parchete întregi în munți și exploatau lemnul. Ciulise imediat urechile, pentru că turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]