10,193 matches
-
nimic nu dovedește că ai fi participat activ. Iar noi, firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mult ca lecturile din copilărie. Lumea ce ni se dezvăluia În ele era una extrem de simplă, ale cărei legi le cunoșteam, pe cînd cărțile de mai tîrziu sînt complicate, pline de contradicțiile vieții și parcă Încărcate cu propriile noastre amintiri dureroase: cutare ofițer decorat cu Crucea Victoriei ajuns În boxa acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ziarele... — Ai citit ziarele vremii? — Pe toate! Am văzut chiar și fotografiile luate de reporteri: Îți ascundeai fața cu un ziar... Rowe o asculta, mut de uimire. Nimeni nu-i vorbise pînă acum atît de deschis despre asta. Oricît de dureroase ar fi fost, cuvintele ei erau reconfortante pentru el, ca iodul pus pe o rană - o durere suportabilă și liniștitoare. — În țara de unde vin am fost martoră la destule crime și știu că nici una dintre ele n-a fost săvîrșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că această aripă e locuită. Poole locuia probabil În Încăperea de unde se auzea pendula. Ori de cîte ori se gîndea la Poole, Digby simțea o apăsare stranie, de parcă o amintire dureroasă ar fi Încercat să iasă la suprafață În mintea lui, Înfiorîndu-l, așa cum Îl Înfiora de pildă zbaterea unei păsărele Închise Într-o cameră. Nu putea să se elibereze de această spaimă - spaimă de suferința altor ființe - decît Într-un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa Împunsătură a milei, care-i spunea că trebuie să intervină, că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trecut de bordură și-a virat pe rampa de ieșire rezervată traficului de mare viteză. Trei vehicule se apropiau, limuzine de serie al căror an de fabricație, combinație de culori și accesorii exterioare încă mi le pot aminti cu acuratețea dureroasă a unui coșmar de care nu voi scăpa niciodată. Pe primele două le-am evitat, apăsând frâna și abia reușind să strecor mașina printre ele. Pe a treia, în care se afla o doctoriță tânără și soțul ei, am izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui. Aceeași mușcătură dureroasă pe care o primisem și eu odată de la o prostituată obosită, iritată de erecția mea ezitantă, îmi aduce aminte de gesturile stilizate ale infirmierilor de ambulanță și ale personalului de la stația de alimentare, fiecare cu repertoriul lor de mișcări particulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trecând în revistă cu ochi ageri părțile vitale ce-i mai rămăseseră din anatomia soțului, eram convins că citea răspunsul la întrebările sale nerostite în cicatricele de pe picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor sexuale, consumate probabil în patul nostru la vederea telefonului cromat care-i adusese lui Catherine vestea accidentului meu. Elementele noilor tehnologii ne uneau sentimentele. Iritat de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-un cot. Vânătăile de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat șovăielnic fumul cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu ruj roz, purta în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor seriale de televiziune de mâna a doua, m-a făcut brusc conștient de genunchii și coapsele dureroase. În pofida servofrânei și a servodirecției, mașina americană era istovitoare la condus. − Unde mergem? întrebă ea pe când ieșeam din tunel și porneam spre clădirile terminalului. − La parcarea supraetajată - nivelurile de sus sunt goale seara. O ierarhie răsfirată de prostituate ocupa aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
decădere a acesteia, obligându-ne să ne punem întrebarea firească: încotro ne îndreptăm? Odată cu prăbușirea de care aminteam, se constată simultan o îndepărtare tot mai mare a omului față de hrana lui spirituală din toate timpurile și anume - cartea. În tranziția dureroasă pe care o parcurg românii din 1989 încoace, cultura a avut mereu de suferit. Apare o întrebare de bun simț: oare cui îi pasă să mai citească regulat sau măcar din când în când o carte bună, pe care s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aceste „succese” pe drumul către o societate ideală, croită după măsuri pur omenești, așa zisa exorcizare este o acțiune iluzorie, pentru că demonii continuă să fie prezenți printre noi. Atât într-un mod subtil și imperceptibil,cât și într-un mod dureros și brutal. Moștenitorii civilizației creștine uită de lupta Mântuitorului împotriva ispitirii satanice. Nu ne mai aducem aminte că El a respins tentația de a preface pietrele în pâini spunând: „ Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a surprins mai bine naufragiul moral al regimurilor de tip sovietic, decât acești critici marxiști, și totuși ei ezită să se angajeze la o clarificare definitivă a chestiunii marxiste;” În socialism, individul resimte un puternic sentiment al neputinței, o dezrădăcinare dureroasă și, chiar mai chinuitor, o totală lipsă de perspective. Viața decurge mecanic, un lanț de reflexe pavloviene, fără speranța unei schimbări autentice în viitorul apropiat. Ființa umană este puternic dirijată, recompensată și pedepsită, asemenea unui copil debil. Infantilizarea întregii societăți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
financiar extern.” Iată de ce blocarea tranziției și amânarea reformelor structurale din România au generat o criză puternică și care a cuprins toate domeniile. Există prin urmare perspectiva deloc liniștitoare a unor grave și profunde convulsii sociale. Speculând situația dramatică și dureroasă creată, precum și costurile tranziției, partidele de stânga, centru-stânga și extremă stânga și-au dat mâna pentru a acapara puterea și economia țării. Românii o duc tot mai greu și în disperare de cauză s-au cam săturat de această tranziție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lașitatea trec neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede. O schimbare dureroasă ne înspăimântă în continuare (cum ar fi venirea la putere a unui partid de dreapta!), mai mult decât un prezent fără ieșire. Majoritatea oamenilor politici nu pot comunica cu aleșii lor. Această neînțelegere irită pe toată lumea. Agitația sterilă în care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
porțile Orientului dar tânjind cu ardoare încă spre Vest, România își caută un drum al ei sperând că va găsi puterea și resursele de a se alătura națiunilor occidentale. Vinovată este reforma. Un adevăr pe cât de simplu pe atât de dureros este acela că la noi implementarea măsurilor de reformă n-a avut încă și nu are succes. Din această cauză am rămas iarăși suspendați între Est și Vest, oscilând când într o parte când în cealaltă. Acesta e adevărul care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
simplu mijloc, în vederea unei utilități practice oarecare. Cultura propriu-zisă înalță și înnobilează ființa omenească. [...] În mijlocul dificultăților din ce în ce mai mari, de care se lovește la fiecare pas, sau chiar, câteodată, în fața lipsei totale a mijloacelor de existență, omul cult își simte mai dureros ca alții mizeria și ajunge să condamne mai aspru ca proletarii manuali o organizare socială care nu l-a ajutat să se dezvolte sufletește decât ca să-l facă să sufere mai mult.” Iar d-l Octavian Paler, citat puțin mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încă de pe atunci încercam să smulg din trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul sau la viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că trec prin dumneavoastră, slujindu-se de dumneavoastră, care știți să scrieți, pentru că trebuie totuși să existe cineva care să le scrie... Aș dori să vă pot observa în timp ce scrieți, pentru a verifica dacă e chiar așa... Simt un junghi dureros. Pentru femeia asta nu sunt altceva decât o energie grafică impersonală, gata să transporte din inexprimat în scriitură o lume imaginară, care există independent de mine. Doamne ferește să afle că nu-mi mai rămâne nimic din ce crede ea: nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mintea mea, asociindu-se unor imagini pe care în zadar încerc să le îndepărtez. Latura fizică a existenței - bolborosesc eu - iată, vezi, eu sunt aici, sunt un om care există, în fața dumitale, a prezenței dumitale fizice... Și o gelozie dureroasă mă cuprinde, nu față de alte persoane, ci de acel eu făcut din cerneală, puncte și virgule, care a scris romanele pe care eu nu le voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din octombrie. Michael ne scria în fiecare săptămână. Scrisorile lui erau pline de noutăți în legătură cu ferma. Eram la curent cu stadiul de coacere a roșiilor și cu insectele care atacaseră spanacul. Totul era foarte viu în imaginația mea și foarte dureros, fiindcă aș fi vrut să fiu acolo, să fac ce făcea el, știind că-i important și aduce o schimbare în bine. Nimic din ceea ce făceam eu nu aducea o schimbare binevenită în viața cuiva. M-am implicat în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iar drumul sinuos dintre Manzini și Mbabane, pe care petrecuse odată o jumătate de oră de groază, e recunoscut ca un loc în care se înregistrează foarte multe accidente rutiere soldate cu decese. Își amintea că dăduse peste un articol dureros într-un exemplar din The Times of Swaziland, care publicase fotografia unui omuleț cu mutră de rozătoare, sub care fusese tipărită simpla explicație Răposatul domn Richard Mavuso (46). Domnul Mavuso, care avea un cap micuț și o mustață minusculă, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu stau ele mult aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem legi. O s-avem și autostradă, cândva și gară. Mi-a ieșit un buboi pe obrajul stâng. Carnea în jur e tare și dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță pe-un foc de găteje. E aproape prânzul. Încerc să am pași elastici. Statuia poetului c-un pârâiaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zi, aproape la amiază, Germán de Arriaga descoperi, stupefiat, că Niña Carmen plecase În zori. Alt bărbat, cu mai puțin entuziasm sau experiență, poate că ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute la fostele amante consolare pentru nefericirea lui. A fost ca un vis sau ca un coșmar amar, din care și-a revenit o lună mai tîrziu, sigur pe sine și hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]