1,836 matches
-
cu puterea noastră de împotrivire, iar asta e valabil și-n viața personală. Și că la fiecare pagină de istorie a lumii, facem și noi un salt, cam fără să-l controlăm, iar singura noastră șansă e să ne lăsăm duși, așa, dar folosind la maximum puterea aburului evenimentelor, să nu rămânem pe jos, în urma ei. Să fim păsuiți cu viteza timpului, a timpurilor, mai bine zis. Să ne potrivim, mai bine decât să ne împotrivim. A, da, interesant, admise primul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre Mecca. Ruga lui nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
acest ținut ai parte de încercări. Uneori ești atât de atras de peisaj încât ai putea uita de scopul călătoriei tale, alteori aduni cu tine tot ceea ce ți se pare că-ți este folositor, dar apoi vei resimți povara greutății duse și vei începe vrând, nevrând să arunci din „bagaje” pentru că ele nu fac altceva decât să te încetinească, să te împiedice să înaintezi. Pe cale vei întâlni obstacole, sau oameni care te vor încuraja sau dimpotrivă te vor invita să rămâi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
mai găsească niciodată: o sumă modestă de verzi șori, altă, mai grăsuță, în moneda națională, ceva bijuterii și un cec, toate păstrate pentru cele mai negre dintre negrele zile pe care le trăim. Fost - au și s-au dus, și duse au rămas, deși poliția a luat urma hoațelor și acum sunt cazate la stabilimentul știut, din Dealul Copou. A salvat doar suma depusă la bancă, unde a anunțat cele întâmplate, mai înainte de a suna la poliție. Dincolo de asta, a rămas
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
că sîntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertați-mă, urinează pe el. Nu se mai poate ține. Uneori, în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămâne pe gânduri, cu ochii duși, dar când cobori privirea descoperi că la picioarele lui se formează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urât. E poreclit din pricina asta, iertați-mă, pot să vă spun acest cuvânt rușinos? n-am vrut să vă supărați pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. "Na, să nu crapi". Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sânt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sânt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sânt un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era loc suficient, și cei în viată se băteau cu lovituri de torțe pentru a le face loc pe rug celor care le fuseseră dragi, dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fier de la locuința unui meșter lemnar din satul vecin, s-a trezit cu o ploaie de alice slobozite cu groază de soția meșterului... A urmat un vaiet reținut, niște umbre din fața ferestrei s-au mistuit în întunericul de nepătruns și duși au fost... Lumea șoptea cu teamă despre întâmplare... La o săptămână după cele întâmplate se aude că Gritas ar fi murit de o boală necruțătoare, autoritățile au tăcut și au încuviințat înmormântarea, iar ai lui l-au împodobit cu discreție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
timpu’ măi fraților, să vă păzesc să nu-mi ruinați investițiile. Sunt doi bețivi, îi explică barmanul. Le-am dat eu de-nțeles de la-nceput că nu sunt bine veniți. Dar s-au lipit ca muștele și nu se dau duși. Și tu, Darlene? întrebă femeia. Văd că ești prietenă la cataramă cu ei. Vă jucați pe scaunele mele? — Tipu’ ăsta se poartă rău cu mamă-sa, explică Darlene. — Mamă? Am început să avem acum și mame pe aici? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cot și pe picioare până la glezne. Apa era uneori rece, Însă lucrul ăsta n-o deranja. Sufletul trebuie să tremure ca să se trezească, Își spunea. Sufletul trebuie să tremure. De asemenea n-o deranja nici faptul că restul familiei dormea dusă. Se ruga de două ori mai fierbinte ca și ei să fie iertați. Așa că, În dimineața asta, când muezinul a strigat cu glas răsunător: „Allah e cel mai mare, Allah e cel mai mare“ mătușa Banu deschisese deja ochii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii. Unii istanbuliți s-au trezit, ca de obicei, mai devreme decât ceilalți. Imamii din Întregul oraș, de plidă; cei tineri și cei bătrâni, cei cu glasuri dulci și cei cu glasuri mai puțin dulci, imamii moscheilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Are nevoie de cineva care să fie alături de ea la bine și la rău, În sănătatea ei mentală și nebunia ei. Poate de aia nebunilor le vine mai greu să-și găsească pe cineva - Își spune - nu pentru că sunt complet duși, ci pentru că e greu să găsești pe cineva dispus să se Întâlnească cu atâția oameni Într-unul singur. Însă astea sunt doar vise cu ochii deschiși. În visele adevărate mătușa Feride nu vede nicăieri iubiți, ci doar colaje abstracte. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de căminul lor, iar negustorii de infidelități vor rămîne cu buzele umflate...“. Din păcate, nevroza s-a instalat În odaia mea, iar negustorii de infidelități nu vor putea spune că nu le-am fost un client bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd Îngenuncheau pe scăunelul de rugăciune. CÎnd spun „picioarele“, trebuie să Înțelegeți singura parte ceva mai cărnoasă care se lăsa văzută Între tivul rochiei și șosete. Cele care purtau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Santa Monica, am Întârziat deja... Kitty se declară de acord cu Suzanne, o a doua călătorie era exclusă. — Îmi pare rău, dar trebuie să te lăsăm aici. Nu o mai putem reține pe Suzanne cu mașina o oră și jumătate dus, și Încă pe-atât până În Bel Air. — Bine, zise Desert Rose morocănoasă, dar demnă. Își scoase bagajele din mașină, unul câte unul, iar după ce extrase tot mormanul din portbagaj Îi mulțumi lui Suzanne. Apoi Îi Întoarse spatele lui Kitty și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că suntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertați-mă, urinează pe el. Nu se mai poate ține. Uneori, în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămâne pe gânduri, cu ochii duși, dar când cobori privirea descoperi că la picioarele lui se formează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urât. E poreclit din pricina asta, iertați-mă, pot să vă spun acest cuvânt rușinos? n-am vrut să vă supărați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. „Na, să nu crapi”. Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mori. Diavolul e plictisit. Are discuția asta de, să zicem, șase, șapte ori pe zi? Nimeni nu primește moartea cu brațele deschise. SÎnt mai buni pentru ea, au nevoie de ea, dar cînd e la o adică, nu se dau duși. Cum adică un ratat? SÎnt o persoană foarte respectată. — Fie, oftează Satanik, dacă vrei ne jucăm... De ce vrei să mai rămîi? Te Îngrijorează soarta celor pe care Îi lași În urmă? — Nu mă interesează deloc oamenii, spune Wakefield cu arțag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că vama și controlul medical nu se vor termina până la ora zece, dar el era întotdeauna un „lasă-mă să te las“ și ele nu-și dădeau prea bine seama dacă avea dreptate sau nu de data aceasta. Takamori dormea dus. Ora șapte. Tomoe și-a pierdut răbdarea. A urcat la etaj și și-a trezit fratele cu multă greutate. El s-a frecat la ochi și s-a întins după pachetul de țigări, intenționând să fumeze mai întâi o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se afla bocceluța pe care o mai văzuse și înainte. — Să nu faci zgomot, îl preveni femeia în șoaptă. Mă duc să-ți aduc ceva de mâncare. A urcat iar treptele, ca un șobolan, la fel de repede cum le coborâse și dusă a fost. Cu sufletul la gură, Gaston s-a ghemuit pe ciment, cuprinzându-și genunchii cu brațele și așteptând în tăcere, neavând curajul nici să respire. Potaia cea bătrână îi lingea mâinile. Gaston și-a ridicat privirile spre cerul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unde se află și acum. Străinul acesta este nemaipomenit. Parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. A mâncat tot ce i-am dat și când m-am dus la el, acum câteva clipe, era cuibărit în așternut și dormea dus. Takamori nu s-a putut abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o nedumerită, a scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
restul după-amiezii evitînd Încercările lui Andy de a mai deschide discuția. — Ei bine, ce părere ți-au făcut? Dan, Tom și cu mine ne-am Întors acasă. L-am Îmbăiat și hrănit pe Tom, i-am citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde: — Cred că sînt foarte drăguțe. Foarte drăguțe. — Dar Gregory? Păreai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Oscar Încă mai doarme liniștit, cu brațele și picioarele depărtate, sforăind și fornăind Încetișor. — Așa-i că sînt de-a dreptul superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce face Amy, care doarme și ea dusă. O pornim În jos pe coridor, către camera mea și a lui Dan, iar Trish se Întoarce către mine, părînd Încurcată. — Șșș, face ea și ne oprim locului să ascultăm. Ce ciudat. Aș putea să jur că se aude o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]