4,278 matches
-
că bogăția se referă la întreaga societate, iar poziția ei față de bogăția produsă este deosebit de importantă (bogăția nu trebuie produsă în sine). Este criticată polarizarea accentuată între bogați și săraci (paradoxul unei țări bogate cu oameni săraci). Se discută despre echitate și justiție socială, redistribuirea venitului și inegalitățile asociate acesteia. Există o pleiadă de economiști clasici (printre care Vilfredo Pareto) care se referă la găsirea unor curbe generale privind polarizarea veniturilor în societate și discrepanțele dintre venituri. Despre miracolul german s-
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
1990, reprodus în Alternative, nr. 3 din 1990, pp. 30-33.. footnote> Anghel Rugină, economist american de origine română, susține că România ar trebui să se orienteze spre o orânduire social-economică bazată pe echilibru stabil, în care domină libertatea, justiția socială, echitatea și stabilitatea cu oscilații naturale, limitate. Acesta consideră că societatea și economia la care trebuie să treacă România nu sunt și nu pot fi welfare state, adică statul dădacă, nici managed society and economy, respectiv societatea și economia administrate, ci
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
târziu, dar altfel, N. Berdiaev), Proudhon nu are nostalgia unui nou Ev Mediu, menținându-și convingerea că o republică lipsită de stricte ierarhii sociale (pe care Ch. Péguy le-a blamat, la rândul său, pe bună dreptate) poate stimula simțul echității și al generozității (subsumate categoriei universale a prieteniei). Acest socialism 1 oferă - în opinia lui Milbank - o imagine apropiată de sensul experienței liturgice comunitare. Biserica primară fusese, într-adevăr, anticamera eshatonului, unde „dreptatea și pacea s-au sărutat” (Ps. 84
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
negativă, caracterizată prin prezența violenței directe și pacea pozitivă 83 sau pacea durabilă, care elimină violența directă și se fundamentează pe parametri care vizează stabilitatea sistemului politic și a guvernării, atât ca grad de dezvoltare, cât și ca nivel de echitate socială. Politicile de management al crizei vizează stabilirea unuia din aceste tipuri de pace negativă și pozitivă în funcție de stadiul de evoluție a conflictului, de complexitatea sa, de gradul de intervenție externă și de concepția de restabilire a păcii. Multiplicarea crizelor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Future, Oxford University Press, Oxford. footnote> Conceptul, bine cunoscut și din politicile și strategiile naționale de dezvoltare economică, poate fi redat prin patru principii: - protejarea vieții oamenilor, animalelor, plantelor; - conservarea biodiversității și a peisajului natural; - eficiența capitalului uman, natural, antropic; - echitatea ca acces la resurse în cadrul generațiilor umane actuale și al generațiilor umane viitoare. Conceptul de dezvoltare durabilă îndeamnă fiecare țară să găsească soluții pentru a asigura satisfacerea nevoilor de resurse a generațiilor actuale, dar și a generațiilor umane viitoare, restricțiile
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
exploatare a resurselor minerale, în funcție de graficul preconizat de epuizare a resurselor minerale. Nu orice guvern poate realiza acest deziderat al interesului național. Acest grafic ar trebui stabilit prin lege și fundamentat pe principiile conceptului de dezvoltare durabilă care, la principiul echității între generații, prevede faptul că exploatarea unei resurse naturale nu trebuie să restricționeze dreptul generațiilor umane viitoare de a beneficia de un patrimoniu care nu revine unei singure generații; - acumulările entropice sunt sub semnul nu numai al cotei de exploatare
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
metalice - 2% (figura 3). Societatea umană a căutat și caută soluții pentru a orienta exploatarea resurselor naturale pe o cale rațională, controlabilă și predictibilă, elaborând modele de gândire și concepte care privesc, în special, accesul la resurse, conservarea ecosistemelor naturale, echitatea socială. Toate acestea se regăsesc în termenul de management, în instrumente proprii managementului, printre care, în afară de organizare, control, operare, se înscrie și strategia care dă sens valorificării unei resurse naturale, proces care se petrece pe termen lung, într-un cadru
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
interesul investitorilor care își riscă investiția, capitalul și profitul așteptat. Sunt reale și preocupările de a proteja resursele naturale, precumpănitor îndreptate către lumea vie (floră, faună) și mai puțin sau deloc spre resursele minerale care să fie gestionate după principiul echității între generațiile umane. Din mulțimea instrumentelor se vor prezenta, succint, următoarele: cadrul legislativ, calitatea guvernării, politica investițiilor, activitatea de cercetare-dezvoltare și cultura populației, în relație cu valorificarea resurselor naturale. 4.1. Cadrul legislativ La nivel internațional, prioritar, s-au impus
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
resursele minerale care se epuizează. Aceleași cerințe de ecoeficiență sunt cerute și investițiilor din domeniul resurselor minerale al căror grafic de epuizare va fi stabilit în concordanță cu interesul economiei naționale, interes văzut pe termen lung în concordanță cu principiul echității între generații inclus în conceptul de dezvoltare durabilă. Pentru țările sărace (și cazul României), volumul total al fondurilor financiare destinate investițiilor este, de regulă, redus, iar atragerea investitorilor nu găsește cele mai propice condiții derulării afacerilor, sărăcia unei țări fiind
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
valorificarea resurselor minerale trebuie, conform tematicii prezentei lucrări, să se realizeze după principiile abordării entropice și interesului național. Datele din anexa 2 pot fi considerate un semnal serios în cazul în care acumulările entropice sunt neglijate, ca și ocolirea principiului echității între generații - component al conceptului dezvoltării durabile. Ecoeficiența, organizarea activității economice sub formă de cluster, impactul de mediu și social pe termen lung sunt alte condiționări de avizare sau atragere a unui investitor. Fără existența unei strategii viabile de evoluție
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
pe care o poate obține un cadru didactic în urma prestației profesionale, decurge, în mare parte, din: a. natura și calitatea atracției profesionale; b. valoarea sau importanța acordată de către candidat acestei atracții; c. nivelul aspirațiilor personale și profesionale; d. nivelul de echitate perceput de către candidați pe baza relației existente între contribuția care li se solicită, ca investiție psihologică în desfășurarea activității didactice, și remunerația globală oferită. Traducând această ipoteză într-o formulă simplificată, putem stabili relația următoare: S = f(An, Va, Ec-r
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
respectiv. Astfel, pot persista instituții ineficiente, dar care sunt percepute ca legitime de către membrii societății. Această percepție este cauzată fie de limitările modelelor cognitive subiective, fie de faptul că este interpretată prin prisma altor valori sociale decât eficiența, cum sunt echitatea sau dreptatea socială. Schimbările instituționale sunt preponderent graduale, lente și pot fi explicate numai Într-un anumit context social prin acumularea de cunoaștere și informații. North explică astfel că dezvoltarea instituțiilor se realizează Într-un cadru deja existent care generează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
normativă, deconstruindu-se mitul managementului ca modalitate de realizare a eficienței. În consecință, teoria a asimilat considerații etice ceea ce a implicat o aplicare a teoriilor dreptății În analiza organizațiilor. R. Freeman și W. Evan (1990), bunăoară, recurg la conceptul rawlsian de echitate (fairness) ca ultim criteriu pentru negocierile (coordonare) Între interesele constituenților (1990, apud Donaldson și Preston, 1995). Organizația s-ar aseamăna „contractului social” ce se bazează pe o serie de principii generale care guvernează comportamentul uman, mai degrabă decât pe considerente
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituționaliste de sorginte economică explică configurațiile instituționale pornind de la acțiunea individuală intențională: organizarea este rezultatul economisirii costurilor tranzacționale, iar structura internă a acesteia reflectă interesele maximizatoare ale deținătorilor de capital. Teoriile instituționaliste sociologice introduc În analiză valorile sociale, punând problema echității și nu doar a eficienței modelelor de cooperare, precum și elemente cultural-cognitive, arătând construcția socială a rolurilor instituționale. Cooperarea ar fi un proiect cultural, un joc de roluri asumate cognitiv de către actori și care ajung să Îi constrângă (la nivel cultural-cognitiv
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
patriarhat" are surse constante de renaștere și dezvoltare. O astfel de ideologiexe "„ideologie" subminează în practică toate schimbările legale prin care se asigură nediscriminarea și egalitatea de șansexe "„egalitatedeșanse". După cum vom vedea, adoptarea în România a unei legislații foarte adecvate echității de gen nu conduce la dispariția discriminărilor, sursa acestora regăsindu-se în variile forme de sexismxe "„sexism" și în minoratul contraofensivei feministexe "„feminist". Deși încastrat într-o lungă tradiție culturală, sexismxe "„sexism"ul a fost mai puțin evident în perioada
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o eră prefeministă” (Tania Modleskixe "„Modleski,Tania", 1990). Ideea sfârșitului feminismului este creată de către mass-mediaxe "„mass-media". Acestea susțin că s-a dus vremea feminismului, că a trecut „moda” unui astfel de curent. Mesajul nu este însă acela că cerințele de echitate de gen s-au rezolvat, ci că femeilor nu le mai pasă de astfel de cerințe. Mass-media încurajează o permanentă critică pseudointelectuală și o continuă ironie la adresa feminismului, ba chiar sponsorizează universități care practică o serioasă contraofensivă în raport cu feminismul (vezi
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
intervenției se justifică: a) din punct de vedere deontologistxe "„deontologist": trebuie reparată o nedreptate trecută față de comunitatea rromă (discriminarea etnică) și față de femeile din comunitatea rromă (discriminarea de gen); b) prin consecințele salexe "„consecințialist": aplicarea politicilor afirmative creează mai multă echitate socială decât neaplicarea lor; în mod particular, prin utilitatea lor, aplicarea politicilor afirmative creează o bunăstare socială mai mare decât în societatea în care nu se aplică aceste politici. 2. Evoluția feminismului liberaltc " 2. Evoluția feminismului liberal" 2.1. Feminismul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în sensul unei redistribuiri mai echitabile a veniturilor, a programelor de securitate socială, sănătate publică, educație. Pe calea unor astfel de programe, Europa de Vest a redus substanțial sărăcia, țările scandinave reușind chiar să creeze societăți cu un grad foarte înalt de echitate și bunăstare. Există însă și mari dificultăți (preponderent financiare) în menținerea unor astfel de politici, iar în anii ’90, ca și la începutul mileniului al III-lea, mai ales după colapsul comunismului, politicile socialiste sunt intens chestionate (vezi Baradatxe "„Baradat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Kligman,Gail", 2000, 2003). - Cele mai semnificative modernizări în relațiile de gen prin decizie politică se petrec prin influența și intervenția organismelor internaționale, în mod deosebit în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeanăxe "„Uniunea Europeană". Cum aceste noi norme privind echitatea de gen adesea nu sunt rezultatul unei mișcări active politic a femeilor sau a unor politici motivate explicit de rezolvarea unor nedreptăți interne, fenomenul frecvent este cel de divorț între parteneriatul normelor legale și patriarhatulxe "„patriarhat" instituțiilor și practicilor. Avem
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ordini. - Femeile s-au retras adesea voluntar din sfera publicăxe "„sferapublică". - Electoratul le privește pe femei ca neavând timp, înclinații și experiență ca să facă politică (Montgomery, 2003, pp. 6-7). - Presiunile politice externe înspre această regiune nu au fost legate de echitatea de gen ca o componentă a democrației; electoratul din regiune este de departe mai puțin egalitar decât cel din Vest (Montgomery, ibidem, p. 9). 2. Organizarea politică a femeilortc "2. Organizarea politică a femeilor" Reculul modernizării relațiilor de gen a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Introducerea într-un asemenea context a tematicii postfeministe este lipsită de orice legătură cu fenomenele sociale reale; postfeminismul nu are o bază de conturare altfel decât ca opțiune culturală. El devine însă riscant ca opțiune politică, deoarece obstrucționează demersurile pentru echitate de gen. Este promovat implicit și de către revistele comerciale pentru femei, și de multe emisiuni pentru femei (vezi Dragomirxe "„Dragomir,Otilia", coord., 2002, Bulaixe "„Bulai,Ana", Stănciugeluxe "„Stănciugelu,Irina", 2004). În mare măsură, abordarea conservatoare, ca și cea postfeministă sunt
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
aveau alte propuneri: inclusiv privind interzicerea contracepției și avortului 19 și, evident, menținerea incriminării homosexualității. Procesul de aderare la UE înseamnă adoptarea de către fiecare statxe "„stat" candidat a legislației europene (acquis-ul comunitar). Statele CEE au legi care sunt orientate spre echitatea de gen și emancipareaxe "„emancipare" de sus în jos. Marile realizări ale feminismului apusean din perioada comunismului estic (agenda valului al II-lea) devin bunuri publice în țările postcomuniste chiar înaintea unei cereri publicxe "„public" și politic recunoscute, înainte ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
politice. Concepte universale și realități românești, coord. Alina Mungiu Pippidi, Editura Polirom, Iași. Miroiu, Mihaela, 1999: Societatea Retro, Editura Trei, București. Miroiu, Mihaela, 2002: Convenio. Despre natură, femei și morală (1996), reeditată la Polirom, Iași. Miroiu, Mihaela, 2003a: Politici ale echității de gen. Ghid pentru învățământul universitar din Europa Centrală și de Est, Editura Politeia, SNSPA, București. Miroiu, Mihaela, 2003b: „Despre politica «ultimei inegalități»”, în Pasti V., Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași. Mitchell, Juliet, 1971: Woman
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
deja folosit de Bergson și Samuelson, însă la Arrow aceasta este definită diferit. Pentru detalii, a se studia partea a treia a acestei lucrări. footnote>. Deoarece completitudinea și tranzitivitatea sunt insufi ciente pentru a garanta orice formă de protecție și echitate<footnote O relație de preferință socială, tranzitivă și completă, spune doar că va exista o alternativă preferată social, i.e. mulțimea maximală socială va fi nevidă, dar nu spune nimic, spre exemplu, despre egalitatea politică a indivizilor, nu indică dacă aceștia
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
persoane, cât și Între instituții, există numeroase bariere 1, deși acest mod de lucru prezintă multe avantaje. Friend și Cook (1992) identifică șapte caracteristici distinctive ale colaborării, fiecare dintre acestea antrenând anumite provocări: - colaborarea este voluntară; - colaborarea este bazată pe echitate; - colaborarea necesită un scop comun; - colaborarea presupune responsabilitate comună În adoptarea deciziilor-cheie; - colaborarea presupune răspunderea comună pentru rezultate; - colaborarea se bazează pe resurse comune; - realizarea colaborării presupune parcurgerea unui proces. Se impun Însă câteva condiții pentru ca această nouă modalitate de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]