1,061 matches
-
prin prisma inteligenței sintetice, cât și prin filtrul ingineriei genetice, ființa umană poate câștiga o serie de libertăți, însă poate pierde altele. De pildă, predicția lui Moravec (1988Ă este că roboții inteligenți ai viitorului vor supraviețui după autoextincția omenirii, iar ecranizarea „Eu, robotul” (2004Ă, regizată de Alex Proyas după celebra carte a lui Isaac Asimov lansează posibilitatea ca roboții să încalce cele trei legi etice ale comportamentului robotic și să facă o crimă în rândul omenirii. O posibilă consecință a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ceea ce cunoscătorilor le-ar fi sugerat, printr-o mise en abîme ieftină, că juna urma să moară; dar cunoscătorii și vastul public ignar au avut parte de happy-end. În filmul mai recent și mai bun The Talented Mr. Ripley (1999; ecranizarea unui bestseller de Patricia Highsmith; regia: Anthony Minghella), tânărul inteligent, dar cu origine socială modestă, Tom Ripley (jucat de Matt Damon), ajunge să-l ucidă pe băiatul de bani gata (jucat de Jude Law) pe care trebuia să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comedie ușoară promovează insidios un puternic principiu politic comunist : mai bine să greșești împreună cu masele, colectivul, Partidul, decât să ai dreptate de unul singur. La Moara cu noroc (1957) sau Propaganda prin alegere Prima operă literară aparținând vechiului regim menită ecranizării (O scrisoare pierdută, 1953, este teatru filmat) trebuia selecționată cu mare grijă, ca „să nu fie probleme”. Din punctul de vedere al propagandei comuniste, Moara cu noroc era alegerea perfectă. Auri sacra fames, blestemata sete de aur, este tema fundamentală
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Soluția „comercială” pentru a mări acest număr, introducerea de sex și violență, ca în filmele vestice, nu poate fi acceptată, căci ar oculta mesajul propagandistic comunist. Și atunci pozițiile converg către utilizarea, alături de filmul istoric de mare montare și de ecranizări, a filmului politic de actualitate, care să ia în piept poblemele reale și importante ale construcției socialismului. Acest tip de film se consideră că va aduce spectatori în România, va stârni interesul criticilor și va răzbate pe plan mondial, propagând
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
În film apare doar o replică a ei către Bologa : „Îți mulțumesc că ai vrut să mă iei de nevastă...” - în carte, cei doi sunt logodiți de părintele Boteanu, ca într-o nuntă mioritică dinaintea morții. Scopul propagandistic macro al ecranizării Pădurea spânzuraților este vehicularea situației românului care refuză să se supună unui imperiu. În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
semna entuziast. Până atunci, pentru recucerirea casei după un epuizant și prelungit asediu, simt nevoia să-i spun public: "Bravo, Coane Costică, să ne trăiești!" (Poate îi ajută zilele aste astea la negocieri, cine știe...). 1 noiembrie 2009 Iubitorii de ecranizări după momente celebre ale istoriei neamului au putut savura săptămâna trecută, în prime time pe toate televiziunile naționale, un vioi remake, în regia îndrăzneață a domnului Crin Antonescu, după învolburatele pulsiuni politice ale anului 1866. "Monstruoasa coaliție", inițiată de liberali
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pribegește prin țara lui un an și mai bine, prilej de a cunoaște locurile și oamenii. Mai mult epică decât dramatică, scrierea concentrează materia unui roman de aventuri sau a unui basm de inițiere. Improprie reprezentării, se pretează în schimb ecranizării, fiind ca un scenariu de film. De alt tip sunt piesele Demiurgul, unde un medic experimentează modificarea firii unor animale, și La pragul minunii, care relevă drama unui tânăr evreu înapoiat de peste Nistru în târgul natal. Nesatisfăcut de răspunsurile date
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de curînd una de nișă, care a explodat în ultimii ani, dusă pe vîrful valului de succesul neașteptat al trilogiei Millenium, a lui Stieg Larsson (publicată postum, între 2005 și 2008, după ce autorul a murit subit în urma unei crize cardiace), ecranizarea aducîndu-i în scurt timp recunoașterea mondială. Spărgătorul de gheață suedez a antrenat în siajul său o serie de autori scandinavi ce excelează îndeosebi în sub genuri ca thriller, polițist, sau roman "negru", precum cele ale Camillei Lakberg, Lisa Marklund, Mons
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a decis foarte devreme să devină scriitor, hotărîre întărită de eșecul la examenul de agrégation, în urma căruia publică primul său roman Désagrégé(e), care îi aduce deja un prim premiu, elitist, Edmée de La Rochefoucauld, și face obiectul unei tentative de ecranizare. În paralel, tînărul își face rapid un nume publicîndu-și jurnalul intim pe blog, Le Journal de l'énervé. La următoarea încercare, reușește la examen și devine profesor la un liceu din Meaux, dar se lansează și în publicistică, devenind critic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lor ne sugerează nevoia de destindere a locuitorilor, inerentă după patru ani și jumătate de război. De altfel, și în acest domeniu, comediile au fost la mare căutare. Spectatorii, în amintirea unor personaje precum Tontolini sau Cretinetti, tânjesc acum după ecranizările cu Charlie Chaplin sau cu Stan și Bran, „ei doresc să vadă acolo, (...) dilatate la proporții caricaturale, defectele, <<nebuniile>>, excesele semenilor”. La inițiativa Clotildei Averescu, în anul 1919 a început să funcționeze primul cinematograf public al Bacăului. Cunoscut, inițial, sub
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
producția în limba germană „Atlantic” -, în vreme ce sala „Clasic” se va transforma, începând cu luna mai a anului 1931, în „cinematograful sonor clasa I <<Capitol>>” - cu un nou administrator, bucureșteanul Ioan Vartolomeu. Cu totul diferit a fost destinul cinematografului „Victoria”. Fidel ecranizărilor fără sunet, acesta avea să dispară total din paginile de reclamă ale ziarelor locale din anii ’30 - printre ultimele filme care au rulat aici s-a aflat și „Circul”, cu Charlie Chaplin (iulie 1929). Nu de puține ori, între serviciul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
la volumul total al fiecărei săli, unui spectator să-i revină „4 metri cubi de aer, necesar respirației”. În ultima decadă interbelică, între actorii ce au încântat privirea, dar și auzul băcăuanilor amintim aici pe marele tenor Richard Tauber, în ecranizarea „Drumul spre glorie” (1931), Ivan Petrovici, în filme precum „Cartierul latin” (1931), „Victoria și al ei husar” (1932) și „Orlow” (1933), Stan Laurel și Oliver Hardy, în comediile „Auleu, nevastă-mea” (1931), „Stan și Bran se căsătoresc” (1932) sau „Stan
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în anul 1977, la împlinirea unui secol de la Războiul de Independență, filmul constituie debutul cinematografic al regizorului, dar și al scenaristului Alexa Visarion, care apelează la același univers caragialian, adaptând nuvela În vreme de război. Rezultatul, însă, nu este o ecranizare propriu-zisă, ci un film de autor. Atras de substanța dramatică densă a sursei literare, de permanenta alternare a realului cu irealul, de sugestiile onirice și investigațiile în subconștient, Alexa Visarion a dezvoltat trama originară adăugînd personaje, relații cu epoca, introspecții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În vreme de război, de practic nelimitata deschidere spre zonele atît de atrăgătoare ale subconștientului, de permanenta alternare a planurilor real-ireal, de sondarea unor psihologii alunecoase ce îi ofereau șansa unor analize insolite. Dar cineastul nu a făcut o simplă ecranizare a nuvelei, ci a folosit sugestiile ei principale, pe care, preluîndu-le, le-a amplificat, îngăduindu-și să adauge personaje, situații, relații și stări care îmbogățesc filmul și dau o mai largă deschidere atît asupra epocii, cît și asupra interiorității personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zile -, fie de o analiză adecvată limbajului cinematografic ca în mai toate cazurile, chiar în puținele publicații de specialitate. Reiterez faptul că regizorul a venit în fața publicului cu un proiect complex film de actualitate în pandant cu scenariul unei posibile ecranizări care nu poate fi discutat aprofundat decât în întregul său. Alexa Visarion își construiește filmele de la Năpasta la Luna verde, până iată, la Ana, dar cu accente pe Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii pe hotarul dintre real și imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului de teatru, insistând neanța în trăire și pe relațiile ambigue între personaje. Înainte de tăcere nu este o ecranizare a nuvelei lui Caragiale (În vreme de război), ci o reconstrucție a prozei celei mai profunde a lui, aceea în care fantasticul capătă substanță dramatică. Și vedem cum, încă de la început, regizorul își asumă jocul real-ireal ca element constitutiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
subiectiv din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier al ușilor. Ca niște zăbrele. Mai târziu, expresia acestor simboluri își va găsi locul într-un flash-back din întâmplările neîntâmplătoare ale dărâmării unui vis. Tânărul, pentru care în chip mitic ecranizarea baladei Mănăstirii Argeșului constituie chiar centrul existenței sale, vine la una dintre casele de producție cinematografică din Cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste să afle dacă scenariul său va intra în producție. Tovarășul Stegaru, și-a delegat secretara să-i spună
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ecran o privire proaspătă, dezbărată de retorisme asupra celui mai contemporan dintre clasicii noștri. Dramaturgia i-o montase cu asumată violență iconoclastă, cu evidentă dorință de dinamitare a tradiției. Era evident că nici în film nu se putea cantona în ecranizări cuminți. În 1978, debutul cinematografic cu Înainte de tăcere i-a adus unanime elogii și pentru că vădea o puternică aspirație spre stil. Pășind cu eleganță în lumea imaginilor, orizontul cultural i-a îngăduit să citească proza lui Caragiale, În vreme de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
obsesii ale închipuirii. În film însă știm sigur când începe alunecarea imaginației. Și asta le dă cuvenita autenticitate și expresivitate. [...] (D. I. Suchianu) Caragiale este unul dintre autorii cărora cinematografia noastră le-a făcut curte cu asiduitate, dar puține au fost ecranizările care să ajungă până la spiritul operei sale, până la acea luciditate care este unul din izvoarele forței sale dramatice. Iată că acum și nuvela În vreme de război și-a găsit o interpretare cinematografică de data aceasta o întâlnire bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Moartea înghițitorului de săbii". .. Alexa nu s-a așezat în spatele unui roman voluminos din care să extragă, prin comprimare, substanța cinematografică necesară, ci a dezvoltat, a extins sensurile literare, le-a întregit de fapt prin înțelegerea proprie. Deci, nu o ecranizare, ci o interpretare a sursei literare cu tot ce presupune termenul ca plus sau minus. Dar filmul nu este doar cele două nuvele, ci rezultatul împletirii lor, plus "o seamă de sugestii" din opera scriitorului, plus imaginația proprie. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Florin Zamfirescu), cărora le-a lăsat libertatea de a recurge în continuare la jocul apăsat și expresiv, specific artei scenice românești din perioada respectivă. Revăzut la treizeci de ani de la premieră, filmul se impune ca una dintre cele mai convingătoare ecranizări ale lui Caragiale, prin forța lui dramatică și prin intensitatea patimilor pe care le ilustrează. Nostalgia și influența teatrului se resimt și în proiectele post-decembriste ale lui Alexa Visarion: Vinovatul (1991), Luna verde (2010) și Ana (2014). Voi reveni mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare, o viață, și regizorule pe acestea trebuie să le audă și pe aceasta trebuie s-o descopere. Este chiar ceea ce face el în peliculele amintite. În Ana nu mai avem a face cu o ecranizare, dar motivul central al scenariului original e tot de proveniență literară Legenda Mănăstirii Curtea de Argeș, mitul Meșterului Manole oferindu-i pretextele esențiale pe care se bizuie întregul edificiu filmic: "Pe Argeș în jos, I Pe un mal frumos... / Loc de mănăstire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce-ți aparține este descifrabil lumii întregi. Acest specific național trebuie să fie cultivat în artă și nu surogatul lui. Spectacolul nostru scormone o ființă umană autohtonă bântuită însă de neliniștile ființei umane dintotdeauna. Știu că vă interesează și o ecranizare după Năpasta? În acest caz nu se va mai putea vorbi de epurarea elementelor auxiliare, filmul impunându-le prin însăși specificul său. Este vorba de un gând nou despre Năpasta despre o comunicare în plus față de ceea ce am receptat în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decât dacă gândim! Stimate Alexa Visarion, acest ciclu de dialoguri pornește de la impresia că breasla cinematografică nu beneficiază încă de o privire lucidă asupra valorii literaturii, a artelor românești contemporane, în raport cu ce oferim noi înșine pe ecrane. Nu atât problema ecranizărilor am vrea, deci, să punem în discuție, cât seninătatea unor colegi care, în fața performanțelor altora, înclină ușor către o tandră, dacă nu condescendentă bătaie pe umeri. Or, deasupra acestei confuzii, deasupra acestei, din fericire, închipuite uniformizări a valorilor, pare cert
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu multe bariere de înțelegere, în primul rând. Sunt convins că, dacă toți am înțelege cu adevărat ce înseamnă o operă de valoare, n-am mai "medita" atât de mult, îndoindu-ne de oportunitatea translării ei cinematografice. Fără a fi ecranizări, unele din filmele noastre se apropie totuși de zona de interes pe care o discutăm. Ați citat Croaziera care e, în felul său, un roman cinematografic. Da, fiindcă regizorii care se frământă și vor să "puncteze" în conflicte, în tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]