9,239 matches
-
puțin deranjant la auz, agață brusc de privirea și de cortexul prespălat al privitorului inocent o realitate virtuală alcătuită din aproape... orice reziduu repede vandabil. Vorbim aici nu neapărat despre serii de elemente concrete, analizabile rațional și dispuse în cadrul unei ecuații matematice într-o manieră de un logic mai mult decât firesc, căci în tot acest generos „orice” pot încăpea, din nefericire, multe. Foarte multe și incoerente structural, din păcate, secvențe de gândire, ce sapă în interiorul rațiunii umane o prăpastie greu
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > APOCRIFE DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Apocrife Pe iaht mirific vă invit, Maestre, spre fructuoase ample speculații: dileme, axiome, ecuații - castele cu o mie de ferestre... la bord învolburate dizertații rămâne-vor viitorimii zestre: călătorii marine și silvestre- benefice-ntâlniri prin constelații- într-un jurnal de bord axiomatic, înscrisuri pictural cu hieroglife cum am rămas pentru un timp ostatic pe
APOCRIFE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355391_a_356720]
-
prăbușit? În aceeași casă, sub același acoperiș, stau la fel, unii pro și alții contra. Ceartă nu mai contenește. Se spun vorbe aspre, nemeritate. Dihonia s-a instalat în suflete. Cel care separă, tatăl munciunii, rânjește. Ce căutăm noi în ecuația asta? Noi vom fi nevoiți să-i suportam rânjetul. 21 august 2012, ora 22,53 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: CEL CARE SEPARĂ - tabletă - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 599, Anul ÎI, 21 august 2012. Drepturi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355238_a_356567]
-
-ului nu e mare dacă echipa nu are oameni mari, azi joacă înțelegând că arta mare e canalizată în forme umanizate, de la real și imaginar, dinspre creatori mari, înspre interpreți mari, înspre suflete receptoare mari și reciproc. Când există această ecuație a artei, ea se însoțește cu recompensa ei, cu jubilația, într-o lărgire a perspectivei în care creația, interpretarea și receptarea se laurează una pe cealaltă. „Cinema”, spune Medeea Marinescu, „înseamnă echipă. Actorii sunt vârfuri de aisberg, dar dedesubt este
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
au râs că două cunoștințe vechi. Cei doi erau făcuți să fie prieteni, nimic mai mult. Brad nu era un băiat rău, dar nu-i plăcea monogamia, iar Syd n-avea nimic împotriva poligamiei, atâta timp cât nu făcea ea parte din ecuație. Pe David Moore l-a cunoscut la o petrecere dată la ea acasă. Venise cu o prietenă de-a ei și părea că se plictisește de moarte în compania acesteia. - Mă bucur că oaspeții mei se simt bine, îl luă
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
izbândă? Nu! Pentru că ai avea tot ce ți-ai dori, dar fără să fi muncit prea mult pentru acel ceva. De exemplu, dacă toți elevii ar lua zece la școală. Toți ar înțelege fizica. Toți ar ști să rezolve orice ecuație de la matematică. Toată lumea ar fi fericită. Pe stradă, ai vedea doar oameni bogați, în bolide luxoase, lăfăindu-se în haine de designeri, cu portofele prea pline de bani. De fapt, ar arunca în jurul lor cu bani, căci ar avea prea
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
acceptăm ori să ne resemnăm, nu ne rămâne decât să-i spunem poetului, plecat în călătoria sa spre stele: Somn lin, NUFĂR ALB, pe pat de NUFERI ALBI! (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***23. AL FRANCISC (Canada), MANUELA CERASELA JERLĂIANU - ECUAȚII LIRICE (versuri) Multe dintre poeziile cărții, veritabile ”cuburi de lumină”, sunt flash-uri la o condiție umană peremptorie. În sufletul omului, s-au dat și se mai dau, încă, bătălii inimaginabile. Prin fiecare celulă, omul strigă către lumină, însă gândul
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
nonvaloare, dar și iubirea cu accentele sale alternativ extatice/ autoironice. Ceea ce le apropie poezia, ceea ce face ca împletirea eclectică a ideilor să devină realizabilă, este SENSIBILITATEA amândurora, indiferent dacă peste sensibilitatea nativă (Manuela), se suprapune, uneori, o detașare disimulată (Francisc). Ecuația lirică rezolvă perfect această îmbinare a universurilor de gând, totul transformându-se în energie pură, un magnetism ce-l va cuceri pe cititor prin sinceritatea și aura de meditație pe care o incumbă. Vă invit la un regal de poezie
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
care achita fără să socotească la centimă, factura de la ,,Centrul de Relaxare Canină”. De dincolo de monolitul cuarțurilor de munte nu-i răspunse nimeni. De când dispăruse Chiva, a știut, a intuit că avea să fie pusă la caznă inițiatică. În acea ecuație doar aparent simplă, ea era sclavul, ea era stăpânul. Îi era totuși teamă. De cine? Nu avea relevanță, se cădea să reziste fără lamentări, fără vise imposibile. Nu mai aștepta nici oportunități de salvare sigură, nici răsplată pentru încercărie la
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
la nivelul de trai al populației!? Ne trăim viața cât putem! Poporul e ceva generic! Ce să vorbim despre țară și patriotism! Doar nu suntem comuniști! Dar ce suntem domnilor? Că legi nu mai avem, pe Dumnezeu îl scoatem din ecuație și suntem niște trepăduși care își spionează vecinul, amanta, colegii, și vrem să fim noi dumnezei să conducem totul, să știm totul și să... distrugem tot ce e bun, că la asta s-au priceput toți impostorii. Mass media, a
DESPRE PREOCUPĂRI ŞI ACTIVITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369817_a_371146]
-
și normal ca, nefiind nici o vietate pe pământ, procesele să le facem în condiții de maximă duritate și rapiditate. Evident, după apariția vieții pe pământ vom schimba aceste condiții, vom încetini procesele, vom adăuga sau vom scoate ceva din vasta ecuație care ne stă în față. Așadar, milioanele și zecile de milioane de ani s-au realizat poate în timpi foarte mici dînd însă iluzia că ele au fost modelate în milioane și milioane de ani. Iluzia datării cu carbon radioactiv
DESPRE CELE ŞAPTE ZILE ALE CREAŢIEI. AU FOST ZILE SAU MILIARDE DE ANI? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369859_a_371188]
-
Hai, calule, revino-ți, nu cădea în depresie din cauza chinezului ce a luat Nobel-ul 2012, vorba Coanei Zoițica: „capul sus, calule, asta nu-i cea din urmă decernare de Nobel''. Bea o bere, ca alți cai și puneți o ecuație: între pleiada scriitorilor germani, ce scriu de zeci de ani fără să primească recent un Premiul Nobel, șvaba Herta Muller ale cărei cărți nu se citesc mai mult de jumătate și-s abandonate, să nu-ți spun cu ce comentarii
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
înțeleg, în ultima noastră convorbire telefonică de pe 1 august, despre faptul că aveți de gând să faceți asta. Nu știu, fenomenologic vorbind, cum analizați acum Dvs. lucrurile Acolo și dacă merge să le prindeți cumva noul lor rost într-o ecuație matematică simplă. Tare aș vrea să știu dacă tot ceea ce ați iubit cel mai mult Aici poate fi aplicat la fel de lesne Dincolo și dacă experimentul cel mare nu a fost, de fapt, însăși Viața aceasta pământeană, cu bunele și cu
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
îmi place mie să-l numesc), despre ceea ce am avut șansa sau neșansa de a trăi în anii ce ne-au fost îngăduiți, Aici, printre umbrele înghețate ale acestui Pământ. Nu știu, drept să vă spun, în ce fel de ecuație ați închis Domnia-Voastră, la final, Viața, dar sigur este una care vă definește total. Eu voi alege să o rezum în cuvinte. Le găsesc la fel de ermetice și de bine codificate în sinea lor ca și formulele matematice învățate de la Dvs.
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
șoaptele taleprin suflet.... VII. ANOTIMPURILE GIRONEI, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1594 din 13 mai 2015. Uneori mă gîndesc la tine ca la o carte cu coperți albastre în care dorm păsări dintr-o altă viață, o ecuație pe care am învățat-o din logica lui Kizeveter deși vîntul încă bîntuie printre trestii cu bucuria aceea neștiută care mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
stilul lui Eugen Dorcescu, m-a marcat atenuarea evidentă a acelui homo religiosus, în favoarea filozofului punctual, glisat pe interpretarea momentelor epicizate. Această caldă confesiune „in personalia” este cu vector clar spre trecere, un discurs singur, un unic text dedicat, în ecuația mamă-fiu, pământ-om, aceleiași ființe: „...cea mai prezentă, în imensa-i absență, e mama”. Flash-uri, parcă fotografieri vii, filmări de sentimente - „Mama stă-ntinsă pe catafalc”, „ce-aș face, oare, /dacă mamei/aș dori/să-i trimit o scrisoare
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
intervine cu forța în viața nimănui. Duhul Sfânt nu se află în locuri unde nu este chemat Dumnezeu”, a fost de părere un interlocutor. Da! Vrem să fim fericiți, mângâiați, dar prin propriile noastre căi, excluzându-l pe Dumnezeu din ecuația vieții. Rezultatul? Necaz, furtuni, nemulțumire și deznădejde, fără nicio șansă de mângâiere și speranță. Clătinați de al vieții, ori al deciziilor proaste val, unii cad de oboseală și se “adaptează” acestui ev plin de stricăciune și neștiință de Dumnezeu, ignorând
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
țări care să se poată mândri cu o atât de mare densitate de tradiționale mori / întreprinderi valorificând roata de apă ca prim motor din lume, ni se relevă o uimitoare realitate „statistică“ - drept „răspuns / răspunsuri“, din planuri complemetare, la „interogativa ecuație a istoriilor“ -, aceea că, în România anului 1957 d. H., existau 5516 instalații cu hidraulice roți (dintre care - datorită reliefului decident asupra valorificării roții de apă - cam 3000 ar fi fost atunci în Transilvania), aceea că, în orizontul anului 1867
DE LA ROŢILE DE APĂ ALE DACIEI ANTICE LA MODERNELE TURBINE HIDRAULICE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370590_a_371919]
-
Calculul roților de apă“; 2.8. „Actualitatea roților de apă“); 3. Turbina hidraulică. De la invenție până în zilele noastre (3.1. „Perioada de început“; 3.2. „Dezvoltarea turbinelor hidraulice moderne“; 3.3. „Două tipuri de turbine pentru puteri mici“; 3.4. „Ecuația Euler. Similitudine. Turbine tip. Cavitație“; 3.5. „Laboratoare și ștanduri de încercări pe modele“; 3.6. „Turbinele hidraulice în România“). Binevenit este și „suficientul“ Index al lucrării, reunind onomastice (de cercetători, descoperitori, filosofi / enciclopediști) din antichitate până în zilele noastre (Arhimede
DE LA ROŢILE DE APĂ ALE DACIEI ANTICE LA MODERNELE TURBINE HIDRAULICE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370590_a_371919]
-
de a nu putea minți“ pare a rămâne „suspendată“ de vreme ce „distinsul cititor este mințit“ și „mințitul se preface că îl crede pe emițător“, și ambii se încearcă în „a supraviețui prin cuvânt“, căci viața e luptă, paradoxist rezolvându-și necunoscutele ecuației gordiene și prin „antiluptă“, angajând chiar clasic-statuara comparație: «Ca două animale de luptă / care - în loc să se sfâșie - încep să valseze. / Spre nemulțumirea publicului plătitor, / însetat de sânge.» (Risipitorul de hârtie, p. 6). Grija auctorial-esențială și ruga către Dumnezeu privesc perechea
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
treceau îmbârligații iepuri, / albi ca niște strigăte înghețate. / Purtau între urechi microfoanele / performante, pentru-a prinde / strigătul alb al termopanelor / înghețate și lătrătura, chiar așa, / lătrătura florii de cactus / în piscina cu pioneze Stradivarius.» (ibid.). Alegoria acestui poem paradoxist îngăduie ecuația unei ars poetica extrem de originală: piscina (simbolizând elementul fundamental, Apa, „casa vieții de pe Pământ“) are viori-Stradivarius, metaforă-simbol cu polivalență lirico-semantic-sincretică: pe de o parte, desemnând „instrumentul producător de artă (regal-muzicală), ținând de perfecțiune, de absolut, de sfere“, și, pe de
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
ci mai degrabă pe nebuni, căci pe aceștia nu îi mai înțelege nimeni. În incheiere, consider că fiecare om se confruntă din când în când (și uneori mai des) cu propria-i prostie, iar singurul lucru care contează în această ecuație este doar doza pe care a primit-o de la natură și Dumnezeu... Paul Gheorghiu. Referință Bibliografică: DESPRE RĂUTATE ȘI PROSTIE / Paul Gheorghiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV, 10 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul
DESPRE RĂUTATE ŞI PROSTIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352808_a_354137]
-
ori mătrănând.. Apoi căzut în bezna densă, singur.. Nu era viață, nu era niciun mugur, Tu, te-ai întors, iar eu veșnic căzut, În iadul a ce n-am mai cunoscut... A fost fără’o explicație concretă, De-n acea ecuație aveam etichetă? Te-ai întors și mi-ai luat simțirea, Și, neîndoios mi-a dispărut iubirea.. Fost-am atunci atât de sus, oo iubire, Și-ai spus și tu un odor de mântuire, Adevărul din care, sunt atât de jos
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
suportabilă. Întrebat de prietenul lui Constantin Noica de ce nu s-a sinucis până la acel moment tot vorbind despre sinucidere, Cioran i-a răspuns sincer că iubește viața. O altă obsesie a lui Cioran este timpul, el fiind de neînlăturat din ecuația ființei umane și devenind dușman în insomnii, lipsa de somn fiind pentru el „cea mai mare experiență pe care o poți avea în viață”. Nesomnul aducea desigur cu el oboseala ce semăna cu un drum spre prăbușire, spre moarte... Oboseala
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
artelor. În lumea oltenească ― ne mărturisesc covoarele de pe tablouri și pe care pășim cu mintea ―, geometria or(do)nează domesticul ca și închipuirea. Așa cum, de pe jos, și-a înălțat artistul gorjean infinitatea (Coloana fără sfârșit) în spațiu-timp, tot așa și ecuațiile prusace ale fizicianului din Ulm aveau să tulbure ochii privitorilor în stele. Îndrăznește V. G. Paleolog: „Datorită lui Brâncuși, sculptura, la fel ca și filozofia, bate la porțile adevărurilor esențiale și primare, părăsind ambiția minoră de a oglindi, mai mult
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]