2,620 matches
-
mai târzie. încercarea de a aduce „la zi” și la situația locală era firească și chiar pare să fi preocupat traducătorul, așa cum reiese, de exemplu, din felul în care a tradus/redactat un alt canon (al Sinodului al V-lea ecumenic, an 553), prevedere sinodală care înfiera pe preoții care descântau de Samcă : „Se cuvine a se caterisi și preoții acei ce cetesc la bolnavi hârtia ce se numește a Ghélei [în original Ghilló - n. A.O.], precum în limba noastră Samcă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
compuse de Orfeu „sub puterea inspirației divine”, texte „pe care [tracul] Musaios le-a așternut în scris, după ce a făcut unele mici îndreptări” (Aristid, Orationes, 41 ; cf. 64, p. 67). în primele secole ale erei noastre, canoanele stabilite de sinoadele ecumenice bizantine înfierau pe „cei ce confecționează amulete”, pe „cei ce poartă baiere” și pe „cei ce cetesc la bolnavi hârtia ce se numește a Ghelei” (al V-lea Sinod ecumenic, anul 553) (51). Am motive să cred că astfel de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în primele secole ale erei noastre, canoanele stabilite de sinoadele ecumenice bizantine înfierau pe „cei ce confecționează amulete”, pe „cei ce poartă baiere” și pe „cei ce cetesc la bolnavi hârtia ce se numește a Ghelei” (al V-lea Sinod ecumenic, anul 553) (51). Am motive să cred că astfel de prevederi sinodale se refereau și la populația pontico-danubiană, având în vedere, printre altele, faptul că (în secolele IV-VI) episcopi ai Tomisului și mitropoliți din Scythia Minor „participau activ la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
553) (51). Am motive să cred că astfel de prevederi sinodale se refereau și la populația pontico-danubiană, având în vedere, printre altele, faptul că (în secolele IV-VI) episcopi ai Tomisului și mitropoliți din Scythia Minor „participau activ la sinoadele ecumenice și locale din cadrul Imperiului Bizantin” (37, pp. 28, 99). De altfel, prevederi similare vor face ulterior obiectul unor texte cuprinse în literatura juridică (Pravile), redactate și tipărite în Țările Române începând din secolul al XVII-lea (186). Nu este locul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avea cum să mai fie oprit. Dacă nu ar fi devenit ea însăși conducătoarea Abației, Maria ar fi trebuit ucisă, și, o dată cu ea, și sora ei. Renunțarea la o asemenea armă nu putea fi însă trecută cu vederea de Consiliul Ecumenic și atunci ar fi trebuit să spună tuturor ce greșeală făcuse. Nici o scriptură nu interzicea femeilor să conducă Abația. Lucrul acesta nu se întîmplase însă niciodată, și Abatele știa mai bine decât oricine că și precedentele aveau felul lor pervers
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
insistă: ― Nu înțeleg ce te-a apucat. Ieri te-ai aliat cu asasinul ăla împotriva unuia de-ai noștri, fără să poți să ne explici... ― Să vă explic? Dar de când dau Abații socoteală cuiva? Niciodată nu m-am subordonat Consiliului Ecumenic. ― ...iar acum mânjești cel mai tainic și mai sfânt ritual al Abației, continuă Kalator de parcă nu I-ar fi auzit. Cum poți să spui asemenea lucruri? Ce anume s-a schimbat în mintea ta de nu ți-a mai rămas
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Consiliul de Coroană - organism politic cu rol consultativ, înființat în urma Tratatului de la Eridani și controlat de familia imperială. Are în componența sa pe cei cinci quinți, reprezentanții a șapte familii ducale, pe împărat și un membru al familiei imperiale. Consiliul Ecumenic - instanța religioasă supremă a Abației, compusă din trei membri, cu rol limitat la chestiunile ecumenice și ritualice. Corpul celor O Mie de Voluntari - grup paramilitar care a activat pe Pământ în Ultima Confruntare cu scopul declarat 389 de a distruge
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de familia imperială. Are în componența sa pe cei cinci quinți, reprezentanții a șapte familii ducale, pe împărat și un membru al familiei imperiale. Consiliul Ecumenic - instanța religioasă supremă a Abației, compusă din trei membri, cu rol limitat la chestiunile ecumenice și ritualice. Corpul celor O Mie de Voluntari - grup paramilitar care a activat pe Pământ în Ultima Confruntare cu scopul declarat 389 de a distruge toate locurile sfinte, în speranța că va diminua influența religiilor asupra oamenilor și va asigura
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
germene o posibilă slăbiciune prin dedublarea legitimului și a legalului, a autorității religioase și a puterii imperiale. Constantin avea interes să îndrepte cele două esențe către unitate pentru a atenua tulburările și rebeliunile. Nu e o întîmplare convocarea primului sinod ecumenic la Niceea, cînd s-a adus la cunoștința Părinților Bisericii ceea ce se dorea de la ei. A fost adoptată o moțiune de sinteză, care ruina de fapt speranțele arianiștilor. Fiul a fost declarat "născut, nu făcut", consubstanțial cu Tatăl, deci Dumnezeu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apostoli prin intermediari", cum sînt numiți, nu se bucură, și Sfîntul Pavel veghează la asta, de infailibilitatea rezervată marilor conducători inspirați de Duh, colegiul apostolic (sau biroul politic), transmisă din secolul al III-lea sinoadelor regionale (plenum-uri), și apoi sinodului ecumenic (sau Congresului mondial), începînd cu secolul al IV-lea. Ei pot predica învățăturile revelate fără a promulga Revelația. Sfîntul Pavel către Timotei: "Limitează-te la ce ai învățat." Mediatorii delegați se vor impune la rîndul lor în fața presbiterilor sau a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
exegetico-teologică; în privința celei dintâi își exprimă certitudinea asupra originii ebraice a numelui și se pronunță clar și asupra formei gramaticale: persoană a 3-a a imperfectului formei de bază a verbului „a fi” într-o formă arhaica. În schimb, traducerea ecumenica (TOB) atribuie acestui nume o origine preisraelită și un sens ce scăpa oricărei interpretări, oglindă a misterului lui Dumnezeu, ca și ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, care apare că o explicație doctrinala a celui dintâi. 1.2.4. Dicționare ale limbilor biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
elaborată de Școală Biblică de la Ierusalim se bucură de un binemeritat renume, pentru fidelitate și aparat critic. Tot pentru fidelitate deosebită, îmbinata cu claritate și elegantă, am ales, din multitudinea de traduceri în limba engleză, Revised Standard Version, în ediția ecumenica, ce cuprinde și cărțile deutero-canonice ale Vechiului Testament. 3.1. Numele divine în Scripturile Vechiului Testamenttc "3.1. Numele divine în Scripturile Vechiului Testament" 3.1.1. Numele generice Acestea sunt: ’Pl, ’Eloah și ’Elohm: „Dumnezeu” (SC, Blaj, BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu este lăsat netradus, ci este tradus cu „Domnul”, este rezolvată diferit. Septuaginta, consecventă, alătura doi de kýrios, cel care îi corespunde lui ’A:Än"y fiind uneori însoțit de pronume. (e.g. Ps 8,1: kýrie, ho kýrios hQmÄn). Traducerea ecumenica a Bibliei în limba franceză face la fel: „Seigneur, mon Seigneur” și, de asemenea, Revised Standard Version, în limba engleză, „O Lord, my Lord”. Dar Vulgata traduce cu „Dominus Deus” și, după ea, multe versiuni occidentale; traducerile românești se aliniază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de sens) și se deosebește radical de simpla imagine. Imaginea este putere și sens pentru că poate trimite la un indicibil aflat literalmente dincolo de ea. (Edificatoare în acest sens este definirea icoanei ca anamneză de către cel de-al VII-lea Conciliu Ecumenic de la Niceea din 784). Există voci care acuză un anume iconoclasm la Platon, invocând pretinsele sale rezerve față de arta „liberală”. Este o bună ocazie pentru noi să reiterăm aici faptul că, în cazul lui, nu este vorba despre un iconoclasm
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
înțelese, ceea ce produce descumpănire sau teamă: „Și-o ceață albă care mă desparte / De-aceste locuri unde vreau s-ajung / Și pasărea îmi cântă mai departe” (Cioica). Tărâmul inițial al poetei e unui țărănesc, dar un țărănesc ca să zic așa „ecumenic”, un „țărănesc” al tuturor originilor, în care tot așa de bine se poate plasa lumea eroilor din epopei și legende, ca și cea a unei fete dintr-un sat de lângă Câmpulung. De aceea, fata aceasta se poate închipui ondină, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o poezie de-a mea mai veche). Totuși - în afara acestui schimb de „cunoaștere de clasă”, practic, dar și enigmatic, care mie și, poate, doar mie, mi se pare de o enormă semnificație - aș opune interclasismului, pe care l-am denumit ecumenic, al lui Daniel și Baudry această frază a lui Lenin (după 1917) cu privire la evrei: „Majoritatea evreilor sunt muncitori, lucrători. Sunt frați de-ai noștri oprimați ca și noi de capital, sunt tovarăși de-ai noștri... Evreii bogați sunt ca bogații
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
structuri simple, modelul baptist (vezi și Jackson, 1999). Bisericile cu nivel de organizare ridicat dețin trei trepte: de episcop, preot, diacon. Cu timpul, datorită lărgirii câmpului administrativ-bisericesc au apărut grade la fiecare treaptă. Autoritatea revine unor organisme, cum este Sinodul ecumenic, al tuturor episcopilor (ortodocși), sau unor persoane, cum este cazul papei care are autoritate supremă în Biserica romano-catolică. Tocmai de aceea se aduc unele critici infaibilității și indulgențelor papale (Cleopa, 2004). S-au descris organizări ale unor mișcări religioase structurate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează În memoriile sale această problemă. Aflăm doar că profesorul Dumitru Stăniloae „trebuia să Întocmească referate care să reprezinte punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române În dialogul ecumenic”, iar conținutul lor era foarte apreciat de Gheorghe Nenciu, director În cadrul Departamentului Cultelor (p. 283). În alte cazuri autoarea recurge la exagerări sau afirmații discutabile: „noi, cei mai În vîrstă, care am apucat acele vremuri de teroare, știm cîți preoți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a vămii de la Siret sub controlul dominicanilor moldoveni invocă o atmosferă de înțelegere confesională, care trebuie să fi domnit în principatul românesc est-carpatic la sfârșitul secolului XIV. Același spirit ecumenic, pentru a apela la un termen mai degrabă contemporan nouă, explică și transformarea Siretului într-un important centru de pelerinaj pentru creștinii din Moldova și regiunile învecinate 2, mai ales după ce în biserica dominicanilor de aici și-a găsit locul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doua jumătate a secolului XIV, o consolidare continuă a structurilor proprii, marcată, printre altele, de crearea unor mitropolii proprii 32, a unei vaste rețele de mănăstiri 33, iar după 1453 și de obținerea unei largi autonomii în raporturile cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol 34, pentru Eclezia catolică din spațiul extracarpatic bilanțul a fost unul pronunțat negativ. Acest lucru se explică prin faptul că prezența Bisericii Romei în Moldova și, mai ales, în Țara Românească, a fost mai degrabă rezultatul unor ingerințe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evidente între feudalismul de stil central-european și organizarea pe care românii, acolo unde au rămas mai multă vreme independenți, au dat-o statelor și bisericilor lor își au originea în această perioadă, când interesele strategice ale Imperiului și ambiția patriarhiei ecumenice de a-și extinde controlul au fost foarte active în Țara Românească și Moldova. Legăturile cu Constantinopolul creștin au conferit prestigiu, au propus un exemplu legislativ și au oferit o iluzorie chezășie de protecție în condițiile în care principalul pericol
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și numai tangențial asupra fundamentelor comunismului. Anul 1968 a fost o uriașă capcană întinsă de regimul comunist intelectualilor. În acel an fatidic regimul a reușit adunarea la un loc a elitelor vechi și a celor noi, într-o formulă naționalistă ecumenică, restabilită cu acest prilej, după interludiul internaționalist din anii ’50. Opera unor istorici importanți, precum A.D. Xenopol, N. Iorga, I. Lupaș, a fost repusă în circulație, iar cărțile autorilor interziși au fost reeditate. Textele unor autori „burghezi“ aflați în viață
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o epistolă în latinește alt episcop al Tomisului, Teotim al II-lea (aflat în rang în anul 458), răspunzând unei „circulare” prin care împăratul Leon I (457-474) îi consulta pe episcopii din provincii în legătură cu deciziile celui de-al patrulea conciliu ecumenic care avusese loc la Calcedon (de altfel, la aceste sinoade ierarhii din Dacia au fost prezenți de la început: la primul conciliu, cel din anul 325, participă și un Theofil „al Goției”; Gherontius al Tomisului s-a aflat la Constantinopol în
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
altfel, la aceste sinoade ierarhii din Dacia au fost prezenți de la început: la primul conciliu, cel din anul 325, participă și un Theofil „al Goției”; Gherontius al Tomisului s-a aflat la Constantinopol în anul 381, la al doilea sinod ecumenic etc.). Tot printr-o epistolă s-a manifestat literar și episcopul tomitan Valentinian (sec. VI), participant astfel la o dispută teologică de faimă în veacul său (controversa „celor trei capitole”). Scrisoarea lui Valentinian, redactată în latină, nu s-a conservat
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
în latină, nu s-a conservat, dar din răspunsul pe care i l-a adresat papa Vigilius (dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae), și el amestecat în dispută, cercetătorii au dedus un Valentinian consecvent în apărarea deciziilor sinoadelor ecumenice, partizan al unei stabilități ecleziastice prielnice. Impunătoare a fost și statura scriitoricească a lui Dionisie Exiguul (exiguus înseamnă „umil”, „smerit”, „plecat”), alt „dobrogean” (căci se năștea în Scythia Minor prin anul 470) ce va face o carieră literară remarcabilă departe
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]