2,768 matches
-
de generare a riscurilor și incertitudinilor, ca urmare nu numai a limitelor inerente cunoașterii, ci și ca rezultat al unor interese, scopuri, obiective care contrazic cerințele unor acțiuni raționale, bine elaborate pe baza unor calcule de eficacitate greșit fundamentate. Între egoism și altruism, între pasivism și aventurism, conformism și contestare, există o serie de timpi care pot genera perturbări sociale. Dimensiunea etică în conceperea resurselor umane devine tot mai importantă într-o lume tot mai mult supusă unor șocuri destabilizatoare, și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Îmbulzesc către primele rânduri pentru a atinge Însemnele divine sau hainele preoților din alaiul care vine după preotul ce oferă binecuvântarea. Asemenea momente de intensă fervoare religioasă ilustrează În mod dramatic coexistența dificilă dintre comunități și statuturi, dintre solidaritate și egoism (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 71). Studiile similare ne arată nu numai că actorii pelerinajului sunt și rămân inegali În ceea ce privește statutul social și cultural sau intensitatea trăirilor religioase și a performanțelor rituale, ci și că ei sunt Înconjurați de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spectaculozitate de salon. „Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila personalitatea. Nici o „enigmă” în toanele acestei isterice, care, chiar dacă se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
actualizează opinii gheriste, exemplificând tendința „pozitivă” cu operele unor Anatole France, Jack London, Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot atunci, recenza elogios volumul de versuri al lui D. Th. Neculuță. La I. L. Caragiale, detecta un aparent scepticism și „un feroce egoism de artist”, blamabile în sine, dar existența, în profunzime, a unei revolte perpetue și a geniului reprezintă un argument de autoritate. În forul intim, C. avea un orizont mult mai larg. Un personaj al său, căruia îi împrumută mult din
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
lasă loc unui lirism interiorizat și mai profund. C. a scris și proză: nuvele - La trântă cu munții (1949), Candidatul (1950), povestiri - Pâinea păcii (1951) și romane, cel mai semnificativ, Cazul doctor Udrea (1959), analizând dilema intelectualului între izolare și egoismul implicării în termenii profesiunii și angajarea în termeni sociali. Mărturia dramatică din Tout espoir sera puni, un volum postum, apărut în 1984 la Paris, restituie o imagine a vieții literare românești din anii ’50-’70. SCRIERI: Tavernale, București, 1941; Pelerinul
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
Pentru C., producerea faptelor istoriei este efectul unor dorințe, ambiții, interese și decizii individuale sau chiar al unor defecte omenești, ceea ce reduce existența la o manifestare a răului sub feluritele forme ale luptei oarbe pentru avuție și putere, ale desfrâului, egoismului biologic, cruzimii și ale altor debordări instinctuale. Viziunea sa este foarte joasă, îngustă și superficială. Dar în privința înțelegerii realului și a concepției despre literatură, prozatorul atinge limita infantilității în romanele de aventuri - Cenușă și orhidee la New York (1969), Groaza vine
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
în 1913 asupra bancherului Mauriciu Blank, este arestat și întemnițat. De acum, pentru el începe declinul. Marele păcătos nu va mai pătrunde în avanscenă, iar la moarte, momente grotești pun punct final acestui destin singular și oarecum enigmatic. Amestec de egoism și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
Mi-am amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce faci dragoste, femeia trebuie să dispară!” Și mi-am imaginat din nou mâna aceea febrilă căutând hangerul. M-am ridicat brusc în picioare, întorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea să se deschidă, începând cu primul meu gest, cu prima mea vorbă rostită de cealaltă parte a frontierei. Trăiam deja din perindarea de chipuri noi pe care aveam să le întâlnesc, din strălucirea peisajelor visate, din surescitarea primejdiei. Cu egoismul infatuat al tinereții, am întrebat-o pe un ton puțin hilar: - Dar și tu ai putea să pleci în străinătate! În Franța, de pildă... Te-ar tenta, nu-i așa? Expresia trăsăturilor ei nu s-a schimbat. A plecat doar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În van or răsări icoanele și bisericele, popoarăle or pieri, icoana și biserica - credința nu. Nu e încă vremea ca această învățătură să se strecoare prin sufletul lor, căci nu va răsuna în el decât sunetul gol. Ei vor îmbrăca egoismul lor tânăr în formele credinței și vor crea un păgânism mai rău și mai egoist decât cel [de] până azi. Credința va concede din spiritul ei față cu temeritatea acestor barbari până ce nu-i [rămîne] decât haina, mitra și toiagul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ivirea lui Despot Vodă - Despot Vodă ca epizod înlăuntru*. Alex[andru] revine. Timon, partea a doua. X Ruxanda Doamna. Bogdan orb, caracter blând,.... Stingerea neamului Mușatin. II 1 2286 CATILINA .................... CATILINA E-un vierme-n planul lumei... Monolog: Răutatea și egoismul conduc; popoarelor - izvor de mărire și de decădere. CIC[ERO] Se face că e ademenit de vorbele lui Catilina pentru a-l fulgera în urmă. [CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din Germania, puritate și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bine-ai venit, domnule conte, zise el cu afecțiune, ai venit în eremitagiul meu, și într-adevăr n-am invitat pe nimeni altul pănă acuma decât pe domnia-voastră. Am vrut să te posed o seară numai eu singur, veți ierta egoismului meu". Mă conduse în cabinetul său interior. Aceasta era o cameră mică, însă naltă și mobilată cu un gust cu cât se poate mai sinistru decât celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la încheierea ei calculată pe foloase politice, atârnând în consistența ei de la succese politice și schimbăcioasă asemenea întîmplărilor schimbătoare ale pretendenților de tron; desfacerea oricărui sentiment de comunitate și de patriotism într-o meschină iubire de sine și într-un egoism lacom de câștig; lipsa egal de mare de bună-credință atât în relațiile dreptului intern cât și într-acelea ale dreptului internațional; fățărnicia și înșelăciunea interesată din viața publică devenind regulă statornică si întinzîndu-se și asupra vieții private; demoralizatoarea înrîurire, coborând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci va vedea în el pe un om dotat cu cele mai însemnate facultăți spirituale, care pricepe și domină toate referințele cele mai mari și care întrebui[n]țează însușirile aceste puternice pentru îndestularea cea mai fără considerațiune a unui egoism imens, care însă, prin ținta sacrilegiilor lui - coroana Engliterei - e ridicat asupra sferei unor interese ordinare. Mai încolo o concepțiune ideală va pătrunde până la cele din urmă rădăcini a acestor principii demonice a lui Ricard și va vedea în Ricard
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care o trăiește sufletul său. Mai că nu e o temă mai grea pentru jocul mut decât scena aceasta, pentru că acest joc are să ne arate intuitiv în Macbeth căderea unei naturi din cele mai dotate prin puterile întunecoase ale egoismului. Lipsa unui apucător joc mut n-ar strica în nici o scenă mai mult frumuseța poetică decât într-aceasta, dac-am degrada la fraze izolate prepusăciunile scurte ce semnalează stadiul sucumbărei. Fiece joc mut trebuie să purceadă din o pătrundere adâncă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
non a reprezentărei dramatice, primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului și de-a se coordona în el, ca un membru numai, întru realizarea opului poetic. Dacă egoismul în genere consistă într-aceea că omul, în loc de a se pune pe sine însuși în raport cu universul și de a se acomoda în el și lui, raportă universul la sine și-l degradă numai la un mijloc pentru plăcerile sale, atunci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în genere consistă într-aceea că omul, în loc de a se pune pe sine însuși în raport cu universul și de a se acomoda în el și lui, raportă universul la sine și-l degradă numai la un mijloc pentru plăcerile sale, atunci egoismul artistului dramatic consistă în aceea: că el se face centrul unui op, în loc de a se subordona ca un membru numai al întregului organism. Artistul egoist privește un op numai în raport cu sine, pe care el îl privește ca țintă unică, pe când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
membru numai al întregului organism. Artistul egoist privește un op numai în raport cu sine, pe care el îl privește ca țintă unică, pe când cel pătruns de ideea artei se referă neîntrerupt la op ca la ținta ultimă. Și-n nici o artă egoismul nu are un teren atât de larg ca în aceasta, pentru că în ea activitatea artistului cearcă reproducerea unui întreg care nu poate fi chemat în viață decât prin conlucrarea celorlalți artiști singulari. În toate artele celelalte artistul este creatorul unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Domnirea direcției aceleia care nu e satisfăcută decât prin producerea unei întregi opere artistice este însă și adevăratul element moral al artei noastre. Căci moral este omul întotdeauna îndată ce, din proprie voință, se consacră unui scop adevărat și învinge impulsul egoismului, care l-ar consilia ca să facă din sine punctul central al unui întreg. Acelui spirit însă-i trebuiește îngrijire. Cugetul omului singular nu se lărgește până la spirit și simț comun dacă terenul pe care are a se dezvolta nu conține
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
O garanție pentru curățenia principiilor este numai în cugetul moral și într-o cunoștință care să stea la înălțimea acelui cuget. Siguranța cum că calitățile acestea sânt cele predominante îi asigurează unui director chiar oarecare stimă din partea celor loviți în egoismul lor, căci în natura omenească totuși se află instinctul neînlăturat de-a recunoaște ce-i rațional și substanțial. Daca o direcție în genere merită acest nume, întru cât are neîntrerupt în privire totalitatea și orânduiește cele speciale, atunci direcția unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
contact c-o civilizație străină superioară, e în pericol de-a pieri. Degeaba ne-am zbate împotriva acestui dureros adevăr. Din momentul în care românul a intrat în contact cu mii din oameni cu deprinderi economice mai energice, de-un egoism mai pronunțat, de o cultură mai mare, desigur acei oameni au devenit vânătorii lui și el vânatul. Nu le luăm confraților plăcerea ieftenă de-a se uimi de progresele ce pretind a le fi realizat, dar, de un temperament mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
capabili din contra de-a se interesa de orice manifestațiune a activității omenești afară de una singură, de politică. Naufragiul pe care l-au suferit aproape toți în iluziile lor politice [î] împinge să caute un refugiu, un liman asigurat înlăuntrul egoismului lor chiar. Nimic n-a putut să cauzeze atâtea decepțiuni decât acea himeră care se pretinde arta de-a guverna și care nu însemnează la urma urmelor decât triumful limbuției și a șiretlicului, triumful inteligențelor sterpe asupra celor adevărate. Orice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reconstituirii este evoluția spirituală, la capătul căreia ambele “jumătăți” devin masculine! Lucruri care se adaugă la lipsa sensului, pentru evoluția Universului, a acestei căi de eliberare a omului din segmentul material. Pentru că tot o spune: trebuie să sacrificăm puțin din egoismul (s.a.) nostru în favoarea universalității (s.a.) noastre, pentru că orice evoluție reală este totală (s.n.), nu parțială, ea privește întreaga lume (Univers, n.n.), nu doar ființe separate”. Strămoșii mitici ai omenirii, ca și “un anumit număr de Ființe supreme ale populațiilor arhaice
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
clarvăzător ca o aură roșuînchisă, un gând riguros, calculat, al unui logician ca o aură galbenă, iar un gând nobil, curat, ca o aură violet-roșietică [30]. Acestea se pot asocia cu caracterul animal, oxidant (roșu), cu un caracter intermediar între egoismul animal și altruismul spiritual, neutru (galben), respectiv cu un caracter superior, spiritual, reducător (violet). Spiritualizarea omului poate fi discutată și în legătură cu modificările în culoarea aurei induse, lor înșile, de cei care, încercând by pass-area unei părți a șirului de reîncarnări
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
face, va fi nevoit să vină iarăși la reîncarnare, chiar dacă va afirma că a făcut-o jertfindu-se pentru binele omenirii. Chiar acești oameni se supun în fapt aceluiași mecanism de spiritualizare a Universului; practicând yoga, ei obțin abandonul întregului egoism: “Eu, spune omul înainte de trezire, Noi toți, spune el apoi (ss. a.). Și când ajunge la înțelegerea totală, el spune simplu: Ei ”. Adică, vrând nevrând, omul purificat contribuie la spiritualizarea anturajului, deci a mediului său, deci - încă - a Universului. Sau
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]