4,870 matches
-
cu mama sa, relația cu prietenii, relația cu femeia și relația cu ideea, descoperind, de fiecare dată, că aceste raporturi sunt marcate de duplicitate. O duplicitate tragică în care nu atât cinismul și cruzimea sunt cele ce stabilesc distanța, ucigând elanul iubirii filiale, al prieteniei sau al iubirii pentru femeie, cât intensitatea sfâșietoare a percepției celuilalt. Această percepție, căreia i se subliniază excepțional, are un efect final sterilizant în planul existenței individuale, însingurându-l pe erou. Din singurătatea lui, Vadim Maslennikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre înăuntru. Un înăuntru care nu este sediul și opera psihologiei insului, ci arena în care se înfrunta mereu omul și fiara. Conștient de dualitatea ființei umane al cărei izvor stă în gemenitatea funciară a Sufletului - înger, fiară -, într-un elan satanic, Vadim Maslennikov exacerbează funcția observatoare a conștiinței printr-un artificiu-drog, prin care nu numai interioritatea se separă de lumea exterioară ca existență în sine, dar se ridică și „un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia“, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
găsit asupra sinucigașului se structurează Romanul cocainei în întregul lui, cu excepția ultimelor pagini narate de un martor-medic, procedeu ce-i permite lui Agheev să întoarcă sfârșitul romanului spre începutul lui, într-o compoziție inelară, sugerând infinitul poveștii despre om, despre elanurile și căderile lui, dar mai ales, despre efortul acestuia de a se cunoaște, punându-și iarăși și iarăși întrebarea care străbate de la un capăt la celălalt marea literatură rusă: întrucât este omul liber și răspunzător de ceea ce face cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
decurge din această năzuință străbat ca un fulger enigmatic și, în același timp, sângeros întreaga istorie a omenirii; și ne dăm seama că tocmai epocile pline de temperament care se remarcă prin zboruri în direcția Spiritului și a Dreptății, prin elanuri deosebit de puternice și traduse în acțiune, tocmai acele epoci par deosebit de înfricoșătoare pentru că în ele își dau întâlnire fărădelegi nemaivăzute și ticăloșii diavolești. Asemeni unui urs cu căpățâna însângerată și spartă care lovește o bârnă atârnată de o frânghie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea fi un indiciu prețios, ar fi putut presupune că apăruse o eventuală pistă pentru investigațiile sale. În sfârșit își putea canaliza eforturile într-o direcție concretă. Elanul însă i s-a frânt imediat ce aflase că și dintre ei dispăruse cineva. Ori poate nu? Una din tacticile răufăcă torilor era și aceea de a poza în victime. Destul de puțin probabil în cazul de față dar în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În sec. NĂRAVUL DIN NĂSCARE — 1953 11 În acel an, toamna a acoperit Barcelona cu o mantie de frunze uscate care se roteau pe străzi ca o piele de șarpe. Amintirea acelei Îndepărtate nopți de ziua mea Îmi retezase din elanuri, ori poate că viața se hotărîse să-mi acorde un an sabatic În privința suferințelor mele de vodevil, ca să Încep a mă maturiza. M-am surprins singur că abia mă mai gîndeam la Clara Barceló, sau la Julián Carax, sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge legea și ordinea. Îmi închipui că Shakespeare l-a născocit pe Iago cu un elan și o poftă pe care nu le cunoscuse atunci când, împletind razele de lună cu imaginația lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca în ticăloșia descrisă de el, scriitorul să-și satisfacă niște instincte adânc înrădăcinate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trecu de portiță și se Îndreptă de unul singur În sus, pe treptele din lemn de stejar ce se Întindeau În cerc de-a lungul zidurilor. Percepu de Îndată o atmosferă stranie, fără să izbutească să o precizeze. Urcase cu elan, dar la jumătatea scării simți cum puterile Îl părăsesc dintr-o dată, În timp ce respira anevoie aerul fierbinte și dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei etaje se deschideau câte două ușițe. La al patrulea, una singură: tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar de data asta rana avea să fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna dușmanului s-ar fi deschis larg. Mânat de elan, se clătină, făcând câțiva pași În față, Înainte să se Împiedice și să cadă. Ajuns la pământ, se răsuci convulsiv pe spate. Între timp, izbutise În sfârșit să scape de pânză. Pentru un moment, bezna de afară Îi prelungi senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat de propriul elan, se agăță de ușor, privind În jur. Ceilalți alergau și ei Într-acolo, acum că toată năuceala și debandada provocate de groaznica prăbușire Începeau să se risipească. Locul era Înțesat de soldați Înarmați, răspândiți În spațiul deschis al porticului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țel. Ajunși acasă la mine, Josăphine m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul, toate mi se întorceau în corp: elanurile și durerile, pârâiturile pielii și trosnetele oaselor. Mi-a adus o cană fierbinte care mirosea a prună și a lămâie. Am băut fără să spun nimic. Și ea a băut. Și-a terminat cana și a început să vorbească: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
băiat, Ultima ta scrisoare a fost suficientă ca să-mi fac griji În privința ta. Nu era deloc scrisă În stilul tău. Citind printre rânduri, Îmi imaginez că logodna cu fata aceea Îți produce nefericire și văd că ți-ai pierdut tot elanul romanțios pe care-l aveai Înainte de război. Comiți o mare eroare crezând că poți fi romantic fără ajutorul religiei. Uneori Îmi spun că pentru noi amândoi secretul succesului (atunci când Îl găsim) constă În elementul mistic din noi: prin noi curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân până la genunchi, o mânuță albă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răsplată sau pedeapsă nu are mai multă legătură cu acesta decât o anumită zi a lunii. Și-a reamintit repede istoria unui sacrificiu despre care auzise la colegiu: un student trișase la examen, iar colegul său de cameră, Într-un elan sentimental, luase toată vina asupra lui. Din cauza rușinii asociate cu fapta, Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru agravat și de ingratitudinea adevăratului vinovat. Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ofsaid, iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi, strigând că l-au găsit... că au găsit regele invizibil, elanul vital, principiul evoluției... scriind apoi o carte, declanșând un război, Întemeind o școală... Amory, chiar dacă n-ar fi fost un egoist, ar fi Început orice investigație cu el Însuși. El era cel mai bun exemplu care-i stătea la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i tragi pe alții în păcat! Căcat! Cum puteți să credeți minciuna asta gogonată cu halterele? Cum puteți să credeți că maimuțoiul ăsta strâmb ar fi putut arunca atât de departe? Chiar vă place să fiți mințiți? Cuprins de elanul oratoric, Horațiu sări pe scenă și înșfăcă microfonul, sub ochii înmărmuriți ai publicului, sub ochii neputincioși ai lui Mișu, Smith, Gabrielescu și ai Marianei și, în fine, sub ochii avizi de scandal ai celor trei crainice. - Dacă vă place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o plajă albă, la malul mării albastre, iar adesea au înotat în mijlocul valurilor. Atât la dus, cât și la întors, au călătorit cu avionul. Vă spun asta în scris, pentru că este modul meu cel mai propriu de exprimare, simt un elan de a vă comunica astfel acest lucru, chiar dacă el ar trebui să rămână secret. Din păcate, Rainer n‑are prieteni, ci doar camarazi. Cu toate astea, și camarazii pot afla despre Caraibe. Alături zbiară Anna, e dezgustător, spiritual ești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
grosolan, ci de un fin cunoscător al femeii, care, în funcție de dorințele fiecăreia, știe să evite și o sarcină. Primiți acuși pupicul, deși nu‑i voie să faci asta cu un om total necunoscut. Provincialul e dezamăgit și îi cam scade elanul, pentru că spusele fetei denotă o oarecare familiaritate cu treburile trupești, pe care la început suflețelul ăsta neexperimentat nu părea s‑o aibă. Să vezi că la urmă o să trebuiască să scoți și banul, ceea ce în mod obișnuit, cu alte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ha, era Învăluită Într-un aer de lubricitate, ca și cum Întregul ei corp n-ar fi fost alcătuit decât din membrane. Nepăsarea care se degaja din acest unic cuvânt rostit de Reiko m-a descumpănit, făcându-mă să-mi pierd din elanul de a-i povesti mai departe. Așadar, am sărit peste povestea interminabilă despre Keiko Kataoka și i-am transmis mesajul de la Yazaki. — Am un singur mesaj din partea domnului Yazaki: „Spune-i să nu se mai uite În pământ când dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vedere spre parc. În acea zi eram În formă amândoi... De fapt, de când mă născusem, nu Întâlnisem pe nimeni care să aibă rezistență fizică mai bună decât mine, dar Maestrul... nu știu cum să mă exprim exact... avea ceva, un soi de elan, de avânt nestăvilit. De aceea, atunci când eram Împreună, pentru noi dispărea orice limită. Ei bine, a doua zi nu trebuia să ia nici un avion și nici nu avea de lucru, iar cocaina pe care și-o procurase... La auzul cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și dincolo de Zeisar, bătrânul oraș al arhiepiscopilor de Bradenburg, se întinde spre vest în linie dreaptă. După o vreme, am fost conștient de faptul că stătea în capul oaselor pe bancheta din spate a Mercedesului. — Unde mergem? zise el fără elan. Am aruncat o privire peste umărul drept. Cum avea mâinile încătușate la spate, mă gândeam că nu ar fi chiar așa de prost încât să încerce să mă lovească taman cu capul. Mai ales că-l avea bandajat, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dumnezeule mare, nu. Am râs: De unde naiba ți-a venit ideea asta? Nu au fost deloc evreii. Eu n-aș crede tot ce citești în Der Stürmer, să știi. Heinrich se întoarse la prietenii săi cu o considerabilă lipsă de elan după ce el și cu mine terminaserăm de vorbit. Am zâmbit posomorât la această priveliște, reflectând că propaganda funcționează în ambele sensuri. Trecuse aproape o săptămână de când o văzusem pe Hildegard. La revenirea mea din Wewelsburg am încercat să-i telefonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea că a scris pentru editura Delagrave, în 1883, un lung text de prezentare a unor extrase din filosoful-poet. Iar această noțiune nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
numeroși pentru a constitui un alfabet, ei permit - grație multiplicității de înlănțuiri, întâlniri, mișcări, ordini, dispuneri, figuri - producerea diversității lumii, de la piatră la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]