1,047 matches
-
a trecut în patrimoniul Institutului tradiția și competențele vechiului institut. În ședința de constituire au fost aleși Gavrilă Rican primul Rector al Instiutului, precum și Moise Nicolae Romulus primul decan al Facultății de Navigație, și Lucian Băluț primul decan al Facultății Electromecanică. Noua instituție înființată își desfășoară activitatea în imobilul care a aparținut fostelor Comitete și Instituții de Partid, având în dotare și 2 nave laborator: nava școală cargou „Neptun” cu o capacitate de 5530 tdw și „Someș” cu o capacitate de
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
facultăți li s-a adăugat în anul 1992, Colegiul Universitar de Navigație Fluvială (inițial), după care a dobândit acreditare pentru specializare Maritimă și Fluvială, numindu-se Colegiul Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă. Colegiul avea inițial trei specializări: Navigație Fluvială, Electromecanică Fluvială și Radioelectronică cu durata de trei ani. Directori ai Colegiului au fost: conf.univ.dr.ing. Nicolae Bordea și prof.univ.dr.ing. Ion Zaharia. Absolvenții acestei forme de învățământ puteau susține examen de brevet pentru ofițer III. În prezent, ca urmare a modificărilor aduse
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
CNEAA. În urma vizitelor efectuate în teritoriu tuturor celor trei specializări de inginerie li s-a prelungit acreditarea. Prin aceeași procedură au trecut specializările Colegiului Universitar de Navigație Fluvială și Maritimă, în 2003. Specializările de tradiție din UMC: Electrotehnică Navală și Electromecanică Generală au făcut posibilă, prin colectivele de specialiști pe care le-au generat, constituirea a două centre de cercetare. Înființat în anul 2002, Centrul de Cercetare în Inginerie Mecanică Navală, a fost condus de prof.univ.dr.ing. Garabet Kumbetlian și, ulterior de
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
ani. Începând cu anul universitar 2004/2005, universitatea a primit autorizare provizorie pentru a organiza studii univeristare de licență la forma frecvență redusă pentru specializările maritime dezvoltate în mod tradițional de universitate, și anume: Navigație și Transport Maritim și Fluvial, Electromecanică, Electrotehnică, în stagiu de 6 ani. Studiile cu frecvență redusă s-au bucurat de un mare interes în rândul celor care sunt deja ambarcați la bordul navelor ca nebrevetați, pe funcții de marinar, motorist, respectiv electrician. În primul an de
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
electrocutare. Articolul 521 Pe timpul stărilor de alertă, electricianul de gardă acționează conform rolurilor. Secțiunea a 12-a Ofițerul de gardă/cart sub punte și mecanicul vitalist de gardă/cart Articolul 522 Mecanicul vitalist de gardă/cart se numește dintre militarii electromecanici și se subordonează ajutorului ofițerului de gardă/cart sub punte/PCM, acolo unde există, sau ofițerului de gardă/cart pe navă. Articolul 523 Ofițerul de gardă/cart sub punte/mecanicul vitalist de gardă/cart răspunde de: a) executarea întocmai a
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
nave Articolul 569 (1) Serviciul de ajutor al ofițerului de gardă pe unitatea de nave se instituie la unitățile de nave care necesită organizarea acestuia. ... (2) Ajutorul ofițerului de gardă pe unitatea de nave se numește din rândul maiștrilor militari electromecanici de la nave și se subordonează ofițerului de gardă pe unitatea de nave. ... (3) Ajutorului ofițerului de gardă pe unitatea de nave i se subordonează personalul de serviciu pentru vitalitate de la nave. ... (4) Serviciul de ajutor al ofițerului de gardă pe
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
1945, Turing a fost decorat cu de către regele George al VI-lea pentru serviciul din timpul războiului, dar detaliile activității sale au rămas mulți ani secrete. La câteva săptămâni după ce a ajuns la Bletchley Park, Turing specificase deja o mașină electromecanică ce ar fi putut sparge codurile mașinii Enigma mai eficient ca "" poloneză, de la care își trage numele. Cu o îmbunătățire sugerată de matematicianul , "Bombe" a devenit una dintre uneltele principale, și singura automată, de folosit pentru a ataca mesajele cifrate
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
de date și voce, programare și rețele de calculatoare, telefonie mobilă și fixă, electronica sistemelor inteligente și producție audio, video și multimedia. Facultatea de Electrotehnică și Electroenergetică este una din cele mai vechi facultăți din cadrul Universității Politehnica Timișoara, secția de Electromecanică fiind înființată în 1920. În anul 1948 este înființată Facultatea de Electrotehnică cu secțiile de specializare electrotehnică, electrificarea industriei agriculturii și transporturilor, mecano-energetică, electroenergetică. În februarie 1990 Facultatea de Electrotehnică se scindează în trei facultăți distincte: Facultatea de Electrotehnică, Facultatea
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
cu specializarea Administrația Publică, se adaugă structurii existente în Facultatea de Management în Producție și Transporturi. În sens restrâns, Facultatea de Mecanică a luat ființă în anul 1948, prin restructurarea Școalei Politehnice și transformarea sa în Institutul Politehnic. Facultatea de Electromecanică, înființată în 1920, s-a scindat în Facultatea de Mecanică, care a rămas în sediul tradițional al Politehnicii, și Facultatea de Electrotehnică, care s-a mutat în localul Liceului Piarist. Are in jur de 2400 studenti, o bază materială corespunzătoare
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
la liceul real Kronstadt, pe care l-a absolvit cu success în 1912. Însa la facultatea de fizică și matematică a universității din Petrograd nu îi acceptau pe absolvenții liceului real și de aceea Kapița a intrat la facultatea de electromecanică a institutului politehnic Petrograd (IPP). , care i-a propus să participe la cercetări în laboratorul său. În anul 1914 Piotr a plecat în Scoția în vacanța de vară pentru studierea limbii engleze. S-a întors în Petrograd abia în noiembrie
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
medalii și de absolvenți. Studenții dispun de facilități de cazare și masă, petrecerea timpului liber și sport. În sens restrâns, Facultatea de Mecanică a luat ființă în anul 1948, prin restructurarea Școalei Politehnice și transformarea în Institutul Politehnic. Facultatea de Electromecanică, înființată în 1920, s-a scindat în "Facultatea de Mecanică", care a rămas în sediul tradițional al Politehnicii, și Facultatea de Electrotehnică, care s-a mutat în localul Liceului Piarist. Misiunea Facultății de Mecanică constă în: În total, Facultatea de
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
Cu toate dificultățile materiale, părinții îl înscriu la liceul Andrei Șaguna din Brașov, pe care îl va urma între 15 septembrie 1918 și 30 iulie 1926 și unde își susține bacalaureatul. Imediat după terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Electromecanică a Școalei Politehnice din Timișoara, pe care o va absolvi în 1931. Ca profesori i-a avut pe Victor Vâlcovici, Valeriu Alaci, Plautius Andronescu, Pompiliu Nicolau, Victor Vlad și Marin Bănărescu. În 23 februarie 1931 și-a susținut lucrarea de
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
element research. Applications în the analysis and design of electrical machines, Springer Verlag, 1990 (Editor C. A. Brebbia); Motoare sincrone fără perii, Editura Tehnică, București, 1990; The ripple forces în the permanent magnet synchronous linear motors,IȚIA,Milano,1996; Conversia electromecanica a energiei, Editura Tehnică,București,1999; Servomotoare electrice,Vol.I și ÎI, Editura ELECTRA, București, 2003; Surse regenerabile de energie, CHIMINFORM DATĂ, București, 2004; The magnetic field and steady state of flux barrier reluctance synchronous motors,Rev.Roum. Sci.Techn
Nicolae Vasile () [Corola-website/Science/320769_a_322098]
-
sau întunecate, și undele hertziene pentru transmiterea de semnale. Principiile fundamentale ale televiziunii au fost inițial explorate prin metode electromecanice de scanare, transmisie și reproducere a imaginilor. Deoarece aparatele electronice de înregistrare video și tuburile ecranelor s-au perfecționat, televiziunea electromecanică a dus la apariția tuturor sistemelor electronice moderne de televiziune folosite în aproape toate aplicațiile. Transmiterea de imagini fixe la distanță a preocupat cercetătorii europeni încă de la începutul secolului al XIX-lea. Giovanni Caselli a pus la punct în 1856
Istoria televiziunii () [Corola-website/Science/324383_a_325712]
-
Turda, Berlin (Construcții de mașini navale, Școala Politehnică Berlin-Charlottenburg, 1943) și Timișoara. A fost primul inginer din familia Rațiu din Turda. Pe timpul liceului la Turda a avut preocupări literare și a publicat câteva eseuri. A fost absolvent al Facultății de Electromecanică, Școala Politehnică, Timișoara, 1948. În Institutul Politehnic a fost: asistent stagiar (preparator), 1948; asistent titular, 1949; șef de lucrări, 1951; cel mai tânăr conferențiar, 1954 și conducător de doctorat, 1968. A avut parte de o viață foarte zbuciumată. Pe timpul studiilor
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
Liviu Ion Mănduc (n. 15 septembrie 1909, Viștea de Sus - d. 1999) a fost un inginer român, întemeietor, profesor și decan al Facultății de Electromecanică din Cluj (1963 - 1964), întemeietor și prim decan al Facultății de Electrotehnică din Cluj (1964 - 1972). s-a născut în satul Viștea de Sus din Țara Făgărașului la data de 15 septembrie 1909. Școala elementară o termină în comuna Racovița
Liviu Mănduc () [Corola-website/Science/330018_a_331347]
-
ultimă funcție o părăsește pentru a deveni cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj, avand dorința expresă de a înființa o facultate de profil electric în această localitate. Acest deziderat l-a înfăptuit în anul 1960 când înființează Facultatea de Electromecanică și în 1964 Facultatea de Electrotehnică, Liviu Mănduc stabilind și o performanță unică, aceea de a îndeplini funcția de decan la două facultăți, la Electromecanică (1963 - 1964) și la cea de Electrotehnică (1964 - 1972), unde a fost primul decan al
Liviu Mănduc () [Corola-website/Science/330018_a_331347]
-
în această localitate. Acest deziderat l-a înfăptuit în anul 1960 când înființează Facultatea de Electromecanică și în 1964 Facultatea de Electrotehnică, Liviu Mănduc stabilind și o performanță unică, aceea de a îndeplini funcția de decan la două facultăți, la Electromecanică (1963 - 1964) și la cea de Electrotehnică (1964 - 1972), unde a fost primul decan al facultății. La Facultatea de Electrotehnică a fost titularul catedrei de " Producerea, transportul și distribuția energiei electrice". Comitetul de inițiativă este format din: Radu Munteanu (Rector
Liviu Mănduc () [Corola-website/Science/330018_a_331347]
-
Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică gigant. În decembrie 1952 a ieșit primul radar. După cinci ani din atelierele uzinei electromecanice din Lianozov ieșiseră deja până la 300 de seturi de radare P-20. Radarul, plasat pe un afet mijlociu de tun de artilerie antiaeriană, a funcționat
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
mai târziu, după parcurgerea unui curs de perfecționare, este avansat la gradul de locotenent pilot de avioane de vânătoare. În perioada 1943-1948 Pimsner a activat la diferite unități de aviație ca ofițer pilot. În 1943 s-a înscris la Facultatea Electromecanică a Școlii Politehnice din București la Secția de Mașini Termice, pe care a absolvit-o în 1947, devenind inginer electromecanic cu specialitatea aviație. În 1949 a fost avansat la gradul de căpitan inginer și mutat ca șef birou de studii
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
ca parte componentă a radiotelemetrului mobil P-40 ”Bronia”, index GRAU - 1RL128. Radioaltimetrul PRV-9A a trecut, în anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
direcției (goniometrarea) unui avion izolat purtător de bruiaj activ de zgomot, aparatură de semnalizare a defecțiunilor radioaltimetrului, asigurarea lucrului pentru unghiuri de elevație negative (până la -1,5 °). Producția radioaltimetrului PRV-16, precum familia de radioaltimetre PRV-9 a fost realizată în uzina electromecanică Lianozov (în prezent OAO LEMZ) din Moscova. (SA ”Actaris”). Radioaltimetrul este destinat pentru determinarea înălțimii mijloacelor aeriene de zbor după datele indicate de un radiotelemetru sau sistemele automatizate de conducere. Radioaltimetrul PRV-16 poate lucra în complex cu orice stație de
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]