1,905 matches
-
pământului (1964), abordând o tematică „obligatorie” în epoca realismului socialist (șantierul, noile cartiere, bucuria muncii), oscilează între o poezie vitalistă, de celebrare a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În analiza critică și în descrierea operei, P. folosește un stil exact, concentrat, de o simplitate de bun-gust, însoțit de o ironie cordială. Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a dragostei nesatisfăcute”, o operă superior analitică („cel mai bun roman românesc de analiză”), o elegie (formula este fericită) „de o mare vibrație lirică, în tonuri wertheriene mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui Anghel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
operei, P. folosește un stil exact, concentrat, de o simplitate de bun-gust, însoțit de o ironie cordială. Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a dragostei nesatisfăcute”, o operă superior analitică („cel mai bun roman românesc de analiză”), o elegie (formula este fericită) „de o mare vibrație lirică, în tonuri wertheriene mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui Anghel”. Studiul despre Ibrăileanu este, în totalitate (Viața... și Opera...), o operă solidă, cea mai importantă ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
cântec: „Peste apă, peste lut, / Cine oare l-a văzut? / A sărit din stea în stea / Nu-l mai prinde nimenea. Frați îl caută plângând / și cu glasul și în gând / Alb acum el șade sus / în grădină, la Iisus?” (Elegii pentru ființe mici) Privindu-le cu detașare, toate desenele din acest volum pot fi percepute drept străfulgerări de vis. îmbălsămări monocrome. Vizualizări ireale - și totuși - purtătoare de mesaj. în fond, un desen poate fi o poezie. O fărâmă de vis
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
umane, care se doresc „spirituale”, pentru că trimit la protagoniștii dramaturgiei sale, firește, dar reflectate într-o altă formă elegiacă. Cu penelul, el dăruiește fiecarei creații plastice unduiri înlăcrimate: „pentru fiecare piatră”, „pentru fiecare pom”, „pentru fiecare stea” și... „pentru Ideal...” (Elegie) Caruselul imaginat de Ionesco este vizualizat sub forma unui cerc. Pe fond negru. Un cerc aproape perfect. înconjurat, precum gupiter, de un inel. și-n jurul lui, într-o rotație - dans lugubru, parese, distingem contururi figurative, reprezentări umanoide - fie cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un volum de poezii, o piesă de teatru) nu s-au realizat. Se păstrează manuscrisul inedit al unei traduceri din Lamartine (Crucea). Puține dintre scrierile sale au fost tipărite. O poezie incendiară, Recunoștința Valahiii, apare în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e înțeleasă ca un defect, ci doar ca o reprimare a vizionarismului originar. Deși nu a avut același impact ca studiul despre Eminescu, micromonografia E. Lovinescu propune o interpretare în multe privințe inedită asupra marelui critic. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
slujitorilor” Morții: Mizeria, Tirania, Perversitatea, Meschinăria, Foamea, Invidia, Lăcomia, poetul însuși devenind un exponent al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
de Florica Cordescu, București, 1959; Cântăm patria, București, 1959; Poezii și poeme, pref. Perpessicius, București, 1961; Cântece împotriva morții, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Povestea broaștei țestoase, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1963; Poeme. 1944-1964, București, 1964; Elegie pentru floarea secerată, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1967; Hanibal, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1972; ed. bilingvă, tr. Ion Miloș, pref. Aurel Martin, București, 1981; Surâsul Hiroșimei și alte versuri, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1973; Scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Transilvaniei, în cadrul Laboratorului zonal de restaurare. Trăiește ca pictor liber profesionist din 1985 până în 1990, când revine la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca. Debutează în presă cu versuri, în revista „Tribuna” (1965), iar editorial în 1976, cu volumul de poeme Elegie pentru ultimul crâng. A colaborat cu versuri, proză și desene la „Echinox”, „Napoca universitară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Vatra”, „Poesis”, „Apostrof”, „Literatorul” ș.a. A participat cu pictură, acuarele, desene la numeroase expoziții județene și naționale și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
debutat cu un volum propriu ceva mai târziu decât colegii săi de generație din ambianța primului „Echinox”, poeții Dinu Flămând, Adrian Popescu, Ion Mircea, intrați în circuitul editorial la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. Cea dintâi carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
proze scurte” Ultima noapte a Șeherezadei (1993; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) este o „recitire”, din perspectiva propriului univers poetic, a mitului povestirii salvatoare, ideea ordonatoare fiind aceea că a încheia șirul poveștilor înseamnă a muri. SCRIERI: Elegie pentru ultimul crâng, Cluj-Napoca, 1976; Judecătorul de păpuși, Cluj-Napoca, 1980; Haina de cânepă, Cluj-Napoca, 1983; Phantasticonul și alte poeme, Cluj-Napoca, 1987; Ultima noapte a Șeherezadei, Cluj-Napoca, 1993; Expertul și păsările, București, 1996; Epistole din Piața Norilor, Cluj-Napoca, 2001; Arta înfocării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
de femeile înstrăinate prin căsătorie, în timp ce-și legănau copiii, dar mai ales de cele ce slujeau la stăpâni. În felul acesta, dorul de cei de acasă și jalea unui trai greu se îmbină cu duioșia maternă în discrete elegii. Certă pare a fi doar periodizarea care consideră că primul strat folcloric ar fi fost constituit de genurile rituale și că d., alcătuind un al doilea strat, ar fi apărut ulterior. Compoziția liberă a textului literar, corespunzând melodiei libere, permite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
o încercare de epopee), intitulat inițial Apa trece, pietrele rămân, apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele fragmente, în periodice. Lirica lui A. atestă, prin diversitatea ei (elegii, ode, poeme, cântece în stil popular, pasteluri cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
N. Vulovici, Al. Iacobescu, Al.C. Calotescu-Neicu, N. Milcu, Ștefan Bălcești, I.C. Popescu-Polyclet, Victor Eftimiu, Ecaterina Pitiș, I.M. Marinescu, Maria Nicolau, G. Tutoveanu, Dem. Bassarabescu ș.a. După 1920 între colaboratori figurează Lucian Blaga (Lume), Tudor Arghezi (Oraș medieval), Ion Pillat (Elegie, Recuerdo, Cules), V. Voiculescu (Avariție, Înaintea aurorei, Apocalips), Zaharia Stancu. Dintre prozatori pot fi întâlniți Ioan Slavici (Amurg de viață, Fragmente din jurnalul intim în formă epistolară), D. Anghel (Pelerinul pasionat, Povestea celor necăjiți, Tinereță), Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
grav și solemn pentru însoțirea Proserpinei pe drumurile ei spre Hades”. De remarcat, ca la Blaga, duhuri nocturne „urnind pământul”, fluturi cap-de-mort, vestitori de drame. O căprioară, „făptură cu ochi de fecioară”, urmărită de gonaci, sare peste un altar căzut (Elegie), prin mărăcini și scorburi se văd „piei de șarpe lepădate”, în ziduri „sfredelește cuib pasărea neagră”, lângă trepte măcinate nechează „telegari aripați”, iar din „potcoava Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
și rusticitatea se asociază în serii alegorice dezvăluind o tratare solemnă a mitului, iar fabula e turnată în imagini evanescente care funcționează ca analogon al stărilor eului. O vizibilă schimbare de registru aduc culegerile Vorbindu-vă prin semne (1979) și Elegii vorbite (1982), în care se simte influența poeziei italiene (Carlo Porta, Edoardo Sanguineti, Spatola ș.a.). Limbajul își sporește acum coeficientul de plasticitate și de colocvialitate, miturile sunt resemantizate prin poziționarea lor în contexte derizorii („hei Apollo/ sau Phaeton ce-ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
care avertizează asupra iminentelor apostazii ale delirului istoric. Anticipată de o antologie comentată din versurile poetului (1987), monografia Nichita Stănescu între poesis și poiein (1991) constituie o analiză din perspectivă semiotică. Teza studiului insistă pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
discursului, „pasivitatea” ciobanului, componenta orfică ș.a. În ultimele două decenii P. a realizat și numeroase traduceri, având un rol considerabil în difuzarea și promovarea culturii italiene contemporane în România. SCRIERI: Cum eu..., București, 1974; Vorbindu-vă prin semne, București, 1979; Elegii vorbite, București, 1982; Scrisoarea femeii urâte, București, 1984; Cartea seducției, București, 1986; Nichita Stănescu între poesis și poiein, București, 1991; Cavalerul din drezină, Constanța, 1992; Starea de juxtapunere, București, 1997; Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Moravia, Disprețul, Constanța, 1997; Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, Gândirea slabă, Constanța, 1998; Pier Paolo Pasolini, Petrol, pref. Giuseppe Zigaina, Constanța, 1999; Mario Luzi, Poezii, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Județul sufletului cu trupul, RL, 1980, 9; Dinu Flămând, „Elegii vorbite”, VST, 1983, 14; Hristu Cândroveanu, „Elegii vorbite”, FLC, 1983, 28; Grete Tartler, Armonia disonanțelor, RL, 1985, 41; Nicolae Manolescu, Antiromantism, RL, 1987, 2; Ulici, Lit. rom., I, 225-227; Grigurcu, Poezie, II, 236-239; Dicț. scriit. rom., III, 769-772; Mircea A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Aldo Rovatti, Gândirea slabă, Constanța, 1998; Pier Paolo Pasolini, Petrol, pref. Giuseppe Zigaina, Constanța, 1999; Mario Luzi, Poezii, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Județul sufletului cu trupul, RL, 1980, 9; Dinu Flămând, „Elegii vorbite”, VST, 1983, 14; Hristu Cândroveanu, „Elegii vorbite”, FLC, 1983, 28; Grete Tartler, Armonia disonanțelor, RL, 1985, 41; Nicolae Manolescu, Antiromantism, RL, 1987, 2; Ulici, Lit. rom., I, 225-227; Grigurcu, Poezie, II, 236-239; Dicț. scriit. rom., III, 769-772; Mircea A. Diaconu, Ștefania Plopeanu și avatarurile scrisului barbar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de zgura materialității, poezia acestui mallarmean se autoclaustrează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Dorcescu, Embleme, 121-127; Grigurcu, Poeți, 320-324; Alboiu, Un poet, 112-113; Ruja, Valori, 140-146; Tomuș, Mișcarea, 134-135; Steinhardt, Critică, 101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204; Mircea Martin, De la hermetism la orfism, RL, 1990, 10; Cristea, A scrie, 156-159; Andreea Deciu, Dilemele lui Kir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
credinciosului comun, conștient de imperfecțiunea sa funciară, când pe al celui posedat de porniri satanice. Alte trăiri - dragostea de patrie (Cântecul Dunării) și atașamentul față de țăran (Glas din câmp), eșecul erotic, care înseamnă anularea unei posibile existențe desăvârșite (Terține patriarhale, Elegia celor doi) - și îndeosebi trăirile provocate de moarte, de la regretul după bucuriile vieții (Elegie) la melancolia grea (Comoara) și angoasa terifiantă (Vis, Cântec de seară, Scrisoare), de la împăcarea resemnată, filosofică (Geamăna, Euthanasie) la afirmarea victoriei prin intensitatea vieții (Eu am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
satanice. Alte trăiri - dragostea de patrie (Cântecul Dunării) și atașamentul față de țăran (Glas din câmp), eșecul erotic, care înseamnă anularea unei posibile existențe desăvârșite (Terține patriarhale, Elegia celor doi) - și îndeosebi trăirile provocate de moarte, de la regretul după bucuriile vieții (Elegie) la melancolia grea (Comoara) și angoasa terifiantă (Vis, Cântec de seară, Scrisoare), de la împăcarea resemnată, filosofică (Geamăna, Euthanasie) la afirmarea victoriei prin intensitatea vieții (Eu am trăit), nuanțează și mai apăsat stările lirice de acum. Și expresia s-a rafinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]