1,119 matches
-
a reprezenta un set anumit de situații și evenimente; mărimea unei narațiuni (sau a unei părți din ea), în raport cu situațiile și evenimentele povestite. ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. scenariu. Vezi SCRIPT. scenă [scene]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd există un fel de echivalență între un segment narativ și NARATUL pe care îl reprezintă (ca în DIALOG, de ex.), cînd (se consideră că) TIMPUL DISCURSULUI este egal cu TIMPUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
apoi se îmbogăți" și "Se îmbogăți. Înainte de a se îmbogăți, fusese săracă, apoi cîștigă la loterie"). ¶Termenul "secvență de sosire" a fost împrumutat din gramatica generativ-transformațională. ¶Prince 1973. Vezi și REGULĂ TRANSFORMAȚIONALĂ. segmentare [stretch]. Un TEMPO narativ canonic (Chatman); împreună cu ELIPSA, PAUZA, SCENA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd (se consideră că) TIMPUL DISCURSULUI e mai mare decît TIMPUL ISTORIEI, cînd (se simte că) un segment narativ e prea lung pentru NARATUL pe care îl reprezintă, cînd un text
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau o parte din el) relativ lung corespunde unui timp narat relativ scurt (unei acțiuni narate care este de obicei completată într-un timp scurt), avem segmentarea (Întîmplarea de la podul Owl Creek). Dacă rezumatul acoperă arcul vitezelor dintre scenă și elipsă, segmentarea acoperă arcul vitezelor dintre pauză și scenă. ¶Chatman 1978; Genette 1980; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, MIȘCARE LENTĂ. sem [seme]. 1. O trăsătură semantică elementară (Greimas); o unitate de semnificații minimale. Înțelesul cuvîntului mînz, bunăoară, este produsul unor seme
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1987]; Beardsley 1958; Bremond 1985; Chatman 1983; van Dijk 1977; Daemmrich & Daemmrich 1986; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Falk 1967; N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Prince 1985; Rimmon-Kenan 1985; Wellek, Warren 1949 [1967]; Zholkovsky 1984. tempo [tempo]. Ritmicitatea VITEZEI narative. ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA sînt cele cinci tempouri majore într-o narațiune. ¶Bentley 1946; Chatman 1978; Genette 1980. text lizibil [readerly text]. Un text care se poate citi (sau decoda) în raport cu constrîngeri, convenții și coduri bine definite; un text
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și ANIZOCRONIA, DURATA, RITMUL. viziune [vision]. Punctul sau PUNCTELE DE VEDERE în funcție de care sînt prezentate situațiile și evenimentele narate. Pouillon a conceput o categorizare tripartită: (1) viziune "dindărăt" (vision par
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
obiectele călătoresc prin atmosferă. Apoi Newton a pus legea căderii libere a obiectelor în legătură cu mișcarea Lunii, a menționat că parabola traiectoriei pietrei aruncate pe Pământ și cercul traiectoriei Lunii pe cer sunt cazuri particulare ale aceluiași obiect matematic al unei elipse și a postulat legea universală a gravitației, pe baza unei singure, și la acea dată foarte aproximative, coincidențe numerice. Din punct de vedere filosofic, legea gravitației, așa cum a fost formulată de Newton, nu plăcea nici timpului său, și nici lui
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cele mai bine-cunoscute exemple pentru ilustrarea acestui punct. În anul 200 î.Hr., geometrul grec Apollonius din Perga a scris celebrul său Tratat despre secțiunile conice. Deși Apollonius însuși contribuise major la studiul astronomiei matematice, discursul său geometric asupra secțiunilor conice (elipsa, parabola și hiperbola) a fost un exercițiu de matematică pură în sens strict, atâta vreme cât nicio aplicație a rezultatelor sale nu a fost luată în considerare sau făcută în lumea clasică. În 1604, adică 1800 de ani mai târziu, matematicianul și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fizicianul german Johannes Kepler a citit scrierile lui Apollonius și le-a aplicat în optică și în studiul oglinzilor parabolice. În 1606, a făcut observația genială (imposibilă fără funcția focală a vechii teorii) că orbitele planetelor ar trebui descrise ca elipse, și nu cu ajutorul cercurilor și epiciclurilor, așezând astfel principalul fundament la legea gravitației a lui Newton de mai târziu. Exemplul este oarecum extravagant, deoarece cele mai importante progrese în matematica pură așteaptă rareori 1800 de ani pentru aplicarea lor. Și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
prin exemplificarea care urmează. Să presupunem că susțin o prelegere despre un sistem geometric oarecare, cum ar fi geometria euclidiană normală, și că desenez pe tablă imagini pentru a stimula imaginația publicului, niște desene de linii drepte sau cercuri sau elipse pline de stângăcie. Mai întâi, este clar că adevărul teoremelor pe care le demonstrez nu este în niciun fel afectat de calitatea desenelor mele. Funcția lor este doar să transmită mesajul meu ascultătorilor, și, dacă pot face asta, nu merită
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
principiul continuității. Ceea ce este adevărat pentru o cantitate reală, spunea Poncelet, trebuie să fie adevărat și pentru o cantitate imaginară; ceea ce este adevărat în cazul unei hiperbole ale cărei asimptote sunt reale trebuie, deci, să fie adevărat și în cazul elipsei ale cărei asimptote sunt imaginare. Poncelet a fost unul dintre spiritele cele mai intuitive ale acestui secol; era intuitiv cu pasiune, aproape cu ostentație; privea principiul continuității ca pe unul dintre cele mai îndrăznețe concepte, și, totuși, acest principiu nu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
secol; era intuitiv cu pasiune, aproape cu ostentație; privea principiul continuității ca pe unul dintre cele mai îndrăznețe concepte, și, totuși, acest principiu nu se baza decât pe mărturia simțurilor; mai degrabă contraziceai această mărturie decât să asimilezi hiperbola cu elipsa. Era vorba aici doar de un soi de generalizare grăbită și instinctivă, căreia, de altfel, nu vreau să-i iau apărarea. Avem, așadar, mai multe feluri de intuiții; mai întâi, apelul la simțuri și la imaginație; apoi, generalizarea prin inducție
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
teamă că Arhimede țintea o armă către ei. Arhimede a „zărit“ pentru prima dată infinitul prin luciul oglinzilor sale de război. Timp de mai multe secole, grecii au fost fascinați de conice. Luați un con și secționați-l; obțineți cercuri, elipse, parabole și hiperbole, depinde cum îl secționați. Secțiunea parabolică are o proprietate deosebită: preia razele de lumină ale soarelui sau ale oricărei surse îndepărtate și le îndreaptă asupra unui punct, concentrând întreaga energie a luminii pe o suprafață foarte mică
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unui punct aflat la distanță infinit de mare - a unui zero de la infinit. Johannes Kepler, omul care a descoperit că planetele se deplasează pe traiectorii eliptice, a dus această idee - a punctului infinit de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a unui zero de la infinit. Johannes Kepler, omul care a descoperit că planetele se deplasează pe traiectorii eliptice, a dus această idee - a punctului infinit de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se deplasează pe traiectorii eliptice, a dus această idee - a punctului infinit de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către un punct ajunseseră să fie paralele. O parabolă este, pur și simplu, o elipsă cu un focar aflat la infinit (Figura 30). Acest lucru poate fi evidențiat foarte bine cu ajutorul unei lanterne. Mergeți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imaginat că cel de-al doilea focar se află la infinit: că este un punct la infinit. Dintr-odată, elipsa devenise parabolă, și toate liniile convergente către un punct ajunseseră să fie paralele. O parabolă este, pur și simplu, o elipsă cu un focar aflat la infinit (Figura 30). Acest lucru poate fi evidențiat foarte bine cu ajutorul unei lanterne. Mergeți într-o cameră întunecată, stați lângă un perete și îndreptați spotul luminos direct spre el. Pe perete, va fi proiectat un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stați lângă un perete și îndreptați spotul luminos direct spre el. Pe perete, va fi proiectat un cerc luminos frumos, pefect rotund. Acum, îndreptați încet lanterna în sus (Figura 31). Veți vedea cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
va fi proiectat un cerc luminos frumos, pefect rotund. Acum, îndreptați încet lanterna în sus (Figura 31). Veți vedea cum cercul se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se deformează, transformându-se într-o elipsă, care devine din ce în ce mai alungită pe măsură ce înclinați tot mai mult lanterna. Dintr-odată, elipsa se deschide și se transformă într-o parabolă. Astfel, punctul de la infinit al lui Kepler a demonstrat că parabolele și elipsele sunt, de fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice, pentru a descoperi adevărurile ascunse în ele, unele chiar mai puternice decât echivalența
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fapt, unul și același lucru. Acesta a fost începutul disciplinei cunoscută sub denumirea de geometrie proiectivă, în care matematicienii privesc umbrele și proiecțiile figurilor geometrice, pentru a descoperi adevărurile ascunse în ele, unele chiar mai puternice decât echivalența parabolelor și elipselor. Dar totul depindea de acceptarea unui punct aflat la infinit. Gérard Desargues, un arhitect din secolul al XVII lea, a fost unul dintre pionierii geometriei proiective. El a folosit punctul de la infinit pentru a demonstra câteva teoreme noi și foarte
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze o elipsa a textelor clasice și romantice, realismul se interesează de sfera intimă și reprezintă în special dimensiunea trupeasca a dragostei, ajungând până la dezgolire la naturaliști 376. Prezenta corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]