2,028 matches
-
de inhibiție pentru multiplicarea unui conținut scade. Principiul marketingului viral se bazează pe presupoziția că un număr mare de oameni este gata să transmită mai departe știri virale, cunoscuților și prietenilor. Prin intermediul culture jammer-ilor rezistența lingvistică penetrează media. Aceștia atacă emițătorul și transformă mesajul într-o înregistrare critică, echivalentă unei anulări. Culture jamming este o acțiune teroristă îndreptată împotriva media, care atacă modurile de producție și de distribuție. Mesajele sunt eliberate, devenind corpuri vii și mobile. Media Hoaxing „Sniperi“ precum Billboard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
modern legile naturale sunt suspendate, iar determinațiile spațiale de obicei lipsesc. Autorul se joacă cu timpul și cu spațiul, reușind să-și manipuleze de cele mai multe ori cititorul. „În momentul În care basmul părăsește sfera oralității, se modifică și raportul dintre emițător și receptor; comunicarea devine indirectă (textul este vehiculat cu ajutorul mediilor artificiale) și intervin coduri suplimentare abstracte (scrierea, de pildă); În schimb, legătura emițătorului cu textul se subiectivizează: el este acum autor (nu simplu colportor) al textului, este profund implicat În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
publicului țintă după expunerea la mesaj, adică schimbarea de atitudine manifestată, constituie răspunsul procesului de comunicare între instituția de învățământ și potențialii beneficiari ai sistemului de învățământ. Păuș V. (2006) consideră că o condiție estențială a comunicării este adecvarea, adică emițătorul trebuie să utilizeze un limbaj adecvat, pentru a-și transmite eficient mesajul, în funcție de obiectivele urmărite și de identitatea destinatarului.46 Figura nr. 3.6. Adecvarea mesajului Sursa: Preluat și adaptat după Viorica Aura Păuș, Comunicare și resurse umane, Editura Polirom
Marketing educational by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
Preluat și adaptat după Viorica Aura Păuș, Comunicare și resurse umane, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 106. În concluzie, pe lângă cele patru elemente incluse în figura de mai sus, mai trebui adăugate: o Limbajul : * Limbaj comun codificare (modificarea mesajului de către emițător într-un mod care să exprime simbolic ideea care ajunge la consumator) = decodificare (ce reprezintă interpretarea de către receptor a simbolurilor transmise de emițător). * Limbaj diferit codificare ≠ decodificare o Zgomotul sau bruiajul în funcție de intensitatea acestuia pot apărea distorsiuni sau chiar neînțelegerea
Marketing educational by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
incluse în figura de mai sus, mai trebui adăugate: o Limbajul : * Limbaj comun codificare (modificarea mesajului de către emițător într-un mod care să exprime simbolic ideea care ajunge la consumator) = decodificare (ce reprezintă interpretarea de către receptor a simbolurilor transmise de emițător). * Limbaj diferit codificare ≠ decodificare o Zgomotul sau bruiajul în funcție de intensitatea acestuia pot apărea distorsiuni sau chiar neînțelegerea mesajului. Canalele de difuzare a mesajului pot fi de mai multe feluri: o Directe mențin un contact direct: * directe controlabile sunt cele al
Marketing educational by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
mult mai mult decât a stăpâni cuvintele întrucât putem vorbi fără a rosti cuvinte. Comunicarea este un proces complex, un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații, acestea fiind sub formă de mesaje, știri, texte între interlocutori. Emițătorul este acela care transmite mesajul iar receptorul observă, atribuie, interpretează, astfel cei doi învață și socializează. Mesajul poate fi transmis în formă acustică, vorbirea, dar și sub alte forme cum ar fi cea scrisă sau prin semnale optice. Cercetările în
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
de a construi relații cu ceilalți și de rezolvare a eventualelor tensiuni care apar tocmai din lipsa de comunicare. Respectând vom fi respectați, ce înseamnă acest lucru în comunicarea cu elevul deficient de auz? De exemplu, comunicarea para-verbală între un emițător auzitor și un receptor deficient de auz nu este relevantă, deoarece dicția, vocea (volum, tonalitate, inflexiune), accentul, tăcerile, pauzele folosite de emițător nu au nici o rezonanță asupra receptorului, așadar este inutil ca auzitorul să folosească aceste elemente el comunicării. Toate
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
respectați, ce înseamnă acest lucru în comunicarea cu elevul deficient de auz? De exemplu, comunicarea para-verbală între un emițător auzitor și un receptor deficient de auz nu este relevantă, deoarece dicția, vocea (volum, tonalitate, inflexiune), accentul, tăcerile, pauzele folosite de emițător nu au nici o rezonanță asupra receptorului, așadar este inutil ca auzitorul să folosească aceste elemente el comunicării. Toate aceste aspecte ale para-verbalului trebuie înlocuite cu material didactic concret, suport imagistic adecvat fiecărei activități în parte astfel încât vocea să fie înlocuită
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica definește studiul practicilor reale de comunicare. Prin extensie semiologică sau din perspectiva teoriei semnelor, care studiază relația dintre semne și utilizatorii acestora, pragmatica se referă, mai întîi, la "relația care îl unește pe emițător de receptor și care este mediatizată de comunicare"4. Astfel, este sugerată utilizarea comunicării politice pentru a interacționa conform unor modalități variabile, cum ar fi, printre altele, persuasiunea, convingerea, seducția, informarea, comandarea, negocierea, dominarea. Nu sînt implicate conținutul mesajului, nici
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Cine spune ce, cui, prin ce mijloc și cu ce rezultate?" pentru a descrie o acțiune de comunicare. În 1949, Shannon și Weaver au propus logica teoriei matematice a comunicării. Mai întîi, comunicarea este înțeleasă ca o sumă de factori: emițătorul, mesajul, receptorul, codul, canalul și situația. În sfîrșit, ea este concepută și asemeni procesului liniar care este transmiterea informației conținute în mesaj, de la emițător la receptor. Totodată, comunicarea este caracterizată de efectul său asupra destinatarului. Există numeroase definiții ale comunicării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
propus logica teoriei matematice a comunicării. Mai întîi, comunicarea este înțeleasă ca o sumă de factori: emițătorul, mesajul, receptorul, codul, canalul și situația. În sfîrșit, ea este concepută și asemeni procesului liniar care este transmiterea informației conținute în mesaj, de la emițător la receptor. Totodată, comunicarea este caracterizată de efectul său asupra destinatarului. Există numeroase definiții ale comunicării, ele insistînd fie pe transmitere, fie pe efectul pe care îl produce. "Comunicarea este transmiterea unei informații de la un punct la altul" (G.A
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
I.3.1. Universul teatrului concepte operaționale Universul teatrului este reprezentat, în teoria și în practica/ realitatea funcțională a comunicării, printr-o serie de concepte cu care vom opera și în lucrarea de față și care se subsumează întrebărilor: * CINE? emițătorul și receptorul, care își "dispută", în contextul comunicării teatrale, rolurile, în condițiile în care sunt reperabile, în orice situație de comunicare-teatru, instanțele prezentate supra: autorul/dramaturgul, regizorul, actorul și spectatorul; * CE? spectacolul, caracterizat prin elemente de specificitate (spațiu, timp, decor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și public, între dramaturg și actori 86), textul dramatic se caracterizează, din aceeași perspectivă teoretică, prin "principiul dublei enunțări" și prin "principiul dublei destinații", în condițiile în care, pe de o parte, dialogul dintre personaje are la origine un alt emițător/enunțiator autorul textului și, pe de altă parte, orice text dramatic are doi receptori/ destinatari: publicul și actorii; ca structură, se remarcă aspectul supraordonat al textului dramatic, organizat în acte, acestea, la rândul lor în scene/tablouri, ultimele alcătuite din
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de ce a dorit acesta să transmită prin compunerea respectivă, motivându-l astfel să comunice în continuare oral (în completarea comunicării scrise realizate prin compunere); * asumarea comunicării de emoții în condițiile în care "orice comunicare este emoțională. Atât receptorul, cât și emițătorul comunică cu tonalități emoționale. Sunetul vocii cuiva amintește de o altă voce, gestica unei persoane se aseamănă cu felul de a se comporta al unei alte persoane, o privire poate evoca o altă privire" (Roco, 2004, p. 69); * structurarea mesajului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
diferite împrejurări, îngăduindu-ne a-i intui în anumite limite, desigur maniera de a reacționa, de a se comporta" (Durac, 2009, p. 16). 3 "bazată pe interacțiune, ea [comunicarea] constituie întotdeauna o tranzacție între locutori: emiterea și receptarea sunt simultane, emițătorul fiind în același timp emițător și receptor, și nu emițător, apoi receptor (reciproca este și ea valabilă)" (Abric, 2002, p. 15). 4 Vezi, în acest sens și comunicarea personală privită ca "zona în care localizăm elemente de persuadare, de negociere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în același timp, sursa plăcerii sale estetice și a posibilităților de aprofundare mentală. Cele șase funcții ale limbajului stabilite de Jakobson pot fi ușor decelate și în discursul teatral, adaptate fiind și nuanțate în funcție de specificul acestuia. Funcția emotivă trimite la emițător, fiind gestionată pe de o parte de scriptor (autor), care imaginează textul în toate articulațiile sale, iar pe de altă parte de actor, care o impune prin toate mijloacele fizice și vocalice. Funcția conativă (persuasivă) trimite la destinatar și impune
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
social, politic, psihologic, cultural etc.) comunicării și trimite la realitate (cea a textului și cea a reprezentării). Funcția fatică amintește în fiecare moment receptorului condițiile comunicării și prezența sa ca spectator de teatru; ea întrerupe sau înnoiește (reia) contactul dintre emițător și receptor, în timp ce în interiorul dialogului ea asigură contactul între personaje. Funcția metalingvistică, rareori prezentă în interiorul dialogului, funcționează din plin în toate cazurile în care există teatralizare, vizând însăși existența, respectiv explicarea codului teatral. în sfârșit, funcția poetică trimite la mesajul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
teatrală este, chiar și în monolog, esențialmente dialogată („La parole théâtrale est, même dans le monologue, essentiellement dialoguée” ), dacă avem în vedere dublul receptor al mesajului - pe de o parte partenerul de dialog de pe scenă, personajul ce devine el însuși emițător, și spectatorul, care, însă, nu poate interveni în comunicare - astfel încât dialogul teatral este mai puțin o suită de straturi textuale (replici) pe un subiect dat, cât manifestarea verbală a unei situații de comunicare implicând două elemente ce se confruntă. „Dialogul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog monologat (monologuri suprapuse, care nu satisfac condiția de replică) sau pseudodialog. în opoziție cu dialogul, monologul se caracterizează prin câteva trăsături specifice: accentul este pus pe locutor (emițător), există puține referiri la situația de comunicare, are un cadru unic de referință, lipsesc elementele metalingvistice (care transmit informații despre limbajul însuși), sunt prezente în număr mare exclamațiile. Categoria monologică cea mai frecventă apare în genul dramatic, unde se definește
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
compozițională echivalentă cu o amplă intervenție în stil direct, formulată de un personaj-locutor în prezența ori în absența altui personaj (eventual colectiv), de care poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător și de destinatar al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în perspectiva teoriilor moderne. Analiza comunicării din perspectivă organizațională se concretizează ca etapă distinctă abia la începutul anilor '90, fiind precedată de alte două etape. Este vorba de etapa inițială de interpretare a comunicării ca proces cibernetic, care angajează un emițător, un receptor, un canal de transmitere a mesajului, precum și feed-back-ul ca element de legătură între emițător și receptor (de exemplu, modelul comunicării elaborat de Meyer-Epple). Se poate spune că avem de-a face în acest caz mai mult cu o
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
începutul anilor '90, fiind precedată de alte două etape. Este vorba de etapa inițială de interpretare a comunicării ca proces cibernetic, care angajează un emițător, un receptor, un canal de transmitere a mesajului, precum și feed-back-ul ca element de legătură între emițător și receptor (de exemplu, modelul comunicării elaborat de Meyer-Epple). Se poate spune că avem de-a face în acest caz mai mult cu o comunicare tehnică, aplicabilă cu deosebire în domeniul telecomunicațiilor, decât la nivelul relațiilor interumane. Acest model interpretativ
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Ceea ce reproșează constant psihologii în acest caz este tocmai tendința de schematizare a comunicării, de ignorare a factorului uman (individul sau grupul), redus la un simplu operator tehnic. Acest model, consideră L. Iacob (1996, p. 185), "nu mai poate satisface. Emițătorul este fie o abstracție, fie este tratat mecanicist, fără statut psihosocial, receptorul este văzut ca mașină de reacționat, sub rezerva de a fi bine stimulat, iar mesajul este o transparență codată care asigură reversibilitatea perfectă a operațiilor de codificare și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fi bine stimulat, iar mesajul este o transparență codată care asigură reversibilitatea perfectă a operațiilor de codificare și de decodificare, fiind axiomatizată, fapt inexistent în realitate". Cea de-a doua etapă marchează trecerea la fenomenul psihologic al comunicării care înlocuiește emițătorul și receptorul cu persoana locutorului și a interlocutorului, adică cu două individualități care au un anumit rol și statut social, anumite reprezentări, cunoștințe etc. similare sau total divergente. Altfel spus, capătă importanță majoră mecanismele psihologice implicate în actul comunicării. Ulterior
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Fiecare individ posedă un anumit mod de reflecție, de organizare și de prelucrare a informațiilor pe care le primește. Acest sistem cognitiv se va regăsi în limbajul utilizat, în logica și interpretarea mesajelor. Eficiența comunicării apare în situațiile în care emițătorul și receptorul au, pe cât posibil, un mod de funcționare cognitivă comun. b) Sistemul de reprezentări. Reprezentările descriu un ansamblu organizat de informații, credințe, atitudini și opinii pe care un individ/grup le elaborează în legătură cu un obiect, persoană, situație. Reprezentarea situației
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]