1,706 matches
-
Secretariat, 2006. Tabelul 1 atestă că, în anul 2005, marile fluxuri ale migrației internaționale au avut ca destinație principală țările dezvoltate, în intervalul respectiv fluxurile migratorii spre țări mai puțin dezvoltate diminuându-se sensibil. Per ansamblu, în intervalul 1990-2005, ponderea emigrației spre țările dezvoltate a crescut de la 53 la 61%. În prezent, din trei emigranți, unul trăiește în Europa, iar din patru emigranți, unul trăiește în America de Nord. Marile fluxuri ale migrației la nivel continental au avut ca principale destinații America de Nord (un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ușor mai ridicată decât cea a bărbaților. În același timp însă, ponderea bărbaților care au emigrat spre zone mai puțin dezvoltate economic a fost sensibil mai ridicată decât cea a femeilor. Semnificativ este și faptul că, dacă în anul 1990 emigrația spre continentul asiatic a creat cel mai consistent flux al migrației internaționale, în anul 2005 locul acestuia a fost luat de emigrația spre Europa. În mare măsură, emigrația spre unele țări în curs de dezvoltare sau spre țări subdezvoltate s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a fost sensibil mai ridicată decât cea a femeilor. Semnificativ este și faptul că, dacă în anul 1990 emigrația spre continentul asiatic a creat cel mai consistent flux al migrației internaționale, în anul 2005 locul acestuia a fost luat de emigrația spre Europa. În mare măsură, emigrația spre unele țări în curs de dezvoltare sau spre țări subdezvoltate s-a produs sub presiunea amenințărilor induse de conflictele armate survenite în țări vecine, emigranții căpătând astfel statut de refugiați. După încetarea conflictelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cea a femeilor. Semnificativ este și faptul că, dacă în anul 1990 emigrația spre continentul asiatic a creat cel mai consistent flux al migrației internaționale, în anul 2005 locul acestuia a fost luat de emigrația spre Europa. În mare măsură, emigrația spre unele țări în curs de dezvoltare sau spre țări subdezvoltate s-a produs sub presiunea amenințărilor induse de conflictele armate survenite în țări vecine, emigranții căpătând astfel statut de refugiați. După încetarea conflictelor respective, de regulă, refugiații găzduiți în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a imigrației internaționale. În anul 1990, acestea primeau 15% din imigrația mondială, iar în anul 2005 - 20% (Tabelul 2). Tabelul 2. Primele 10 țări primitoare de imigranți Nr. crt. Anul 1990 Anul 2005 Țara Număr de imigranți (mil.) Pondere în emigrația mondială Țara Număr de emigranți (mil.) Pondere în emigrația mondială 1. SUA 23,3 15,0 SUA 38,4 20,2 2. Federația Rusă 11,5 7,4 Federația Rusă 12,1 6,4 3. India 7,4 4,8
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din imigrația mondială, iar în anul 2005 - 20% (Tabelul 2). Tabelul 2. Primele 10 țări primitoare de imigranți Nr. crt. Anul 1990 Anul 2005 Țara Număr de imigranți (mil.) Pondere în emigrația mondială Țara Număr de emigranți (mil.) Pondere în emigrația mondială 1. SUA 23,3 15,0 SUA 38,4 20,2 2. Federația Rusă 11,5 7,4 Federația Rusă 12,1 6,4 3. India 7,4 4,8 Germania 10,1 5,3 4. Ucraina 7,1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
10. Australia 4,0 2,6 Spania 4,8 2,5 Sursa: Trends in Total Migrant Stock: The 2005 Revision, Population Division of the United Nations Secretariat, 2006. Astfel, în timp ce în țări precum SUA, Germania, Franța, Canada, Marea Britanie sau Spania emigrația străină a crescut constant, în alte 72 de state aceasta a scăzut. Cele mai mari reduceri s-au înregistrat în Iran și Pakistan, ca rezultat al repatrierii refugiaților din Afghanistan. Fluxurile de imigranți primiți de Federația Rusă și Ucraina se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
1990 numărul total al imigranților cu pregătire de nivel terțiar, în țările dezvoltate, se ridica la circa 9,4 milioane, în anul 2000, numărul acestora era de 14,7 milioane, acest tip de imigranți constituind 41%, și, respectiv, 44% din emigrația spre zonele respective în anul 1990, respectiv 2000. În Europa (zona UE - 15 plus Republica Cehă, Ungaria, Islanda, Norvegia, Polonia, Slovacia și Elveția), numărul imigranților de această categorie a fost ceva mai mic - 2,5 milioane (15%) în anul 1990
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în anul 2000. În Japonia, numărul imigranților cu nivel superior de educație a rămas în jur de 330.000 de-a lungul decadei - adică o treime din numărul total al imigranților cu vârsta de peste 24 de ani (Docquier, Abdeshan, 2006). Emigrația temporară în vederea ocupării unor locuri de muncă disponibile în țările dezvoltate este formată din angajați ai unor companii internaționale, din profesori (visiting professors), cercetători științifici, muncitori de diverse specializări, angajați sezonieri etc. În ultimele două decenii, piața internațională a muncii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
medie și mai scăzută a emigrat, îndeosebi după anul 1990, în țări precum Grecia, Islanda, Italia, Spania și Portugalia. Între 1990 și 2005 numărul emigranților în aceste ultime cinci țări a fost în jur de 9,6 milioane de persoane. Emigrația din și spre Europa de Est Un flux important al migrației internaționale a forței de muncă s-a constituit între țările sud-estice și alte țări europene. În anul 2002, de exemplu, peste 90% din migrația internațională a forței de muncă spre Germania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions (Krieger, 2004) asupra fluxurilor migrației spre UE extinsă a rezultat că în anul 2002 în statele centralși est-europene existau următoarele intenții de emigrare (Tabelul 3). Tabelul 3. Intenții de emigrație din țările centralși est-europene, în anul 2002 Țara Intenția de a merge, a trăi și a lucra în UE în următorii cinci ani (%) Intenția de a emigra definitiv în următorii cinci ani (%) Polonia 16,4 17,2 Bulgaria, România 23
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
parte din categoria moșilor libidinoși, este cu adevărat un om deosebit și mi-a spus povestea lui. Este din sudul Italiei, zonă mereu săracă. În tinerețe, ca și mulți alți italieni, a „emigrat” în nordul Italiei. Ei o consideră tot emigrație, pentru că dialectele sunt diferite, o iau de la zero ca și noi, pe deasupra sunt văzuți cu ochi răi pentru că le ocupă locurile de muncă. Un timp nevastă-sa a dormit într-o mănăstire, iar el făcea 40 de kilometri cu bicicleta
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
văzut pe Bonaparte cu acest prilej; cel care a luat asupră-și totul a fost Bernadotte. Bernadotte a iubit-o, așadar, și a fost unul dintre cavalerii ei. Cavaleri i-au fost și cei din familia Montmorency, întorși atunci din emigrație. Mathieu de Montmorency, care a ajuns mai târziu un sfânt, Adrien ădevenit duce de Laval), mult mai târziu fiul lui Adrien, care era astfel în situația de a fi rivalul tatălui său, toți o iubeau cu patimă. Henri de Laval
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ani din cei 76 pe care i-a trăit, au inspirat sindicalismul revoluționar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. BOIGNE, CHARLOTTE LOUISE ADÉLAÏDE D’OSMOND, contesă de ăVersailles, 1781-Paris, 1866). Memorialistă. Crescută la Curtea din Versailles, a fost dusă în emigrație de familia ei ă1792) și a trăit la Curtea din Napoli, unde a fost în relații apropiate cu Marie-Amélie, soția lui Ludovic Filip, viitorul rege al Franței între 1830 și 1848; după o căsătorie neizbutită cu generalul de Boigne, care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
posibilităților inundă o Germanie sărăcită și mânjită cu sânge. Se confruntă două feluri de copilărie, două maniere de educație, două moduri de viață: Tim, copilul european cu frica lui Dumnezeu, și Kate, femeia eliberată. Se declanșează un uriaș val de emigrație către America, datorat religiei, războiului, sărăciei. La capătul șederii ei în Europa postbelică, Kate însăși emigrează. La sfârșitul romanului, Tim și familia lui o vizitează în America, cu ocazia unei "burse". Tim e acum ieșit cu totul din adăpost, desăvârșind
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Republicii; dar această binefacere este pierdută pentru acelea din departamentele pe care le-am indicat. Luminile purtate cu mare cheltuială pînă la extremitățile Franței se sting cînd ajung acolo, pentru că legile nu sînt înțelese. "Federalismul și superstiția vorbesc bretona populară; emigrația și ura împotriva Republicii vorbesc limba germană; contrarevoluția vorbește italiana, fanatismul vorbește basca. Să distrugem aceste instrumente de stricăciune și de eroare. "Comitetul a considerat că trebuie să vă propună, ca măsură urgentă și revoluționară, să dea fiecărei comune de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
constituie o masă impozantă: aproximativ 10 milioane de kilometri pătrați, populați de 50 de milioane de locuitori. Dar influența franceză în lumea celei de-a doua jumătăți al secolului al XIX-lea nu se afirmă numai prin expansiunea colonială. Dacă emigrația este slabă, influența culturală este favorizată de prestigiul intelectual și artistic al Parisului, de răspîndirea limbii franceze, limbă a elitelor în Europa ca și în America latină, limbă a diplomației de asemenea. De la sfîrșitul secolului încoace, expansiunea financiară franceză este considerabilă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și funcționari(doctori, ingineri, cadre didactice), care erau mai mult, , exilați” de către vechiul regim, iar noua deschidere democratică le-a oferit ocazia de a-și găsi un loc de muncă în mediul urban sau în localitățile lor de baștină. Rata emigrației (raportul dintre nr. persoanelor plecate și populația totală, la mia de locuitori) a înregistrat cea mai mare valoare în anul 1990 (123,1 ‰ ), ca urmare a numărului mare de persoane plecate, descrescând în anii următori la valori de 32,9
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
legătură directă cu posibilitatea de a efectua activități economice în zonă, cum ar fi creșterea animalelor, cultura plantelor, meșteșugurile etc. Rata imigrației (raportul dintre nr. persoanelor sosite și populația totală la 1000 locuitori) are valori mai mici decât cele ale emigrației, conformându-se astfel,, ,legii generale” pentru spațiul rural, spre deosebire de cea pentru mediul urban. Se observă o creștere a valorilor ratei imigrației după 1989, de la 2,1‰ (în 1989) la 23,8‰ (în 1997)‰, apoi valorile scad (18,0‰ in 1998
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
ratei imigrației după 1989, de la 2,1‰ (în 1989) la 23,8‰ (în 1997)‰, apoi valorile scad (18,0‰ in 1998), 12,7 ( în 1999) apropiindu-se de media pe țară (13,8‰). În anul 1999 se remarcă valoarea ratei emigrației egală cu cea a ratei imigrației,deoarece nr. persoanelor plecate a fost egal cu a celor venite. Valorile mai mari înregistrate după 1990 se explică prin întoarcerea celor plecați în perioada dinainte de 1989. Datorită situației de criză economică generală a
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
ca urmare a închiderii sau restructurării multor întreprinderi, aceste persoane au preferat să se întoarcă și să-și întemeieze gospodării în sat, decât să fie șomeri la oraș. Gradul de mobilitate al populației este exprimat prin rata mobilității (suma ratelor emigrației și imigrației raportata la mia de locuitori). Rata mobilității a înregistrat valoarea maximă în anul 1990 (peste 125‰ ), când s-a realizat o reașezare a populației (regularizarea actelor, reorientarea spre alte localități) în cazul întregii țări, o dată cu trecerea
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
cu Ungaria și România. În comisia de consiliere pentru pregătirea păcii din Departmentul de Stat în anul 1943 au avut loc chiar mai multe discuții despre viitoarele frontiere ungaro-române. Funcționarii din ministerul Afacerilor Externe - dintre care mulți erau în legătură cu reprezentanții emigrației ungare (cu Eckhardt Tibor, cu Pelényi János fost ambasador ungar la Washington, sau cu Vámbéry Rusztem și Jászi Oszkár, adepți ai radicalismului civic) - concepuseră soluții cu totul lăudabile în legătură cu Ungaria. În același timp însă, nu erau adepții frontierelor din 1940
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
profesională în multe domenii economice și ca profesor universitar la Institutul Agronomic din Iași. A fost un consecvent militant pentru făurirea României Mari, valoros diplomat în cadrul Parlamentului de la București și în cercurile politice, în perioada cât s-a aflat în emigrație. A urmat liceul în orașul Bălți, Facultatea de Științe Economice de la Odessa și Facultatea de Drept din București, iar doctoratul l-a dat la Sorbonna, având ca temă Științele politice și economice. În 1917, s-a aflat pe frontul românesc
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
în Basarabia și este profesor titular la Facultatea de Agronomie din Iași. În 1950 este arestat și deținut la închisoarea de la Văcărești. Reușește să iasă din închisoare; se căsătorește cu o persoană de origine străină și reușește să plece în emigrație. După oarecare timp de rezidență în Franța, pleacă în America și se stabilește definitiv în Statele Unite. La propunerea Regelui Mihai, aflat și el peste hotare, devine membru al Comitetului Național Român în exil. Anton Crihan a încetat din viață ca
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
la mișcarea revoluționară din Moldova. După evenimentele din 1848, Alecu Russo pleacă la Viena, călătorește prin Transilvania, asistă la adunarea populară de pe Câmpia Libertății de la Blaj, semnează, la Brașov, programul revoluționarilor moldoveni, iar la Paris se alătură luptei politice a emigrației românești, condusă de N. Bălcescu. În 1850 apare în România viitoare, organul revoluționarilor români emigrați, Cântarea României, reprezentând contribuția lui Alecu Russo la lupta de eliberare națională dusă de patrioții români după înăbușirea revoluției de la 1848. Întors în țară, la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]