7,011 matches
-
amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Să scrii așa cum, bunăoară, Faguet ar fi vrut să se citească, așezat, cumpănind viața și zîmbind amintirilor. Perpessicius, suferitorul, e un cititor încercat. Nimic din rutină, din metodă, din obligație nu trece, însă, în Jurnal-ul de lector (completat cu Eminesciana) apărut în '44, la Casa Școalelor. O consemnare de impresii dintre cele mai diverse, despre cunoscuți, gravuri, locuri, spre laudă, spre memorie, aplecîndu-se să culeagă picanterii, omenind, dînd fiecăruia partea-i. O frază se deschide într-o idee nouă, doar
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
de bibliotecă însoțind faptele cele mai mărunte fac larghețea și, deopotrivă, adeziunea la subiect a acestui Jurnal de lector. Întregit cu o la fel de plăcută, cu toată bogăția-i de detalii, de tipicuri, de analize pe text, lucrare de istorie literară, Eminesciana. O pasiune pentru coincidență, ca și în Jurnal, e mai mult decît vizibilă în cercetarea lucrurilor mici din vecinătatea marii poezii. Nu rîvna scormonitoare a căutătorului de pete, ci, la fel de degajat, de normal, stîrnire de întrebări, născocire de răspunsuri. Un
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
Lenaus Dichtung, hg. von Horst Fassel und Annemarie Röder, Tübingen, Institut für donauschwäbische Geschichte und Landeskunde, 2000, p. 85-106. Traducere românească în Dan Mănucă, Opinii literare, București, Editura Cartea Românească, 2001, p. 4-40. 13 Helmuth Frisch, Sursele germane ale creației eminesciene, vol. I-II, București, Editura Saeculum I. O., 1999, passim. 14 Duiliu Zamfirescu, Leon Tolstoi, în "Convorbiri literare", nr. 4-7, 1882 și nr. 8, 1908 (Cf. Duiliu Zamfirescu, Opere, ediție îngrijită de Mihai Gafița și Ion Adam, vol. V, București
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
doilea rând, pentru că e revelatoare de idei, chiar dacă nu întotdeauna noi. în al treilea, dar sigur nu în ultimul, pentru că oferă prilejul de a formula noi întrebări, în legătură cu destinul postum al operei poetului. Momentul care a făcut posibil ca exegeza eminesciană să fie reluată - ca să zicem așa - de la zero este, fără îndoială, grupajul de articole din Dilema (1998), valorificat nu atât în litera (au fost și intervenții nefericite atunci, după cum prea bine se știe), cât în spiritul propunerii de modificare atitudinală
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
în litera (au fost și intervenții nefericite atunci, după cum prea bine se știe), cât în spiritul propunerii de modificare atitudinală față de opera (și viața) poetului: abolirea poncifelor, eliberarea de zgura clișeelor și mai ales lectura pe cont propriu a creației eminesciene în integralitatea ei (Bianca Burța-Cernat își intitulează intervenția: Cine nu are acasă un Eminescu să-l cumpere (și să-l citească). Pentru că, într-adevăr, nu atât de exegeze are nevoie, acum, Eminescu, cât de lectura operei. Iar cine este pasionat
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
noutate. Ele nu lipsesc, firește. De n-ar fi decât ceea ce aflăm, din studiul Ilinei Gregori, despre șederea lui Eminescu la Berlin între 1872-1874 și ar fi destul. Dar nu-i numai atât. Cele trei contribuții reușesc să reașeze opera eminesciană în făgașul ei firesc, restabilind relația dintre scriitor și cititor (Iulian Costache), deviată, în timp, spre legătura cititorului cu haloul socio-cultural creat în jurul vieții poetului. Și totuși - ne întrebăm - nu se merge prea departe când se sugerează că ediția Perpessicius
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
dintre studiile de după 1990 nu propune o relectură critică a operei lui Eminescu, constată, împreună cu Nicolae Manolescu, Bianca Burța-Cernat: "nimeni nu a mai propus, de la Ion Negoițescu încoace ("ultimul mare cititor al lui Eminescu") o nouă lectură critică a operei eminesciene" (nr. 9, coloanele 2, 3). în lipsă de așa-ceva, ne mulțumim cu ceea ce spuneam: recontextualizarea poetului în timpul și spațiul în care a trăit și a creat (prin niște "exerciții exegetice", cum își intitulează Ovidiu Pecican intervenția; bine că n-
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
care a trăit și a creat (prin niște "exerciții exegetice", cum își intitulează Ovidiu Pecican intervenția; bine că n-a zis exersări!), după ce, în 1889, Maiorescu îl așezase deasupra și în afara acestor circumstanțe, punând piatra de temelie a mitizării fenomenului eminescian: "Ar fi crescut Eminescu în România sau în Franța, și nu în Austria sau Germania... Eminescu rămânea același, soarta lui nu s-ar fi schimbat." (Maiorescu, Critice, II, b.p.t., 1973, p. 256). De aceea, noile abordări aduc o reparație
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
sunt supuși, în Occident, unor ample explorări, ce nu le scad din anvergură, ci îi situează, nuanțat, cât mai aproape de adevărata lor condiție, una complexă și tragică. Merită citit subcapitolul La Berlin, care, discutând contribuția cercetătoarei Ilina Gregori la exegeza eminesciană, face un act de dreptate perioadei berlineze a poetului național, socotită de unii critici a fi fost neroditoare. În schimb, noile date revelează fecunditatea acestor ani de intensă acumulare intelectuală, în varii domenii, și de recoltă poetică esențială. O privire
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Daniel Cristea-Enache Cu proiectul Despre omul din scrisori, deschis prin analiza epistolarului eminescian, Dan C. Mihăilescu intră abrupt într-un paradox. Cărticica lui s-a născut dintr-o profundă antipatie față de e-mailuri, "trepidante, reci și sleite", încercând să ne smulgă din "imperiul nenorocit al acestor file, insert, delete, send, fwd". În stilul
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
cuvântul-cheie care ne lipsește nouă astăzi?" îi întreabă direct pe junii corupți de email autorul nostru aproape sfătos. "Pasiunea", răspunde el îndată. "Să ne înțelegem", punctează peste câteva pagini, în aceeași linie a comunicării transgeneraționiste. Să-i apropie de eul eminescian pe cei "încremeniți în spaimele școlare", iată ținta și miza cărții sale. În locul unei înnoiri exegetice, avem așadar mai degrabă o rearticulare a datelor de mult cunoscute, la care se adaugă, providențial, corpusul de corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
texte Ťcaragialeștiť, de suspinător de mahala, fie și în regim privat". Toată această receptare caldă, de primă instanță, reapare în cartea Despre omul din scrisori, suplimentând autenticitatea de secol 19 printr-una de la finele secolului următor. Momentele de viață domestică eminesciană sunt montate, cu dexteritate, printre primele episoade ale criticii de întâmpinare. Și unele, și altele își câștigă expresivitatea din ponderea excepțională a poeziei eminesciene, aflată în nucleul dur al canonului nostru literar. Când o auzim pe vecina de bloc mângâindu
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
scrisori, suplimentând autenticitatea de secol 19 printr-una de la finele secolului următor. Momentele de viață domestică eminesciană sunt montate, cu dexteritate, printre primele episoade ale criticii de întâmpinare. Și unele, și altele își câștigă expresivitatea din ponderea excepțională a poeziei eminesciene, aflată în nucleul dur al canonului nostru literar. Când o auzim pe vecina de bloc mângâindu-și soțul cu apelativul "Mițule", ne putem amuza (mai ales dacă Mițu e o matahală burtoasă și hirsută), nu și mira. Când însă Mițu
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
să reamplasăm și să redistribuim gestica firească a unui om restituit biografiei sale: tânăr, bărbat, român, moldovean în malaxorul gazetăriei bucureștene, îndrăgostit nu numai de lirica sa, ci și de Bălăuca aceasta căreia îi scrie epistole caragialiene în formă și eminesciene în conținut. Bun cunoscător și mai vechi admirator al textelor lui Caragiale, Dan C. Mihăilescu face câteva paralele pline de savoare între personajele "ultimului fanariot" și eul epistolar al unui scriitor și gazetar care-i disprețuiește până la limita violenței pe
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
mea". Însă Eminescu din scrisori nu e doar un personaj din teatrul lui Caragiale, un alt Rică Venturiano sensibil și retoric, energetic și dezolat. Cu anii 1879-1883, arată pe bună dreptate criticul, ne aflăm "în miezul biografiei și înaintea căderii" eminesciene, în adâncul unui maelstrom (terifiant ca în proza lui Poe) din care omul suprasolicitat, uzat, aproape terminat nu va mai putea ieși la lumină. Alterarea și destrămarea ireversibilă a ființei apar în scrisori de o teribilă luciditate autoscopică, Eminescu fiind
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
uitat o vreme îndelungată și redescoperit, nu de mult, atât pe plan național, cât și internațional. Ambele opere, dirijate de Tiberiu Soare, au fost puse în scenă de Anda Tăbăcaru Hogea, în scenografia Hristofeniei Cazacu. Opera Arald, inspirată de poemul eminescian Strigoii, a avut în economia ei scenică și părți încredințate dansului, personajele poemului, Arald (Cătălin Mustață) și Maria (Madeleine Pascu), fiind continuu secondate de mișcările așa-numitelor Spirite ale pământului. Recunoaștem că ne-a fost frică de întâlnirea cu acest
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
Întîlnindu-se, în lumea unde Sfîntul Petru - vor fi avînd și așezămintele de sănătate paznicii lor.. - pune "la rău canon pe-un biet creștin", nu cu Duca Vodă, de-l pomenește, ci tocmai cu moș Istrate-Voievod, domnul hîtru al unei glume eminesciene, pe versuri tocmită. Ne vom întoarce la el, și la neostoitele-i regrete. Pînă atunci, o obiecție pentru urbe: "Karlovy-Vary, urbe mică,/ Izvor de ape alcaline!/ Dar oare n'ar fi fost mai bine/ Karlovy-Very-Dry să-i zică?" Și, în
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
Mălăncioiu. Și în ele se produce Ťînlocuireať, uneori cu o urmă de cochetărie șăgalnică în reconstituirea dramei". Fără șagă, comentatoarea purcede la alte comparații, dorite probabil flatante pentru autoarea comentată: "frumusețea arhetipală este atributul tinereții și, paradoxal, ca în Luceafărul eminescian, al morții". Ileana Mălăncioiu, Mihai Eminescu... Oare ce alți termeni poetici și valorici ar mai putea fi introduși în discuție, pentru a dimensiona convenabil statura Carolinei Ilica? "E capătul de drum, punctul final al Erosofiei căreia Carolina Ilica i-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
sine, la propriul său peisaj interior -, că apare apoi pe postul național, condus evident de Dumitru Popa, și spune fără să clipească: Traian Chebeleu, unul dintre cei mai importanți eminescologi contemporani, este obstrucționat în proiectele lui de restaurare a manuscriselor eminesciene de niște făpturi care nu înțeleg necesitatea acestei acțiuni și sensul ei adînc etc. etc. Ce s-ar întîmpla după o asemenea declarație? Simplu: contracandidatul tradițional, dl. Emil Constantinescu, ar cîștiga alegerile fără a mai avea vreun adversar, pentru că a
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
declarația de pe micul ecran Președintele Iliescu ar fi literalmente devorat de către Istoria literaturii române, indiferent de ediție, autor și număr de volume. Din pricina simplă că despre Eminescu s-au scris cărți fundamentale în cultura noastră, pentru că există profesioniști ai cercetării eminesciene care și-au lăsat ochii pe manuscrise și au dobîndit, în schimb, cîteva zeci de dioptrii, pentru că există, cu întreaga lor autoritate, istorii ale literaturii și istorici literari care nu pot fi nici ignorați și nici ocoliți. Pentru că opinia literară
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
atunci încoace mă frămîntă întrebarea: cine a dat naștere, în visul meu, frazei lui Călinescu? Sau, altfel, spus, cui aparține fraza amintită? Mie unuia, o declar sincer, nu cred că mi-ar fi dat prin cap. Cuprinderea unitară a operei eminesciene s-a lovit, de-a lungul timpului, de numeroase și variate obstacole, unul dintre cele mai tenace dovedindu-se opoziția antume-postume. Ridicată de Ibrăileanu la rangul unei dogme ("postumele nu sînt de ŤEminescuť", adică statutul de piese reprezentative le rămîne
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
lui I. Negoițescu. Ideea ei centrală este că în opera lui Eminescu "se disting două tărîmuri diferite"; "fără a se contrazice, tărîmurile se distanțează totuși în așa măsură unul de celălalt încît descoperă o ruptură în chiar structura personalității poetice eminesciene", "ce merită a fi analizată ca un fantastic și straniu fenomen". Criticul numește neptunică "acea parte a operei eminesciene ce corespunde în general antumelor și care ș...ț își are originea în straturile mai tangibile ale spiritului: e poezia formelor
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]