1,678 matches
-
certat din nou cu Ieronim pe drum? Fata se oprise la un pas în fața lui și-l privea, zâmbind trist. Și de-abia atunci o văzu cât este de frumoasă, ce lumină neobișnuită îi însuflețea figura. - Maria Daria, începu el emoționat, te-ai făcut deodată foarte frumoasă. Ce s-a întîmplat? Fata continua sa-l privească, adânc, în ochi, cu același zâmbet trist uitat pe buze. - Nu mă mai recunoști, Maestre, spuse foarte încet. E adevărat, a trecut atâta timp, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îl privea cu același zâmbet trist pe care-l avusese Maria Daria și Melania. - Trebuie să ne grăbim, îi spuse, că ne așteaptă. Atunci începură să se audă aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să văd ce au să cânte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acceptase atât de repede pe stângaciul student ? Cine era ea, de fapt, cărei lumi îi aparținuse, mai înainte, cărei lumi ajunsese să îi aparțină ? Manierele ei erau ireproșabile, ca și dinții, sănătoși și albi... Dar locuința în care el intrase, emoționat ca un îndrăgostit ? Când încă nu ai un trecut sentimental, ci doar un trup tânăr pe care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
caracter tradițional, rutinier. Avea o față ovală, un nas frumos modelat și rămăsese zveltă. Ochii îi erau prelungi, ca ai lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vârstă de nouăsprezece ani, lăsându-se la rându-i ademenită de această mică falsitate, stârnise curiozitatea unei bune prietene a ei, o fostă colegă de internat, pe nume Linda Brent. Linda, care mergea pe atunci la universitate, a fost foarte emoționată auzind că Alex îl cunoștea pe John Robert Rozanov. Alex continuase să-și dea aere, o invitase pe Linda să vină pentru un timp la ei, făgăduindu-i că o să-i prezinte și minunea. Strania mamă a lui Alex, alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și întoarcă măcar ochii spre ea, după care intră în cameră, închizând ușa în urma lui. Dintre cele trei persoane angrenate în această scenă sau ceremonial al sosirii, nu s-ar putea spune că John Robert Rozanov era cel mai puțin emoționat. Când se găsi față-n față cu Hattie, inima se porni să-i bată cu putere. John Robert nu se putuse niciodată împăca bine cu fiica sa, Amy. Își iubise soția, care murise curând după nașterea fetiței. O jelise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o dată tot trebuia să fie. Regret că n-a fost mai curând. — Bestie rece... rece! — Nu pot să-mi schimb felul de a vorbi. Știi bine cum vorbesc eu. Nu pot decât să spun cum stă cazul. Mă simt răscolită, emoționată, deloc rece. — Alți oameni au emoții. La tine e „un caz“ că te simți emoționată. Îmi pare rău că am plecat. Nu pot explica purtarea mea. Deși există o explicație. Dar ia foarte mult timp - poate vei voi odată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu pot să-mi schimb felul de a vorbi. Știi bine cum vorbesc eu. Nu pot decât să spun cum stă cazul. Mă simt răscolită, emoționată, deloc rece. — Alți oameni au emoții. La tine e „un caz“ că te simți emoționată. Îmi pare rău că am plecat. Nu pot explica purtarea mea. Deși există o explicație. Dar ia foarte mult timp - poate vei voi odată să o asculți. Nimic dramatic, nimic interesant. — Unde ai fost? — La N și la doamna Blackett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-aș fi fost eu? Ce-ar fi putut să mă împiedice să mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit-o contrariat și am observat cu un sentiment acut de jenă și de revoltă că era rușinată și emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea de contrariere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ne-ajunge, nevoile sânt mari. Din cauza asta a trebuit să ne mutăm aici, unde chiria e mică. Nu știam că tatăl Ceciliei e proprietarul casei. Îmi vine așa de greu față de ea, care cunoștea situația noastră dinainte! Tăcu. O priveam emoționat, neîndrăznind să adaug ceva, ca să n-o jignesc printr-un cuvânt nelalocul lui. ― Acum când știi totul, nu-i așa că ai să fii bun cu mine? Cuprins de un avânt de generozitate, i-am luat mâinile într-ale mele și-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
O port în mine tânără și frumoasă, așa cum arăta acum o jumătate de secol când am cunoscut-o. De ce s-o revăd devastata de cei 80 de ani ai ei? Bătrânului i se umeziră ochii. Mihaela se apropie de el emoționată. ― Domnule Coleșiu, ești romantic până în măduva oaselor și acest lucru te înalță foarte mult în ochii mei... El o mângâie pe păr, cu privirile pierdute în gol. ― Iubiți-vă, nepoțeilor, cât sînteți de tineri și frumoși. Uitați-vă la mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină, în fine, ride la terra... ... Și noi am râs emoționați, numai bătrânul Coleșiu avea ochii umezi. Afară de Mihaela nimeni n-a băgat asta de seamă din pricina întunericului. După ce bătrânul se retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița avu poftă să dansăm, după care începu să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frunte. Charlot, încă treaz, mă bătu pe umăr, cu superioritate: ― Bănuiam că nu-i lucru curat cu mutatul. Va să zică, la mijloc era tot... contesa. Tot așa, bătrânul Coleșiu, beat de bucurie, ca și când venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să-și pună pirostriile? Asta-i lege, s-a isprăvit! ― Casă cu noroc, unchiule, i-am răspuns surâzând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cu toate astea încă nu-mi vine a crede. ― Cum, te îndoiești? ― Iartă-mă, e așa de neobișnuit... încît... ― Îți dau cuvântul meu de cinste că-i trec casa pe numele ei. Ajunge? ― Da, da, te cred, șopti ea emoționată. ― I-am spus și Mihaelei, știe și ea de acest lucru. Chiar am rugat-o să locuiască acolo. N-a vrut să asculte, a venit la dumneata. Foarte rău a făcut. ― Lasă că o conving eu până la urmă. ― Te rog
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și misterios și sania dintr-un lemn sănătos și rezistent, ambele purtătoarele onoarei că, odată, foarte demult, i-au purtat pe membrii familiei lui Cuza. Palatul este de un alb strălucitor, chiar sobru, pe care până și lumina soarelui pare emoționată când cade. Dar hai mai departe! După ce plecăm de la castel vom merge să vedem satul cu casele încă tradiționale ce au fost martorele atâtor schimbări și încercări!... ele se strecoară cu greu printre casele impunătoare, ce s-au adaptat noului
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși, emoționați, copii s-au strâns în jurul învățătoarei lor. Fetițo, i s-a adresat soției cineva din comisie, unde vă este învățătoarea? Eu sunt, domnule. Mă numesc Steluța Brumă. Nu-mi cer scuze pentru confuzie. Acum înțe leg cât de aproape le-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
unele dimineți îmi instruiam procesul până la capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar și emoționat, scuipam zilnic în obrazul tuturor orbilor. Sincer vorbind, există vreo scuză la toate astea? Da, există, dar una atât de jalnică, încât mi-e cu neputință s-o invoc. Totuși, iat-o: n-am putut niciodată să iau cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
chiar atunci un coup de tele-phone Elenei, cu aerul acela de intimitate pe care-1 lua către doamna PJallipa, față de Marcian. Odată chemată Elena la telefon, trecuse receptorul lui Marcian, nevoit să-și decline prezența și să întrebe când era binevenit. Emoționată, Elena nu băgase de seamă emoția lui Marcian. și, cu glas puțin alterat, îi spusese că era dorit în orice joie cu nerăbdare. Modestia doamnei Drăgănescu, a cărei reputație de mândrie îl speria, îneîntase pe Marcian. Se putea deci devota
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care și Elena și Marcian aveau temeri, se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei aveau să-i dăruiască acestei învățătoare, 25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o izolează de lume. Poveștile Mariei Doina Leonte au darul de a te emoționa puternic și de a-ți
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
unele chiar picante, Gabriela asculta și căuta să intervină și ea. Îmi reamintește de un zece primit pentru poezia „Mama”, de G. Coșbuc. Le indicasem elevilor să memoreze o parte doar, în timp ce ea a memorat-o în întregime. Revăd scena... Emoționată, recita versurile în felul ei, în timp ce eu pronunțam rar, sacadat și tot mai clar, cu gura larg deschisă - pentru a o determina să pronunțe cât mai clar, cât mai inteligibil pentru restul clasei, care devenea tot mai interesată și tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
A Dvs. Doinița Strașnică bucurie am mai avut, compensând, oarecum, dominanta puțin optimistă, ca să nu zic pesimistă din paginile anterioare. Sub impulsul acestei scrisori mi-am revenit cu sporit curaj că voi duce la capăt lucrul început. Tocmai când parcurgeam emoționat conținutul scrisorii, m-a sunat din București însăși autoarea scrisorii amintite... Mi-a luat-o înainte, pentru că și eu voiam s-o sun, confirmând primirea revistei și a scrisorii. Deci, un telefon din inimă și suflet, cu o foarte mare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
guriță. I-o dă. Și o dulce strânsoare în brațe. I-o dă. Tu?, către Grasu: eu, nimic, zice acela, cu voce blândă,în același timp,însă, foarte hotărâtă. Și tu?, i se adresează miresei de schimb. Eu, tresare aceasta, emoționată, și repetă, eu, spun cum spui tu. Atunci, mergeți cu bine. Mulțumim frumos. Și, voi, rămâneți cu bine. Și mulțumim frumos, și noi, zice Grasu, făcând primii pași, conducând, noua pereche, spre ușă, cu noua lui mireasă, ținând-o de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]