5,930 matches
-
adevărului de ieri, altă dată - relativitatea istorică și geografică a certitudinilor de moment; cum să nu se bucure de existența unui filosof care susține că orice cunoaștere se efectuează prin simțuri și care pune astfel bazele unei teorii senzualiste și empirice? Pentru un om considerat adesea drept un sceptic emblematic, iată multe adevăruri explozive într-un secol al XVI-lea în care ajung victime ale rugului nu numai vrăjitoarele ci și filosofii care-și practică meseria în altă parte decât la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi,? Să nu uităm originea aristocratică a lui Platon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. în această etapă a analizei, putem aprecia în ce măsură converge tot sistemul epicurian spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii propune o arhitectonică a rațiunii empirice... Reflecția asupra condițiilor plăcerii trece, în amonte, printr-o prelucrare intelectuală a dorințelor. Ce sunt ele? Ce le definește? Cu ce se aseamănă? Le putem clasa? Putem face distincții între ele? După ce criterii? Luate în sine, sunt bune sau rele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o referință inexistentă în corpusul epicurian descoperit, dar prezentă în corpusul lui Philodemos - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică și ajungând să-și pună problema sensului semnelor, Philodemos pune bazele unei metode empirice. -10- Comuniunea cu cetatea. Epicurismul campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. în privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sfera organizațională din mediul politic și administrativ, cu aplicabilitate în studiul partidelor, birocrațiilor, comportamentului și atitudinilor cetățenilor în procesele electorale sau în luarea unei decizii colective. Treptat, datorită dezvoltărilor din științele politice, științele administrative și sociologie, i. a căpătat valoare empirică prin aplicabilitatea sa în domeniul politicilor publice, tacticilor și strategiilor guvernamentale sau evaluarea performanțelor organizațiilor din mediul public și privat. I. are la bază conceptele de „instituție” și „organizație” a căror interpretare, definire și diferențiere este, deseori, problematică. Analizei acestora
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Panebianco formulează în termeni de sistemicitate și autonomie diferențele dintre cele două niveluri. Definiția operațională pe care o propun sumarizează și simplifică aceste concepte utilizate și niveluri de analiză, făcând posibilă identificarea elementelor carecteristice ale i. în context teoretic și empiric. Astfel, i. trebuie înțeleasă drept procesul prin care instituțiile devin stabile în termenii patternurilor integrate de comportament, atitudine și cultură. În același timp, consider necesară distincția între aspectele interne și externe ale acestui proces, primele referindu-se la dezvoltările proprii
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
planurile teoretic și empiric, evaluând separat avantajele aduse de utilizarea i.. Cum în realitate diferența dintre cele două planuri nu este atât de clară, existând deseori suprapuneri și complementări (interdependențe), aceste avantaje pot fi nuanțate contextual: numărul aspectelor teoretice și empirice implicate, crearea unui sistem de instituții complementare sau interdependente (indiferent dacă relația de interdependență este simetrică - de exemplu, Primăria și Consiliul Local) sau impunerea unor standarde instituționale pentru atingerea unor obiective (cazul criteriilor de la Copenhaga sau a celor 31 de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
atenție sporită asupra nivelului de corupție a partidelor și o comparație cu statele vecine (gradul de instituționalizare este, de obicei, evaluat prin prisma raportării la un referent și în urma comparației cu alte situații similare, deseori în alt context). În plan empiric, importanța i. poate fi structurată în trei argumente diferite. Primul are și cel mai mare impact la nivelul dezvoltării sociale și implică influența i. asupra procesului de luare a deciziei. Acesta din urmă nu este unul pur rațional, ci este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sau folosind mecanismele pieței. Caracterul problematic al participării și miza ei au stimulat mai multe direcții de abordare teoretică și cercetare, de regăsit mai ales în dezbaterile privind participarea politică, în sociologia mișcărilor sociale și în sociologia dezvoltării sociale. Studii empirice dedicate acțiunii colective au atenuat pesimismul indus de Olson și Hardin, arătând că rate mult mai înalte de participare decât cele presupuse de modelele convenționale pot fi atinse în funcție de intervenția unor factori sau contexte specifice precum: eterogenitatea grupului, eficiența percepută
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aderă o societate. Modelele de justiție socială stau la baza formulării ideologiilor politice și la definirea - în termeni operaționali - a obiectivelor sociale generale. Formularea obiectivelor în termeni operaționali (deci măsurabili) impune, cu necesitate, depășirea nivelului valoric-normativ și utilizarea unor metode empirice de diagnoză a problemelor sociale concrete și de evaluare a intervențiilor proiectate. În lipsa unor abilități de analiză empirică sistematică, p.s. - în măsura în care pot fi formulate în termeni operaționali - vor funcționa „în gol”. „A știi cum să intervii presupune, deci, a știi
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
operaționali - a obiectivelor sociale generale. Formularea obiectivelor în termeni operaționali (deci măsurabili) impune, cu necesitate, depășirea nivelului valoric-normativ și utilizarea unor metode empirice de diagnoză a problemelor sociale concrete și de evaluare a intervențiilor proiectate. În lipsa unor abilități de analiză empirică sistematică, p.s. - în măsura în care pot fi formulate în termeni operaționali - vor funcționa „în gol”. „A știi cum să intervii presupune, deci, a știi cu precizie (în termeni operaționali) asupra a ce vrei să intervii și cine (ce categorii de indivizi) face
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Baldwin (1996, p. 29), un analist proeminent al s.b., aprecia că tipologizarea este cea mai limitată formă a demersului intelectual. Plasarea tipologiilor la limita demersului științific se datorează subordonării acestora față de procesul de construcție a teoriilor. În timp ce maturitatea științelor empirice ține de capacitatea acestora de a formula teorii, construcția tipologiilor rămâne apanajul științelor empirice aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare. Tipologizarea s.b. se înscrie într-un demers weberian de construcție a unor ideal-tipuri care, prin abstractizarea diversității fenomenelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cea mai limitată formă a demersului intelectual. Plasarea tipologiilor la limita demersului științific se datorează subordonării acestora față de procesul de construcție a teoriilor. În timp ce maturitatea științelor empirice ține de capacitatea acestora de a formula teorii, construcția tipologiilor rămâne apanajul științelor empirice aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare. Tipologizarea s.b. se înscrie într-un demers weberian de construcție a unor ideal-tipuri care, prin abstractizarea diversității fenomenelor, permit o înțelegere a particularităților și a realităților s.b. Construirea tipologiilor presupune identificarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
timp, este cauzată de subdezvoltare; cu alte cuvinte, un cerc al dublei dependențe care face ca ieșirea din subdezvoltare să fie foarte problematică. Criticii acestei teorii reclamă faptul că susținătorii teoriei (sub)dezvoltării sociale pe baza dependenței nu furnizează date empirice suficiente și coerente care să sprijine concluziile formulate (ce se doresc a fi cvasisuficiente). O altă critică face referire la argumentul teoriei dependenței cu privire la legăturile dintre corporațiile transnaționale care ar fi doar în detrimentul statului și în beneficiul lor. În realitate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de efort depus de indivizi, și nu unor diferențe datorate originii sociale. Societățile meritocratice ar fi acelea în care în realizarea stratificării sociale prevalează abilitățile individuale dobândite (achieved), și nu cele datorate nașterii și moștenirii (ascriptive). Contrar teoriilor funcționaliste, studiile empirice din anii ’60 și ’70 au arătat că legătura dintre merit (în accepțiunea restrânsă de coeficient de inteligență) și nivelul școlar dobândit este una relativ slabă. La rezultate egale ale testelor de inteligență, nivelul de școlaritate dobândit de indivizi și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
diferite într-un număr ridicat de cazuri. În acest sens, la nivel teoretic s-a produs o relativizare a noțiunii de merit prin schimbarea semnificației acestuia din nivel de inteligență plus efort în nivel de școlaritate dobândit. Confruntarea cu realitatea empirică a acestei noi ipoteze meritocratice s-a dovedit a invalida din nou pretenția de a considera societățile vestice ca promotoare ale unor sisteme educaționale și sociale meritocratice, bazate pe principiul egalitatii de șansă. Studiile întreprinse (Jencks, 1972; Boudon, 1974; Goldthorpe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
literatura de specialitate. Utilizarea variabilei „natura umană” este criticată, spre exemplu, ca fiind prea simplistă și neștiințifică în a explica războiul și pacea preponderent în baza viciilor/virtuților firii umane. Cât privește analiza indivizilor, principalul ei inconvenient rezidă în dificultatea empirică a colectării de date suficiente și corecte pentru conturarea unei imagini clare, complete și veridice referitoare la decidenții politici individuali, în condițiile în care majoritatea unor astfel de informații „din culise” devine accesibilă doar la mult timp după consumarea evenimentelor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nivelurile doi și trei. El se constituie însă ca o școală de gândire aparte, relativ nouă și cert înclinată spre latura teoretizării, dificultatea precizării nivelurilor de analiză prezente în teoria constructivistă reieșind inclusiv din absența unei tradiții solide de studii empirice. În concluzia discuției pe marginea nivelurilor de analiză în relațiile internaționale probabil că remarca esențială este că ele nu se exclud reciproc și nu sunt alternative decât în intepretări izolate ale unor autori. Poziția dominantă în cadrul disciplinei este însă aceea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
referitoare la fenomenul studiat. O ultimă critică pe care o menționăm aici se referă la metoda Școlii engleze, strict argumentativă și filosofică. Date fiind aspirațiile și tendințele unei părți importante a autorilor din domeniu de a fundamenta metode de cercetare empirică prin care să se permită verificarea sau nu a ipotezelor emise, metoda de investigare și reflecție istorică specifică școlii a fost considerată tradiționalistă (eseistică) și, prin urmare, neștiințifică (nefundamentată empiric). Concluzii Școala engleză constituie primul curent de teoretizare a relațiilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cantități mai mari de informații despre preferințele, intențiile și comportamentul altor state. Instituțiile internaționale, afirmă neoliberalii, pot schimba preferințele actorilor asupra strategiilor, facilitând astfel cooperarea între state. Pe aceste coordonate s-a dezvoltat, de altfel, și programul neoliberal de cercetări empirice, inaugurat de Keohane în After Hegemony... Afirmația survine în contextul unei importante dezbateri despre „promisiunile” - reale sau false - ale instituțiilor internaționale, (re)declanșată de neorealistul John Mearsheimer, care reafirmă tranșant concluzia realistă potrivit căreia instituțiile internaționale nu au un efect
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
vedere, orice cercetător era, practic, condamnat la a postula drept inevitabile acele caracteristici ale mediului pe care le observa în fiecare clipă: competitiv, anarhic, extrem de periculos. Asumpțiile generale și logica realistă păreau pur și simplu singurele care treceau proba verificării empirice, de unde și enorma influență a acestui curent în perspectiva tradițională asupra securității prezentată în acest capitol. Gândirea relațiilor internaționale în termenii conflictului armat a devenit în timp insuficientă pentru a explica atitudinea statelor unul față de altul. „Cum se poate asigura
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
concepțiile raționaliste, cu factori de ordin cultural și instituțional. Dezvoltarea comunităților de securitate Marele merit al cercetării echipei conduse de Deutsch este faptul că a ridicat problema posibilității instituționalizării unor relații care exclud violența între actori suverani, identificând la nivel empiric - și nu doar normativ-prescriptiv - o comunitate internațională non-războinică. Pe de altă parte, lipsa cea mai importantă din demersul lui Deusch este că nu identifică mecanismele prin care se ajunge la construirea convingerii membrilor comunității că de a se obține de la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
clișeu a începe dezbaterea pe seama virtuților tezei ce explorează efectele pacifiste ale democrației, interdependeței economice și apartenența la diverse instituții și oganizații internaționale prin referire la aserțiunea lui Jack Levy conform căreia aceasta constituie cel mai apropiat exemplu de lege empirică/științifică existentă în literatura relațiilor internaționale (Levy, 1989, p. 88). Dincolo de criticile adresate acurateții dimensiunii statistice a corelării dintre democrație și absența (inițierii) războiului („Sunt democrațiile mai puțin predispuse inițierii războiului?”), mult mai interesantă - deși mai puțin încununată de succes
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt, dacă nu complet irelevante pentru pace, cel puțin secundare pentru analiza cauzării războiului. În schimb, pentru adepții pacifismului democrat, natura regimului politic intern este, dacă nu elementul, atunci unul dintre factorii decisivi în vederea construirii zonelor de pace, iar realitatea empirică, susțin ei, le confirmă afirmațiile. În una dintre numeroasele analize statistice caracteristice literaturii pacifismului democratic se arată, de exemplu, cum războiul în epoca modernă tinde să se concentreze în zone caracterizate de absența sau atrofierea instituțiilor și practicilor democratice (vezi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
numeroase dimensiuni. Fără a pretinde a epuiza întregul arsenal al criticii, principalele aspecte ale sale pot fi grupate în următoarele categorii: ambiguitatea conceptelor ce compun ecuația pacifismului democratic: „război”/ „inițierea războiului”; „democrație” sau, în ultimă instanță, „pace”; contestarea validității datelor empirice folosite în analiza statistică sau a concluziilor derivând din analiza statistică; logica pacifismului democratic: critica atât a argumentului instituțional, cât și a celui normativ/cultural; natura „fasciculară” a teoriei definită ca un complex de relații cauzale, complex a cărui dezagregare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]