2,401 matches
-
a maselor" (Ceaușescu, 1971, p. 9). În fapt, propunerile au precipitat declanșarea unei "revoluții culturale" după modelul asiatic, al cărei efect a fost re-stalinizarea politică. Cultul personalității a fost consecința directă a acestei regrupări ideologice în jurul liderului suprem. Imediat după enunțarea tezelor din iulie, frontul cultural care înregimenta intelectualii partinici a percutat: în 1973 vede lumina tiparului volumul Omagiu Tovarășului Nicolae Ceaușescu, Secretar general al Partidului Comunist Roman, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, apărut la Editura Politică. Această
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Patriei, reeditat anual începând din 1957 până în 1989, reprezintă o oglindă fidelă în care se reflectă oscilațiile ideologice ale regimului. Continuitatea neîntreruptă a acestuia permite localizarea cu maximă precizie a genezei și diseminării în masă a cultului personalității ceaușiste. Înainte de enunțarea tezelor din iulie 1971, portretistica ceaușistă nu era o realitate iconografică în manualele școlare românești. Spre exemplu, în ediția din 1969, Lenin era figura referențială înspre care era canalizată întreaga venerație intelectuală și politică. Portretul său, în format mare, acoperă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Harold Lasswell [1975, 659, dar ediția originală datează din 1956], care găsește șapte faze: Fazele realizării politicilor publice 1.informare, caracterizată prin strîngerea de informații, previziune și planificare; 2.promovare, caracterizată de promovarea de politici alternative; 3.prescriere, caracterizată prin enunțarea de reguli generale; 4.invocare, caracterizată prin calificări provizorii ale conduitei pe baza prescrierilor, incluzînd și necesitățile aplicării prescrierilor; 5.aplicare, caracterizată prin calificarea finală a conduitei, pe baza prescrierilor; 6.evaluare, caracterizată prin estimarea reușitei sau a falimentului deciziilor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
încă prea multe, în momentul de față al demersului). Termenii de față, fiind "lucrurile însele" ale dictaturii judicativului, formează câmpul de cercetare al lucrării. Potrivit reglementărilor dictaturii judicativului, doar judecata este semnificativă întru adevăr. Dar judecata (potrivit lui Aristotel, logos apophantikos, "enunțare" al cărei conținut, ca gând, poate fi "comunicat") intră în structuri discursiv-cognitive ample, anume în "raționament" (logismos) și în "argumentare" (logikos syllogismos), care este tot raționament, dar unul special, fiindcă premisele sale nu sunt adevăruri necesare (ca în demonstrație, apodeixis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcția logică" specifică. Cu toate acestea, în filosofia sa se află câteva fapte de natură non-judicativă foarte active, care vor fi tematizate în partea de aplicații a acestei lucrări. Noțiunea are la Aristotel mai multe înțelesuri: a) termen într-o enunțare; b) formă a gândirii care oglindește esența unui lucru; c) noesis, un fel de intuiție intelectuală, de prindere nemijlocită a universalului 23; foarte apropiată de conceptul husserlian de "intuiție eidetică", chiar de cel fenomenologic, în general, de "intuiție categorială" (mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
seamă de "actul ideației"), totuși fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune o formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului: este vorba despre enunțare sau, potrivit destinului logicii aristotelice, propoziție sau judecată.24 Categoriile, luate în sine, sunt simple cuvinte izolate care pot servi drept "material" de discurs prin intrarea lor în structura enunțării. Dar, deși Aristotel se ocupă în multe locuri ale operei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului: este vorba despre enunțare sau, potrivit destinului logicii aristotelice, propoziție sau judecată.24 Categoriile, luate în sine, sunt simple cuvinte izolate care pot servi drept "material" de discurs prin intrarea lor în structura enunțării. Dar, deși Aristotel se ocupă în multe locuri ale operei sale și din mai multe perspective de tema categoriilor, acestea sunt întotdeauna privite, dacă se ia în seamă dimensiunea lor logică, numai ca elemente ale unei "enunțări"; cum se întâmplă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lor în structura enunțării. Dar, deși Aristotel se ocupă în multe locuri ale operei sale și din mai multe perspective de tema categoriilor, acestea sunt întotdeauna privite, dacă se ia în seamă dimensiunea lor logică, numai ca elemente ale unei "enunțări"; cum se întâmplă, de altfel, și la Kant, unde categoriile (ca forme a priori ale intelectului) sunt "deduse transcendental" din apercepția originară "eu gândesc" și în aplicarea lor la un material sensibil, dar ca funcții în judecată. Am putea spune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
face parte, cu înțelegerea sa zăbavnică. 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic Ce se întâmplă însă mai departe, date fiind aceste tematizări ale adevărului (înțeles, deja, ca adecvare sau corespondență între o enunțare și o stare de lucruri), ale cunoașterii și ale logos-ului? Aristotel așează problema adecvării cuvintelor la lucruri într-un orizont onto-lingvistic, sugerând, totodată, ideea că logicul nu este posibil decât ca "sinteză" între ontic și lingvistic. Din această perspectivă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un înțeles ontologic dominant, așa cum a avut la filosofii prearistotelici, ci unul propriu-zis logic (adică, întâi, formal sau constitutiv și, apoi, normativ sau regulativ). Adevărul aristotelic va fi, cumva, și adecvare între lucru și cuvânt, dar, înainte de toate, corespondență între enunțare (cuvinte legate) și faptul la care aceasta se referă (o stare de lucruri). Logos-ul sinteză (între ontic și lingvistic) este orizontul potrivit adevărului corespondență (între starea de lucruri și enunțare). Date fiind acestea, adevărul nu constituie o problemă acolo
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între lucru și cuvânt, dar, înainte de toate, corespondență între enunțare (cuvinte legate) și faptul la care aceasta se referă (o stare de lucruri). Logos-ul sinteză (între ontic și lingvistic) este orizontul potrivit adevărului corespondență (între starea de lucruri și enunțare). Date fiind acestea, adevărul nu constituie o problemă acolo unde avem cuvinte izolate, din motiv că acestea înfăptuiesc o adecvare de la sine față de "lucrurile" la care se referă, îndeosebi atunci când este vorba despre cuvintele care exprimă esențele lucrurilor, dacă aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din motiv că acestea înfăptuiesc o adecvare de la sine față de "lucrurile" la care se referă, îndeosebi atunci când este vorba despre cuvintele care exprimă esențele lucrurilor, dacă aceasta este cu putință. Dar adevărul reprezintă o problemă acolo unde avem cuvinte legate (enunțări, propoziții; adică judecăți, dacă cuvintele legate sunt puse în "corespondență" cu o stare de lucruri). Ceea ce corespunde, în plan logic (formal sau constitutiv și normativ sau regulativ, ceea ce implică lingvisticul, de o parte, reprezentaționalul și noeticul, de alta), "sintezei" dintre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce implică lingvisticul, de o parte, reprezentaționalul și noeticul, de alta), "sintezei" dintre cuvintele legate și lucrurile (stările de lucruri) la care ele se referă este judecata: "forma logică" prin excelență. Judecata ce exprimă adecvarea (corespondența) dintre cuvintele legate (în enunțări sau propoziții) și faptele (stările de lucruri) corespunzătoare este adevărată; dimpotrivă, este falsă judecata ce exprimă neadecvarea (lipsa de corespondență) dintre propoziție și faptele vizate de aceasta. E drept, reperul ultim al adecvării (corespondenței) este reprezentat de "lucruri": este adevărată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptele (stările de lucruri) corespunzătoare este adevărată; dimpotrivă, este falsă judecata ce exprimă neadecvarea (lipsa de corespondență) dintre propoziție și faptele vizate de aceasta. E drept, reperul ultim al adecvării (corespondenței) este reprezentat de "lucruri": este adevărată judecata a cărei enunțare (propoziție) unește ceea ce este unit în lucruri și dezbină ceea ce este dezbinat în lucruri, va susține Logicianul. Dar cum "sesizăm" lucrurile? Și ce sunt acestea? Și care este actul prin care ele intră în proprietatea unui "subiect"? Astfel de întrebări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ceea ce am numit "ontic". Dar și "tema" cuvântului are nevoie de un asemenea orizont: este vorba despre ceea ce am numit "lingvistic". Așadar, pe de o parte, atunci când vorbim de adecvare și corespondență între lucruri (stare de lucruri) și cuvânt (enunțare) se află temele propriu-zise: lucrul și cuvântul, iar pe de altă parte, orizonturile lor tematice: onticul și lingvisticul. Aceste orizonturi tematice sunt suficient de încăpătoare pentru anumite "acte constitutive" și pentru corelativul lor, "obiectele intenționale"; perspectiva aceasta, doar indicată aici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu oricum, ci după regulile reducției judicative a judicativului constitutiv. Pe acest fond de stabilire a sensurilor tematice pentru lucru și cuvânt (și pentru ontic și lingvistic), s-ar cuveni încă o precizare, referitoare la diferența dintre judecată și propoziție (enunțare), cu atât mai mult cu cât în contextul "logicii noi" (simbolice), fenomen care, din perspectivă fenomenologică, reprezintă o reformalizare a logos-ului, numai propoziția (ca simplă enunțare, dacă nu chiar ca o simplă succesiune de simboluri) poate avea valoare de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-ar cuveni încă o precizare, referitoare la diferența dintre judecată și propoziție (enunțare), cu atât mai mult cu cât în contextul "logicii noi" (simbolice), fenomen care, din perspectivă fenomenologică, reprezintă o reformalizare a logos-ului, numai propoziția (ca simplă enunțare, dacă nu chiar ca o simplă succesiune de simboluri) poate avea valoare de adevăr (poate fi adevărată sau falsă), fiind socotită, după îndelungi prelucrări ale ideii de adevăr-corespondență și ale ideii de regulă logică, "funcție de adevăr"; cu toate că la începuturile logicii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
clasice, în sensul că nu va fi depășit orizontul logic propriu-zis, cel al dictaturii judicativului. Dar o schimbare de perspectivă asupra convenționalității judicative se va produce, totuși, fără a schimba fundamental "principiile" judicativului constitutiv: judecata (sau substitutul său strict lingvistic, enunțarea, propoziția, "formula") va reprezenta în continuare forma logică (acum, accentuat lingvistică) dominantă, adevărul-corespondență, propriu și logicii simbolice, aparținându-i. Pentru a lămuri statutul acestor elemente ale logicului în condițiile logicii simbolice, va fi deschisă, la timpul potrivit, o discuție despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bine formată, respectă sau nu anumite reguli de compunere, de formare, se așează sau nu în anumite relații "logice" cu alte propoziții), în vreme ce judecata (sens predominant logic, așadar ontic și lingvistic, totodată) cea care așează în "sinteză" propoziția și lucrurile (enunțarea și stările de lucruri, mai bine zis) la care cuvintele acesteia se referă poate fi adevărată sau falsă.31 Adevărul este o "categorie" logică, aparținând judecății, dacă este înțeles în sens de corespondență; și este, în contextul la care fac
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nivelul judecății (sintezei onticului și lingvisticului în logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie ca exprimare a unui raționament (inferență). Limba română are un cuvânt apropiat, semantic, de logos-ul grecesc: rostire, care semnifică în același timp noțiune (conținut de gândire
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie ca exprimare a unui raționament (inferență). Limba română are un cuvânt apropiat, semantic, de logos-ul grecesc: rostire, care semnifică în același timp noțiune (conținut de gândire) și cuvânt (o formă de gândire asimilată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca exprimare a unui raționament (inferență). Limba română are un cuvânt apropiat, semantic, de logos-ul grecesc: rostire, care semnifică în același timp noțiune (conținut de gândire) și cuvânt (o formă de gândire asimilată unei forme de exprimare); judecată și enunțare, raționament și inferență; rostirea este, totuși, înainte de orice, cuvânt esențial (în sensul precizat mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre sensul adecvării precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre sensul adecvării precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul (enunțare cuvinte legate participantă la o sinteză alături de lucrurile corespunzătoare preluate din orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre sensul adecvării precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul (enunțare cuvinte legate participantă la o sinteză alături de lucrurile corespunzătoare preluate din orizontul propriu acestora, onticul, dar devenit semnificativ, ca ontic, tocmai în această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]