1,134 matches
-
importantă, în sfera disciplinelor umane, contribuind la adâncirea cunoașterii ființei umane. Aceste cunoștințe nu sunt izolate, ci ele se articulează, așa cum s-a arătat mai sus, cu celelalte discipline umane, prin raporturile care există între ele, contribuind la edificarea unei epistemologii a umanului, în care sunt reunite toate cunoștințele despre om ca ființă. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Abély, A.M.P., L'anxiété, Masson, Paris, 1947. Abraham, G., Psychodynamique essentielle normale et pathologique, Doin, Paris, 1964. Abramson, J., L'enfant et l'adolescent instables
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
așa, (în formă de S), în zigzag, două zigzaguri și apoi drept, trei zigzaguri și apoi drept înainte." Iată ce răspunde în mod spontan un băiat de doisprezece ani: Se poate într-o infinitate de moduri." În cadrul cercetărilor sale de epistemologie genetică, Jean Piaget 177 a studiat evoluția posibilelor la copil. Acestea se lărgesc și se îmbogățesc odată cu vîrsta, așa cum o dovedesc experiențele prezentate. Cercetătorul elvețian distinge patru etape. În prima etapă (4-6ani), posibilele copilului, produse prin analogii succesive, sunt limitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e oare pentru că structurile cognitive superioare, creatoare de posibile, au nevoie de mult timp pentru a se forma (aproape doisprezece ani)? U posibil nu e un lucru observabil, nu e dictat de real, e o "construcție a subiectului", precizează Piaget. Epistemologia sa constructivistă se opune atît empirismului, cît și ineismului 11: posibilele nu decurg din "experien-ța realului", ceea ce nu vrea să însemne că sunt înnăscute. Cercetările pe care le-a întreprins în jurul evoluției cunoașterii umane îl conduc pe Piaget la formularea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o radicală repunere în discuție a conceptelor realiste, cele care definesc inteligența ca fiind capacitatea de cunoaștere a realității și de adaptare la aceasta. Inteligența umană este, în mod esențial, capacitatea de a crea posibilul, de a multiplica posibilele răspunde epistemologia genetică constructivistă. Ideea nu este formulată astfel de Piaget, dar lucrările sale autorizează din plin o asemenea viziune: a încerca să vezi realitatea ca pe o constrîngere exterioară a multiplica în consecință pseudo-imposibilitățile și pseudo-necesitățile reducînd astfel posibilele repre-zintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nemijlocită dintre filozofie și lingvistica modernă. În raport cu mulțimea informațiilor științifice oferite de lingvistică, arată Cassirer, filozofia trebuie să se instituie ca o abordare ce urmărește generalizarea și sistematizarea acestora. Așadar, după acest filozof, filozofia limbii ar fi mai degrabă o epistemologie lingvistică în continuarea științei limbii, iar nu o cercetare paralelă sau concurentă lingvisticii, rămînîndu-se în mare parte în cadrele inițiale ale filozofiei fundamentate de Kant. Limba și delimitarea adevărului de falsitate Cînd s-a studiat limba din perspectivă filozofică și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Bertrand Russell și Ludwig Wittgen-stein, în opera cărora chestiunile care privesc limba au căpătat un spațiu apreciabil. "Jocurile de limbaj" în funcționarea limbii Majoritatea filozofilor au abordat problema limbii și a limbajului alături sau împreună cu alte probleme de ontologie, gnoseologie, epistemologie sau logică, deci într-un context filozofic în care limba reprezenta numai unul dintre aspectele luate în discuție. S-au realizat însă și sisteme de gîndire orientate aproape exclusiv asupra limbajului și a limbii, deci printr-o orientare de principiu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
des Bundesministeriums für Bildung, Wissenschaft und Kultur Wien Tipărit cu sprijinul Ministerului Federal al Educației, Științei și Culturii din Viena MIRCEA FLONTA (născut în anul 1932), profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universității din București. Domenii principale de preocupări: epistemologia clasică și analitică, teoria cunoașterii științifice, studii kantiene și wittgensteiniene. Numeroase cărți, studii și articole în această arie tematică, publicate în țară și peste hotare. Traduceri, în colaborare, din David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Europei, Raoul Girardet (coord.) Argumentul nuclear în politica externă a statelor, Rodica Dinulescu Asigurarea securității informațiilor în organizații, Bogdan-Dumitru Tigănoaia Biserică și dimensiunea socială a securității, Constantin Tanu Constructivism și securitatea umană, Ioana Leucea Euroarmata și apărarea României. Analiza de epistemologie constructivista privind politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene, Constantin Manolache Istoria NATO, Jiři Fidler și Petr Mareš Politică de securitate în mediul internațional contemporan. Domeniul energetic, Constantin Hlihor Soluționarea crizelor internaționale. Mijloace militare și nemilitare, Teodor Frunzeti
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
București, 1973.footnote>, Mariana Roșca, R. Zazzo , D. Ciumăgeanu, Constantin Pufan etc. au scos în evidență complexitatea fenomenului de întârziere mintală, prin studii longitudinale care dezvăluie fenomenul în evoluția lui, cât și studii monografice prin care au surprins interdependența fenomenelor, epistemologia acestei deficiențe. În acest sens, atât M. Roșca, cât și C. Păunescu indică terminologia utilizată pentru a desemna insuficiența mintală după P. Baton care redă în cartea sa, temenii similari pentru cele trei grade de deficiență mintală, care au un
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Urmînd exemplul lui Kant, Bok (1978:6-13) trage o linie de separare între adevăr și veridicitate, pe de o parte, și între falsitate și înșelătorie pe de alta. Diferența între adevăr și fals se leagă de probleme ale ontologiei și epistemologiei, de corespondență, sau de o relație asemănătoare între ceea ce este și ceea ce se spune că este. Veridicitatea și înșelătoria, în schimb, țin de caracterul moral al intenției. Dacă manifestăm intenția de a păcăli, atitudinea noastră este neveridică; dacă acțiunea neveridică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apar pe un fond metodologic, trebuie subliniat că Mannheim nu a văzut în lucrarea sa o contribuție la dezvoltările ulterioare ale problemei pe care, de altfel, nu putea să le prevadă și nici o contribuție într-un domeniu precum cel al epistemologiei, pe care-l considera depășit de noile dezvoltări istorice. El urmărește recuperarea proiectului epistemologic în contextul teoriei socio-politice, iar această sarcină este atribuită sociologiei cunoașterii. Fără a argumenta suficient, încât să ofere o imagine asupra contradicțiilor interne ale unei epistemologii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
epistemologiei, pe care-l considera depășit de noile dezvoltări istorice. El urmărește recuperarea proiectului epistemologic în contextul teoriei socio-politice, iar această sarcină este atribuită sociologiei cunoașterii. Fără a argumenta suficient, încât să ofere o imagine asupra contradicțiilor interne ale unei epistemologii ale cărei pretenții de cunoaștere se află în contrast, Mannheim elaborează teza ce ține de latura culturală a criticii sale potrivit căreia nu atât incoerența acesteia a determinat prăbușirea sa, cât faptul că a fost depășită de dezvoltările istorice: "După
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ne orienta pe calea opusă și, având subiectul ca punct de plecare, de a determina natura și valoarea actului cognitiv uman, urmărind astfel să găsim un punct de sprijin pentru existența obiectivă în subiectul cunoscător"26. Rezultă deci că obiectivul epistemologiei, acela al reconstrucției unei Weltanschauung pe baze eliberate de prejudecățile religioase, este unul ratat, iar aici regăsim reorientarea lui Mannheim dinspre teoria cunoașterii înspre ideologie, o reorientare ce are la bază ideea că, recunoscând natura fragmentată a lumii, ideologia reflectă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
este unul ratat, iar aici regăsim reorientarea lui Mannheim dinspre teoria cunoașterii înspre ideologie, o reorientare ce are la bază ideea că, recunoscând natura fragmentată a lumii, ideologia reflectă lumea modernă 27. Modernizarea societății și, prin urmare, depășirea istorică a epistemologiei poate fi regăsită în procesul progresiv pe care îl presupune parcursul ideologiei. Prima etapă este aceea a "concepției particulare asupra ideologiei", în care regăsim semnificația negativă a conceptului, aceasta fiind definită de Mannheim după cum urmează: Concepția particulară asupra ideologiei este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
mai importantă idee care apare este aceea că orice cunoaștere este determinată existențial, și aceasta constituie fundamentul concepției neutre asupra ideologiei. Este vorba de ceea ce, într-un alt loc, Mannheim numește "cunoaștere conjunctivă", pe care o opune "cunoașterii comunicative" proprie epistemologiei pe care ideologia o substituie odată cu recunoașterea alcătuirii fragmentate a lumii moderne. Dacă ultimul tip de cunoaștere are în vedere conceptele abstracte pe care deja le deținem (precum cele implicate de teorema lui Pitagora)30, cunoașterea conjunctivă "(...) este fundamentată pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
conștient"47, acestor strategii le-ar putea fi asociat un atribut ideologic, întrucât ele își extrag resursele din cadrul social și politic valorizat inclusiv la nivelul imaginarului social în care ideile și, deci, cunoașterea sunt produse. Sceptici sau failibiliști, revizioniști ai epistemologiei, metodologiști, anti-metodologiști sau pur și simplu rebeli, gânditorii modernității nu au putut fi indiferenți la condițiile sociale, politice și istorice ale acestei epoci, promovând în consecință proiecții epistemologice în care elementul ideologic, în sensul său general, își manifestă prezența. La
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
au efecte parctice și sunt ele înseși efecte ale anumitor practici sociale"60. Pentru surprinderea acestei realități dinamice, atât pe palier normativ, cât și pe palier empiric, teoria politică a ideologiei trebuie să se deschidă, interdisciplinar, spre domenii conexe precum epistemologia politică, sociologia politică, antropologia politică sau analiza discursivă, specifică științelor comunicării. Astfel, analiza antropologică relevă influența pe care figurile imaginarului social dintre care cele mai relevante sunt ideologia, mitul și utopia o au asupra realității socio-politice. Fiind suma elementelor discursiv-simbolice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
atinge obiectivul anunțat implică analiza conceptuală comparată, analiza definițională și interpretarea textuală, cu intenția de a "extrage" problema relației dintre ideologie și cunoaștere fie aceasta socială ori științifică din cadrele precis delimitate ale istoriei ideilor politice, sociologiei cunoașterii și, respectiv, epistemologiei. Iar în acest punct intervine cea de a treia precizare: presupunând, în mod evident, raportarea la toate aceste domenii de neevitat într-un asemenea context interesul meu este cel de a crea punți de legătură interdisciplinare cu spații ale cunoașterii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
intelectuală, a acumulat o deosebită ambiguitate semantică, putem accepta și ideea potrivit căreia, paradoxal, utilizarea conceptului a intrat, în posteritatea lui Marx, într-o fază "rutinieră", semnificația sa fiind de regulă asociată unei "distorsionări" a realității. Atât în cadrul cercetărilor de epistemologie, cât și în contextul celor care aparțin teoriei sociale și politice, "capcana lui Marx" sentința cu titlu științific din perspectiva căreia ideologia exprimă o viziune falsă asupra realității, fiind un instrument prin care establishment-ul social își menține dominația pentru
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
chiar în pofida destructurării analizei în termenii "luptei de clasă", pe cei mai mulți dintre teoreticieni. Nu voi insista aici asupra acestei modalități de situare a diverselor abordări cu privire la problema ideologiei, ci voi specifica, doar, sintetic, că, atât din punctul de vedere al epistemologiei, cât și din cel al teoriei social-politice, putem identifica o varietate de concepții relative la acest termen 6. Ce mă interesează este ca, plecând de la o definire pozitivă a conceptului, prin raportare la funcția sa eminamente socială, aceea de integrare-identitate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
post-fundaționalistă a adevărului și dezvăluirea relațiilor profunde dintre procesul producerii cunoștințelor științifice și dezvoltării tehnologiilor, pe de o parte și fenomenul puterii politice, pe de altă parte, sunt tot atâtea motive care "ideologizează" inclusiv cunoașterea științifică, până acolo încât, în epistemologia socială "de ultimă generație" se vorbește despre "guvernarea științei", argumentându-se că "(...) misterul ce învăluie știința, în sensul său de concept politic se află mai curând în preocuparea sa cotidiană (i.e. cercetarea), decât în capacitatea sa de a vorbi din partea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
continuare predominant, în pofida reiterării ciclice a năzuinței "pozitiviste" potrivit căreia există posibilitatea detașării subiectului cunoscător de mediul socio-politic al existenței proprii indivizilor umani și, implicit, aceea a situării sale într-un loc privilegiat, complet "dezideologizat". Nu întâmplător, în cercetările de epistemologie socială demarate odată cu inițierea a ceea ce s-a numit, în Marea Britanie, "Programul de Forță în sociologia cunoașterii" ("the Strong Programme in the sociology of knowledge" SSK), s-a susținut că "ordinea social și cognitivă nu pot fi înțelese în izolare
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
este decât un efort sistematic de a genera contexte plauzibile, prin analiză și imaginație, În care dezvoltările posibile pot fi testate sau, cel puțin evaluate și discutate. Scenariile se referă la tărâmul posibilului: așadar, aparțin ontologiei lumilor posibile, psihologiei și epistemologiei contrafactuale și gândirii experimentale. Scenariile pun În evidență diferite aspecte ale „istoriei viitoare” și o pot face În diverse forme. Dar indiferent de tipul de scenariu, există câteva funcții generale ale acestora: 1) iau În calcul un set larg de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și În bussiness, management sau În proiectarea unor politici publice. În ciuda utilității lor, trebuie să fim mereu precauți și să nu uităm limitele scenariilor. Contextul lor epistemologic nu este cel tradițional, centrat pe realitate și focalizat asupra a „ceea ce există”. Epistemologia lor este a lumilor posibile, a contrafactualului sau „posibilului”. Deși ele sunt utile pentru a stimula, ilustra sau Învăța și pentru a da precizie și bogăție comunicării, nu trebuie confundate cu predicția unei realități certe viitoare. 8.5. Scenariile În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
am în vedere este cel inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse 40: justificarea democrației liberale fără a recurge la niciun fel de principii morale, ci doar la anumite principii epistemice fundamentale (presupuse a fi) unanim acceptate în "epistemologia populară". Proiectul este cu siguranță unul filosofic, însă, după câte îmi pot da eu seama, nu unul de natură normativ-morală. El pare mai curând subsumabil epistemologiei decât filosofiei morale. Iar validitatea afirmației că acest proiect ridică o problemă pentru definirea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]