1,345 matches
-
nici eu nu mă pot lăuda cu o disponibilitate mai largă spre dialog. Singur, artistul, scriitorul este o fire ieșită din comun - ca să nu spun patologica -, cu ambiții de alt soi decât omul "normal". Dar nu telefonul a distrus genul epistolar, ci involuția capacității de a mai avea relații colegiale de breaslă. Scriitorul vorbește acum cu el însuși (fiindcă n-a avut curajul, fiindcă n-a fost prudent să vorbească timp de cincizeci de ani cu ceilalți?), considerându-se pe șine
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
încă în uz. E stilul respectabil al banalității extreme, care are desigur manifestări general-umane; varianta să românească suferă mai ales de excese lirice și de mania metaforei clișeizate. Textele pe care altădată cei interesați le găseau în cărțile de modele epistolare sînt adunate acum pe site-uri specializate (felicitari.net, smsportal.go.ro, floridelux.ro etc.), frumos grupate pe categorii (Crăciun, Anul Nou, Florii, Paste, aniversări, Urări de sanatate /însănătoșire, De dragoste etc.). Stilistic, aparțin mai multor categorii: urări folclorice (versificate
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
unui sistem de învătămînt abia pe cale de dezmorțire și obligația unor lecturi și cursuri de rutină, de coloratura academică." Partea a treia conține un savuros schimb de scrisori din 1991 între Mircea Nedelciu și autor, publicat atunci în revistă Contrapunct. Epistolarul are ca temă, propunerea lui Mircea Nedelciu, spiritul transilvan și raportarea lui atît la Europa Centrală cît și la balcanism. Replicile conțin deopotrivă analiza de locuri comune și bancuri comentate, dar și eseistica de înalt nivel, pe fundalul entuziasmului "lumii
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
Cristian Teodorescu Am recitit zilele acestea Epistolarul scos în 1987, la Cartea Românească, de Gabriel Liiceanu. Căutăm, la început, o anumita scrisoare, pe care am găsit-o mult mai ușor decît mi-am închipuit, apoi, din scrisoare în scrisoare, cam în trei nopți am ajuns la sfîrșitul
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
cu neplăcere de ambianța în care am citit pentru prima dată această carte și cu aceeași neplăcere de marele ecou pe care ea l-a stîrnit în lumea intelectuală de la noi. Ecoul încăperilor nemobilate. Toată lumea te întreba dacă ai citit Epistolarul, ce părere ai despre el și, invariabil, de partea cui ești. Cîtă energie orală s-a consumat și cîtă pasiune pentru sau împotriva acestui volum de scrisori într-un moment în care ceausismul avea efectele cele mai pustiitoare asupra vieții
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
energie orală s-a consumat și cîtă pasiune pentru sau împotriva acestui volum de scrisori într-un moment în care ceausismul avea efectele cele mai pustiitoare asupra vieții publice intelectuale din România. Am avut și eu atunci personaje favorite în Epistolar, fără să pricep prea bine efectul de construcție al cărții, în subterană acelor ani. Nu era o carte cu șopîrle, nu cuprindea critici împotriva regimului și nici nu se poate spune că producea o imagine favorabilă de ansamblu principalilor epistolieri
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
trebuit să probeze că intelectualii se ceartă și nu se abțin să-și adreseze grele reproșuri - bună proba că partidul conduce, suveran și imperturbabil, tot ce mișcă în lumea intelectuală din România. Doi ani mai tîrziu, o parte dintre autorii Epistolarului aveau să se opună pe fata regimului, dar despre asta, puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care au fost scrise aceste, să le zic, Scrisori persane ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
bună proba că partidul conduce, suveran și imperturbabil, tot ce mișcă în lumea intelectuală din România. Doi ani mai tîrziu, o parte dintre autorii Epistolarului aveau să se opună pe fata regimului, dar despre asta, puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care au fost scrise aceste, să le zic, Scrisori persane ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un duel colectiv între oameni politicoși, cu o certă doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea duel ar mai fi posibil azi? Probabil că da, pînă la acel punct în care
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
acestui schimb de scrisori. Mă gîndesc, bineînțeles, la ideile lor și la întruchiparea lor în diverse acțiuni publice. Din păcate, n-am loc să intru în amănunte de acest fel. Aici e multă materie epica, la fel ca și în Epistolar, deși, trebuie spus, cartea nu se citește deloc că un roman - impune pauze de reflecție, pe care lectură cu sufletul la gură nu le îngăduie. Iar acum nici nu prea mai văd cu putință o astfel de lectură, cu ochiul
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
cartea nu se citește deloc că un roman - impune pauze de reflecție, pe care lectură cu sufletul la gură nu le îngăduie. Iar acum nici nu prea mai văd cu putință o astfel de lectură, cu ochiul la gură cheii. Epistolarul e o carte care s-a metamorfozat, dacă pot spune asta. A pierdut din verva polemică a momentului, dar a cîștigat în înțelepciune prin această înseninare adusă de distanțarea în timp. Ea s-a închis, s-a retras în condiția
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
Grețe Tartler CÂND locuiești în Nord, unde iernile sunt lungi și se întuneca devreme, cât de plăcută se dovedește a fi lectură unei scrisori! Cu atat mai mult, a unui maldăr de scrisori - a unui epistolar, cum am primit de curând de la timișoreanul Dan Negrescu. Pe care-l știam latinist erudit, traducător al creștinilor din primele secole, profesor universitar - dar, iată, s-a lăsat contaminat de nevoia comunicării literare (poate de la vecinii săi Servius Fortis - adica
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
încheie mâine" (ne amintim de una din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
română, supusă "exact cât trebuie" antecesorului dictator al lui Sapiens, devenită însă mai apoi cu atat mai intransigenta - "mai cu seamă când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
în trimiteri la clasicii latini; intertextualismul da, pe alocuri, un plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan Negrescu, Epistolar Imperial, Editura Paideia, 1998.
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
al lor” și-„al lor”! L. N.: Până unde ajunge această feminitate în poezie? Ș.F.: Nu știu ce să răspund. L. N.: Despre muzele mai apropiate, cele ale literaturii noastre, unele cu nume: Zulnia, Elena, Veronica, Sofia ... Cum „v-a sunat” epistolarul Eminescu/Micle, spre pildă? Ș.F.: Din nefericire, nu mi-a „sunat” nicicum. Cartea, vânzându-se ca pâinea caldă, a dispărut rapid din librării, eu rămânând, din tembelism, cu mâna goală... Aproposito de Bălăuca, însă, pot spune că e autoarea
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
România literară, Premiul de debut pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Republică Moldova) și Un an în Paradis (Editură Cartea Românească, București, 2005), tradus în italiană în 2009 și în germană în 2011. A editat volumele: Alexandru Busuioceanu. Un roman epistolar al exilului românesc (corespondență 1942-1961, 2 vol., 2003-2004); Poezia românească din exil (antologie, prefață, note, 2006); Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportați în Siberia (2009); Epurarea cărților în România. Documente (1944-1964) (2010); Instituția cenzurii comuniste în România, 1949-1977 (2 vol., în
Un confesor al ființelor neajutorate, premiat de Radio România Cultural by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40215_a_41540]
-
în același timp cu corifeii acestuia, pe care însă, din cîte mi-am dat seama, nu-i prea simpatiza, cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Cluj-Sibiu), Traian Blajovici a mers pe calea unei cariere didactice în care a excelat. Epistolarul alcătuit de Valentin Chifor, cel ce l-a însoțit multă vreme într-o „aventură intelectuală”, care i-a purtat pe amîndoi în mediul Institutului Pedagogic din Oradea (actualmente înălțat la rang de universitate sadea), dezvăluie o rețea de relații cu
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
a funcționat perfect. "Am o răceală foarte urîtă" îi scrie Emil lui Relu în 14 decembrie 1973, și conchide: "Fii atent cu gripa". Instrucțiunile medicale cioraniene nu se limitează la leacuri homeopatice sau la vitamina C (aceasta, obiectul unui serial epistolar), nici la recomandări balneare (dar numai după ce Relu va trece pe la cardiolog pentru tensiune), ci, uneori, îi pasează lui Relu propriile sale medicamente, pe care el nu le poate lua din cauză că-i fac rău: "Îți trimit niște medicamente ce mi
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25). Detaliile de negociere sunt extraordinare: "Târgul să zicem că s-a făcut numai pentru 200 de pagini și nu pentru 240. Atunci ar fi să primești
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Teodor Vârgolici Pentru cunoașterea aprofundată a complexei personalități a lui Mircea Eliade, ca scriitor și om de știință, reintegrat plenitudinar în patrimoniul spiritualității și creativității românești, de o însemnătate majoră sunt relațiile epistolare pe care le-a întreținut, de-a lungul timpului, cu contemporanii săi, atât din România, cât și din alte țări ale lumii. Dacă acum avem posibilitatea să pătrundem în spațiul intim al corespondenței lui Mircea Eliade, aceasta o datorăm pasiunii
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
curtezană la curtea imperială, el războinic, "frate și soră, fie iubiți sau, poate amândouă". Fără a ști dacă se vor întâlni vreodată, cei doi își scriu poeme pe care nu și le trimit. Un fel de jurnal al absenței, un epistolar închis, așa apar poemele celor doi, de o senzualitate orientală discretă pe care n-ai fi bănuit-o la "radicalul" Andrei Codrescu. Iată două scurte secvențe în dialogul lor fantomatic: "azi n-am avut chef să mă îmbrac/ am lăsat
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
corespondență, mă încearcă gustul resemnării: sunt silit să admir o artă a cuvîntului de care știu prea bine că epoca actuală nu mai e capabilă. Trăim într-o lume în care scrisorile sînt pe cale de dispariție. Și odată cu stingerea genului epistolar pierdem o dimensiune esențială a literaturii propriu-zise. Ceva dispare definitiv, iar fenomenul e cu atît mai ireversibil cu cît noi ne prefacem că nimic nu s-a schimbat. Continuăm să scriem epistole, să ne trimitem misive și să publicăm volume
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
prefacem că nimic nu s-a schimbat. Continuăm să scriem epistole, să ne trimitem misive și să publicăm volume de corespondență, dar bănuim cu toții că zbaterea se petrece doar la suprafață. Pe dinăuntru am pierdut demult aptitudinea psihologică a genului epistolar. Nu ne mai arde de așa ceva și nici nu mai găsim vreun folos în contemplarea estetică a unor mesaje cărora astăzi le pretindem un singur lucru: transmitere rapidă de informații utile. Restul ține de dantelăria vetustă a unei epoci cînd
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]