1,134 matches
-
castel, continuînd să nu se lepede de religia mortului, pe care o Îmbrățișase din convingere, În general. EXAMEN CLINIC: Această istorie este povestită de paisprezece personaje, preoți, militari, foști miniștri, rude care se grupează În două tabere, una susținînd că Ereticul a fost un om minunat, cealaltă afirmînd că a fost un dezastru. De remarcat că toți cîntă mult prin Întreaga carte și vorbesc identic, nu există nici cea mai mică nuanță de diferențiere a discursului lui Nefertiti, de exemplu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai fost și alte sute de mii de pergamente și persoane, iar mai tîrziu chiar au întemeiat o instituție care să se ocupe cu asta. Complementar, au făcut și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii de eretici, cei care credeau altfel! - Păi de ce revelația divină se manifestă individual? mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi caută pe Cei Aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
să revină pe pămînt și să fie capturat de Torquemada. După ce îl interoghează sever, marele Inchizitor, Tomas de Torquemada, îl expediază la ceruri, ca nu cumva să strice temeiurile bisericii catolice. Cît pe ce să-l condamne pe Iisus ca eretic și să-l ardă pe rug. N-am apelat întîmplător la Dostoievski. Ana a fost un Torquemada cu fustă roșie. I-a compromis pe social-democrați și i-a aruncat la gherlă pe gazetarii krypto-comuniști din vremea lui Antonescu. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
șopîrlițe. Proza intra prima în vizorul cenzurii. Toate formele de păcălire, de necooperare, de refuz al tezelor comuniste, în ea se găsesc. Și, atenție: nu se mai făcea închisoare bună pentru un banc (politic) bun, ca-n timpuri paukeristo-dejiste, dar ereticii ajungeau "în instanța cititorilor". Procesul cărții acuzate, Un om norocos de Octavian Paler, s-a ținut într-o bibliotecă. Biblioteca "M. Sadoveanu", în decembrie '85. Cît pe ce să se repete și la Iași, în Biblioteca Centrală Universitară, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neamurilor de la gurile Dunării-în acest sens s-au desfășurat și acțiunile Sf. Ioan Gură de Aur și ale reprezentanților lui în zonă, precum episcopul Teotim I de Tomis. Un alt element de menționat: exilarea în "Scythia" de dincolo de Istru a ereticului Audius, prozelitismul acestuia și viața creștină exemplară a adepților săi au contribuit la difuzarea noii credințe la nordul Dunării. În privința confesiunii, credincioșii extra-carpatici erau, deopotrivă, ortodocși și eretici, arieni și audiani, dar ei conviețuiau în liniște, o particularitate a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de aceștia în nordul Dunării. Acești prizonieri și-au păstrat credința, ba chiar, ulterior, libertatea. În afară de aceștia, un rol l-au jucat și cei refugiați în nordul Dunării ca urmare a apăsării fiscale din Imperiu, se adăugau victimele credinței oficiale, ereticii și schismaticii, care fugeau fără încetare la barbari, așadar, o sumedenie de fugari. Prin urmare, între 454-600, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, au existat condiții favorabile pentru consolidarea comunităților existente și creștinarea locuitorilor din nordul Dunării încă păgâni. Dar acești factori n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atacată. În această nouă orientare, un rol decisiv a revenit conciliului Lateran IV din 1215: papalitatea a inițiat o vastă acțiune de încadrare a lumii răsăritene, ortodoxe, aflată în sfera ei de influență, conciliul extindea asupra "schismaticilor" hotărârile privitoare la eretici și bunurile lor. Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională a supușilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla sub hegemonie mongolă. Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost sistată în 1957, dar ajutorul economic a continuat să sosească. Creșterea influenței chineze în cercurile comuniste internaționale avea să aibă repercusiuni deosebit de puternice asupra Iugoslaviei. Liderii chinezi l-au considerat după 1958 pe Tito drept cel mai mare eretic și cauza unei mari părți a problemelor din lagărul comunist. Ei și-au îndreptat deci cele mai puternice atacuri împotriva Belgradului. Trecerea Albaniei în tabăra chineză a dus firește din nou la înrăutățirea relațiilor dintre cele două state. În 1964
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stabilită de rege elimină nobilimea română. Valahii, care se bucurau de dreptul de a-și alege conducătorii, cnezii și voievozii, și care erau chemați pînă atunci la adunările statului, dispar dintre națiunile (nationes) recunoscute. Ei sînt reduși la condiția de eretici. Pentru aproape un sfert de secol, rezistența Țării Românești și a Moldovei în fața hegemoniei angevine va alterna cu perioade de lupte. Presiunile politice și confesionale realizate de Ludovic de Anjou declanșează, în 1376, o mișcare de rezistență a popoarelor ortodoxe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
zilele noastre tot norodul ține de biserica creștinească a Răsăritului. Nu se îndoiește nimeni de slova credinței, nimeni nu se arată fără luare-aminte față de vreuna din porunci și nu face nimic din cele oprite de biserică. [...] O erezie sau un eretic nu s-au arătat vreodată în Moldova și cu atît mai puțin s-ar fi putut răspîndi. Poate că pricina este și că norodul nu a primit niciodată învățătura scolastică și cea vicleană a clevetitorilor, ci a crezut că simplitatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cete de nebuni, fie ca tîlhăriile unei bande de criminali. Poveștile ating proporții dantești cînd autorii încep să relateze sub semnul lui "ca și cum ar fi fost acolo", imensele coloane de zeci, mii și sute de mii de oameni, cruciații sau ereticii Evului Mediu care, fascinați de o iluzie comună, și-au abandonat familie, bunuri, case și s-au dedat celor mai cumplite distrugeri, celor mai înspăimîntătoare carnagii, fără cea mai mică ezitare, fără cel mai mic regret, credința fiecăruia nemaiavînd nici o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
LT). 63 Seria a fost tradusă la Nemira: Dune, 1992, 2005, tr. Ion Doru Brana; Mântuitorul Dunei, 1993, 2005, tr. Ion Doru Brana; Copiii Dunei, 1994, 2005, tr. Ion Doru Brana; Împăratul-zeu al Dunei, 1994, 2005, tr. Ion Doru Brana; Ereticii Dunei, 1996, 2005, tr. Ion Doru Brana; Canonicatul Dunei, 1996, 2005, tr. Ion Doru Brana (LT). 64 Cordwainer Smith, Les Seigneurs de l'instrumentalité, Pocket, 1987, prefață de Jacques Goimard. 65 Titlu utilizat și pentru ediția îngrijită de Adrian Șerban
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și poeme contestatare din Europa și America Latină (Parafraze, tălmăciri, interpretări), București, 1993. Repere bibliografice: Dan Coman, Marginalii la romanul „Taina albă”, ST, 1956, 6; Nicolae Manolescu, Un „polemist” și sursele lui de informare, RL, 1991, 26; Sorin Vieru, Erezii și eretici, VR, 1992, 10-11; Tita Popescu, Omul și... umbra, ST, 1993, 1; Adrian Popescu, Umbra lui Galilei, ST, 1993, 3-4; Radu Voinescu, „El Rey”, RL, 1993, 35; Ov. S. Crohmălniceanu, O poveste adevărată, captivantă, CC, 1993, 10-12; Titu Popescu, Cărți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
puteau fi chiar contrare voinței Bisericii. Băiatul a spus da, știa să țină un secret și că nicicând nu-i scăpase ceva ce nu trebuia să se afle, nici măcar în cazul unui prieten... Manuscrisul aprținea lui Galeazzo di Tarsia, un eretic. Don Terentio puse de mai multe ori degetele în cruce pe buze pentru a pecetlui taina lor. Dar astea sunt poezii! Da, sunt poezii, dar acest Galeazzo a murit asasinat și nu se știe de ce, mai mult... Don Terentio rămase
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se înțelege altceva; nu cumva crezi că acel Dante din Florența, despre care l-ai auzit vorbind pe episcop de la amvon, chiar a fost în flăcările iadului și i-a întâlnit pe sfinții Raiului. Dacă acest Galeazzo este un eretic, ce l-ar face să ridice în slăvi Creația. Și de ce ar spune un lucru spre a da de înțeles un altul. Nu se poate face poezie chemând lucrurile pe numele lor. Își repetă în gând de mai multe ori
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acum Biserica însăși îl copleșea cu onoare pe filosoful din Cosenza. Nu izbutea să priceapă și pace; nu era vorba pur și simplu de o contradicție, căci veniseră la el stareți și confrați spre a-i reproșa că era un eretic precum Telesio, iar acum se plecau în fața aceluiași Telesio.Trimiseseră delegații, trebuia să sosească chiar și un reprezentant al Papei de la Roma. Pentru Tommaso însemna o durere imensă; de când era la Cosenza, trăsese nădejde mereu să-l întâlnească pe bătrânul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încercat mereu să mă convingă că Dumnezeu nu locuiește în cer, ci pe pământ. Pentru a-l vedea, spunea, e de-ajuns să te-așezi pe un parapet și să te uiți spre munți. Prin urmare, el gândește ca un eretic? Mie mi se pare că e chiar așa. Bietul Scipione mă acuză pe mine, crezând că poate să i se treacă cu vederea propriile delicte, furturi, lovituri de pumnal date unor călători nevinovați sau unor femei care l-au respins
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu o singură pagină, s-au înverșunat împotriva mea din auzite, fiind eu vinovat pentru răzmerița eșuată; nu s-au uitat la operele mele, dacă s-ar fi uitat, tot ar fi găsit ceva valoros. Sunt considerat un sfânt, un eretic, un idealist, un nebun, un viclean. De fapt cine sunt? Am suferit ca un sfânt, am visat ca un idealist, am delirat de durere și singurătate ca un nebun, am sfârșit folosind șiretenia. Cine sunt?" Norii pe care Tommaso îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu" dispune de nenumărate oportunități latente pe care nu le actualizează decât în cazuri extreme, reprezentând "scăderi" "explicitarea dogmei e pentru Răsărit un semn de împuținare la care Biserica e silită de eretici să recurgă" în Occident, Ecclesia este o organizație exterioară, juridică și socială, bine definită și exprimată în activitatea ei. În percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înnoirilor, în defavoarea îndreptarelor de credință. Un lucru mult mai grav viza faptul că o parte a teologiei oficiale românești acceptase o atmosferă de convivialitate, prin participarea la rugăciuni sau la diverse agape cu tăgăduitorii celor ȘAPTE TAINE, prin urmare, cu ereticii. Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhovnicească a episcopatului luau naștere grupări cu tendințe de evadare din comunitatea de iubire, uneori cu încurajarea fățișă a unor Părinți episcopi. Dorința de revizuire a deciziilor Sinoadelor Ecumenice devenise ardentă în cadrul unora dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
deopotrivă familiile lor și ucenicii săi. Învățătura lui Cristos a provocat ură și contraste, separări între fidelii lui Dumnezeu și ceilalți, trecându-se adesea de la un război spiritual la unul fratricid, care a făcut să curgă mai mult sânge între eretici și creștinii propriu-ziși, decât pe durata persecuției păgânilor din vechime. Isus a spus că a venit să aducă foc pe pământ și dorea ca acest foc să se aprindă (Lc 12, 49-51). Focul dorit de Isus, era unul de iubire
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a îmbogățit cu darul Duhului Sfânt. Dacă vreun creștin nu este mulțumit de acest dar și încă mai caută, tocmai din acest motiv începe să se priveze de ceea ce a meritat. Prin aceasta, vreau să mă refer cu precădere la ereticii arieni care (sincer, nu știu ce vor mai mult), căzând în eroare, au pierdut harul Duhului Sfânt. Să țină cont de această sentință și clerul creștin. Dacă un preot, nu va mai fi mulțumit de intrările obținute licit din serviciul altarului, după cum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chiar și în animale. Respectul absolut al vieții în genere și în chip deosebit al celei umane, considerate sacre, în Marcion și în Carpocrate provenea din concepția emanaționist-panteistă, din care făcea parte și doctrina metempsihozei predicată anterior și de alți eretici. Această concepție susținea că sufletul omului este atât de legat prin natura sa de trup, încât nu se poate elibera de acesta nici măcar după moarte, care nu ar fi altceva decât momentul trecerii sale dintr-un trup într-altul (influența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]