2,239 matches
-
izolare, l-a dezintegrat din comunitate. Decât, această dezintegrare nu vizează indivizii dotați, ci pe fiecare. Individualismul nu înseamnă neapărat Nietzsche. Istoricește, el a pus problema fiecărui individ și niciodată a turmei. Individualismul secolului al XIX-le nu pleacă de la eroismul individual, ci de la conflictul spiritual și economic al fiecărui individ în calitate de individ. Într-o lucrare despre Max Stirner, Basch a arătat sursele individualismului în monadologie. În ce privește individualismul democratic, această derivare de ordin teoretic pare foarte verosimilă. Pluralismul monadologic își găsește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a se realiza în alte epoci, de o originalitate aproape egală, și în atâți alți oameni, cu o îmbrățișare a vieții nu mai puțin amplă. Viața nu tinde spre împliniri complete; dinamismul e posibil numai în mărginire. De aceea, eroismul este în viață, pe când sfințenia, dincolo. Eroismul încearcă rezistențele ultime ale individuației. A fi erou înseamnă a trăi activ paroxismul ființei individuale în cadrul vieții. Cum la atâta tensiune nu rezistă nici viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o originalitate aproape egală, și în atâți alți oameni, cu o îmbrățișare a vieții nu mai puțin amplă. Viața nu tinde spre împliniri complete; dinamismul e posibil numai în mărginire. De aceea, eroismul este în viață, pe când sfințenia, dincolo. Eroismul încearcă rezistențele ultime ale individuației. A fi erou înseamnă a trăi activ paroxismul ființei individuale în cadrul vieții. Cum la atâta tensiune nu rezistă nici viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este în viață, pe când sfințenia, dincolo. Eroismul încearcă rezistențele ultime ale individuației. A fi erou înseamnă a trăi activ paroxismul ființei individuale în cadrul vieții. Cum la atâta tensiune nu rezistă nici viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii, dar este singura demnitate a devenirii. Tot ce s-a creat până acum se datorește acceselor colective de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la atâta tensiune nu rezistă nici viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii, dar este singura demnitate a devenirii. Tot ce s-a creat până acum se datorește acceselor colective de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri. Cine înțelege rostul adânc, frenezia colectivă ce a dezlănțuit Reforma, expedițiile din timpul Renașterii sau campaniile napoleoniene este imposibil să nu aprecieze orbirea arzătoare, ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are rezultate și repercusiuni mai mari, cu atât este el eveniment istoric. Un război care nu dă naștere la crize pe o scară întinsă, ci rămâne un fenomen pur local, nu depășește rosturile lui biologice. Și așa cu orice eveniment. Eroismul este presupoziția oricărei istorii autentice. Fără el, devenirea umană e pură biologie. Când viața își concentrează toate energiile pentru a servi alte scopuri decât ale menținerii ei, când își fixează finalitatea în afară de ea însăși, atunci ea realizează condiția obiectivă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei, când își fixează finalitatea în afară de ea însăși, atunci ea realizează condiția obiectivă a acțiunii eroice. Cum temperatura vieții la care înflorește sufletul eroic este egală disperării, este de la sine înțeles că în omenire nu pot exista decât crize de eroism. Oricât ne-am mândri cu acuitatea simțului nostru istoric, sîntem, vreunul, capabili să înțelegem forța care i-a mânat pe cavaleri în cruciade să moară sub zidurile cetăților orientale, pentru a dezrobi mormântul unui om, presupus Dumnezeu? Chiar interpretarea materialistă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expansiuni eroice a sufletului, dacă ne-am fi rostogolit, cu o înflăcărare fără margini, peste ruinele noastre! Dorul exprimă un raport negativ cu lumea, el este o lunecare leneșă și orizontală sau o ondulație minoră pe suprafața mobilă a vieții. Eroismul este ascensiunea spiralei, sinuozitățile în înălțimi. Prin dor nu exprimăm mai mult decât nesiguranța în fluctuațiile clipelor și o chemare spre vag. De ce ne e dor? Întrebați pe orice român și nu-ți va da o lămurire asupra acestui infinit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-ți va da o lămurire asupra acestui infinit al sufletului său. Toată problema este ca într-o Românie scuturată de o dictatură și de un elan colectiv, infinitul negativ al acestei psihologii să fie convertit în infinitul pozitiv care este eroismul. Duioșia și visarea prelungită care se mlădie pe lungimile timpului și pe întinderile spațiului trebuie "săltate" în ardoare și fanatism. De la infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acestei psihologii să fie convertit în infinitul pozitiv care este eroismul. Duioșia și visarea prelungită care se mlădie pe lungimile timpului și pe întinderile spațiului trebuie "săltate" în ardoare și fanatism. De la infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc, pentru a nu amorți învăluit în umbre. Aceasta este problema psihologică a României. O mișcare politică n-are nevoie de "idei generoase" pentru a triumfa și a realiza efectiv. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
convinge. Orgoliul nostru național este superficial, lipsit de sevă și de profetism. Ne mulțumim a crede că bulgarii au fost tot timpul grădinari, iar noi numai eroi, fără să ne întrebăm de ce sîntem atât de mizerabili după atâta risipă de eroism. Este desigur o rușine inevitabilă a condiției noastre de a fi fost condamnați să trăim și să creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din ei. A crede cât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a romancierilor francezi, voi cari iubiți ca sentimentalii germani, răspunsei eu, voi cari mâncați cu toate astea ca englezii materialiști, voi trăiți mult, și te-ncredințez eu, iubitule, că tu, cu toată afectațiunea ta, cu toată fața ta de-un eroism palid, ai să trăiești mai mult decât mine. Pe ce ne prindem? - Pe ce ți-am spus, replică Toma, pe biografiile noastre scrise în formă de nuvele. De-oi muri eu înainte, ți-o las pe-a mea, de-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor pentru psihologia și supraviețuirea civilizației. Or, tratatele de istorie atribuie tot ceea ce survine datorită cauzelor personale, unor excepționale acte de bravură și calităților oamenilor: triumful revoluțiilor, progresul științei, recordurile inegale ale producției, dar și căderea ploilor și vindecarea molimelor, eroismul soldaților și inspirația artelor. Fenomenele sociale și tendințele istorice sînt explicate prin legile subiective ale geniului cum s-a întîmplat în cazul lui Stalin, al lui Mao denunțîndu-se totodată sărăcia cuvintelor și indigența superlativelor, incapabile să îi exprime imensitatea. Dar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comitetelor, banii și bijuteriile luate de la condamnați. Crimele nu constituie decît un aspect particular al psihologiei lor. Ei le comit mai ales la instigarea unui conducător. Pe scurt, nu există nici mulțimi criminale, nici mulțimi virtuoase; nici violența, și nici eroismul nu sînt atributele lor preferențiale. Ele pot fi violente și eroice în același timp. "Asta nu au știut scriitorii care au studiat mulțimile doar din punctul de vedere al criminalității lor. Da, mulțimile sînt adesea criminale, dar adesea sînt și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lor constante. "Excitanții susceptibili să sugestioneze mulțimile fiind extrem de variați iar acestea din urmă supunîndu-li-se întotdeauna, ele se dovedesc a fi extrem de mobile. Le vedem trecînd într-o clipă de la cea mai sîngeroasă ferocitate la cea mai absolută generozitate sau eroism. La fel de ușor, mulțimea poate deveni fie călău, fie martir"162. Aceasta este chiar calitatea ei distinctivă: dezinteresul, altruismul. Mulțimile sînt mai capabile de sacrificii și acte dezinteresate decît individul. Astfel de modificări ale dispoziției colective se produc cu atît mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui asemenea anchetator: „Închipuiește-ți, amice, vei lua, pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți, cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când ai chef, singur; dar ea, scumpa ta soție! Nu poate, mă bolovanule, are nevoie de un
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
explozie populară și este meritul poporului român, al maselor orășenești mai ales, al spiritului de abnegație al tineretului, atât la Timișoara, cât și la București, unde ieșirea platformelor industriale din 22 decembrie a fost factorul determinant. Pentru că, altminteri, cu tot eroismul tinerilor din noaptea de 21 șdecembrieț, putea fi lichidată și înăbușită toată mișcarea. Dar, până la urmă, finalizarea s-a produs prin această participare de masă a populației Bucureștiului” (p. 13). Mai departe, autorul se ocupă de istoricul grupului său, afirmând
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
supravegheate și epurate de orice posibili disidenți. În România nu era posibilă nici o „revoluție de catifea”, pentru că nu exista rezistență și alternativă la putere; de aceea, singura soluție era o „răbufnire, explozie socială, revoltă populară” (p. 171). Laudă Timișoara pentru eroismul său și admite că ziua de 20 decembrie a fost esențială, marcând semnalul prăbușirii sistemului. Consideră însă că doar „Comunicatul către țară” al Consiliului Frontului Salvării Naționale a avut rol decisiv la nivel de document politic, fiind un „text fondator
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie inhibate, fie exhibate, plăcerile erosului sunt mereu însoțite de un discurs cultural întemeietor. Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care John Milbank o caracterizează drept „schimbare în economia dorinței”. Milbank remarcă nu atât o schimbare a „obiectului” dorinței, cât „promovarea dorinței în sine”3. Reacția moraliștilor (Montesquieu, Helvetius, Hume) este una tipic paseistă, încărcată de nostalgii pentru etica eroismului antic, menit să dea substanță conceptului modern de „onoare” sau „noblețe”. Un pas înapoi, așadar, peste creștinismul tradițional, care nu cunoaște diferențe între „virtuți naturale” și „virtuți artificiale”, ci doar fapta bună ca rod al sinergiei divino-umane. Rezultatul se arată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celor doi filozofi atenieni un proiect fundaționist incapabil să integreze diferența culturală, ceea ce „pare să fie în mod special cazul lui Platon, în Sofistul”1. Chiar și atunci când țintesc dreptatea sau armonia, „virtuțile grecești” sunt modelate de mitul dominant al eroismului bazat pe etica sacrificiului, cărora li se propune - din partea creștină - ontologia păcii bazată pe etica iubirii. Dacă deconstrucția eticii lui Platon este relativ succintă, critica lui Aristotel cere mai mult spațiu. În pofida saltului major făcut în considerarea „diferenței” și a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologică, fiind mai degrabă reflexul unei prosperități pusilanime. Mișcarea hippy încercase legitimarea boemei în locul patriotismului. Ironia dizolvantă la adresa jocului politic se asocia unei tot mai apăsătoare uri de sine. După 1968, mass-media a acceptat jocul demagogic prin care contrastul dintre eroismul civilizator al cetății și vandalismul de mahala devine irelevant 1. Este chic să denunți statele care mai recurg încă („prin” sau „în forță”) la o viziune coerentă despre valorile clasice ale societății occidentale. Studentul socialist, în schimb, va expune pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este idealul lor, aceștia tind să o considere o binecuvântare totală. De fapt, libertatea are și aspecte neplăcute. Când sacrificiile au dat roade și libertatea este atinsă, ea poate deveni mai evidentă decât atunci când constituia doar un ideal. Aura de eroism dispare, ca și solidaritatea generată de un ideal comun. Ceea ce rămâne este o multitudine de indivizi, fiecare urmărindu-și propriile interese așa cum crede de cuviință. Țelurile personale pot să nu corespundă cu interesele colective. Aceasta este libertatea caracteristică societății deschise
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești tu acela, nu-ți sînt mamă eu”), Însă ceva rămîne din această rostogolire de silabe cîntătoare: muzica exterioară, adevărul elementar al propozițiilor... Urmează partea a treia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În același fel În Scrisoarea a III-a. Urmează al doilea termen al ecuației (Țara În picioare), apoi poemul se Întoarce din nou la tabăra leșească, revine la tabăra română și rămîne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]