1,413 matches
-
obscur și nu e cuprins în nici o enciclopedie), dar un alt indiciu ne ajută să datăm confesiunea prin 1982 (N. Steinhardt era născut în 1912), din această frază: "Acum, în ajun de șaptezeci de ani, scăpați de sub despotica împărăție a erosului, liberați de grijile ambiției și de cruntele frământări ale amorului propriu, putem grăi oarecum senini și să ne-aducem aminte fără ca să tresărim și să ne învenineze reactualizarea trecutelor dureri, trecutelor umilințe, fostelor ocazii pierdute" (p. 71). Deci nu cred
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
revoltă și la denunț, la sarcasm și la ironie, la fragilitatea semnului și la fermitatea opacă a tonului, de la inocența copilului și a sălbaticului și pînă la exuberanța imaginarului medieval, de la șarja caracterologică și pînă la expansiunea cosmică a unui eros polimorf, este recent apăruta sa carte de autor, de fapt un album bibliofil tipărit în doar o sută de exemplare, intitulat Pleurer, Rire, Dire. În această carte spectaculoasă și surprinzătoare, diafană și crîncenă, se împletesc toate aspirațiile și traumele unei
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
mai multe nuanțe: natural în Odiseea sau Jules Verne (Copiii Căpitanului Grant), mai ales ocrotitor, securizant, la Neculce și Rimbaud, ,o cazemată a inconformismului" în Rinocerii lui Eugen Ionescu. Precum în cazul abia citat al lui Eminescu, refugiul îndrumă spre eros. Valeriu Cristea interpretează admirabil, din perspectiva temei sale, episodul Francesca da Rimini și Paolo Malatesta din Infernul: ,Spațiul în care se consumă, ca într-o idilă a incestului, căderea Francescăi, de o extraordinară aură a emoției lirice, de o rafinată
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
cînd umpli conceptul cu o emoție pe care o nuanțezi apoi prin gradări lexicale, că există așadar un efort al minții pe care îl poți resimți ca plăcere cu condiția ca intelectul să preia sursa emoției originare, și anume spectrul erosului din care ea s-a născut. În fine, am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă a calculelor și schemelor și că majoritatea filozofilor trăiesc
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
În fine, am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă a calculelor și schemelor și că majoritatea filozofilor trăiesc decuplat, în două dimensiuni separate, cînd erosul cu intuițiile pe care le stîrnește, cînd munca intelectuală cu ordalițiile pe care le impune, și că separarea aceasta nici măcar nu depinde de voința lor, ci de ceva constitutiv, un fel de numen temperamental care, dictîndu-le preferințele, îi condamnă la
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
iar Dumnezeu e transcendentul pe care se cuvine să-l considerăm ipoteză pînă în clipa verificării finale. (erosul, creația, muzica, cărțile), temă care mi-a sugerat distincția de la început, îi prilejuiesc lui Gabriel Liiceanu nuanțări pe marginea rolului pe care erosul îl joacă în gîndirea filozofică. „Calul negru", expresia prin care Platon desemna dorințele erotice, și pe care cititorul a întîlnit-o în Scrisori către fiul meu, este reluată acum: „Dacă puteam să stau la masa de lucru cîte douăsprezece ore pe
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
perpetuarea speciei. De unde nenumăratele strategii ale "ademenirii", care l-au făcut pe Tolstoi să noteze, excedat: "Dacă toate fetele sînt drăguțe, nu înțeleg de unde apar atîtea neveste rele". * Ideea lui Lévinas, potrivit căreia copilul ce se naște ca fruct al Erosului nu e decît o travestire a dorinței de Celălalt. Astfel este amendat nu numai Sartre, ci și Hegel care socotea că orice raport erotic se petrece între un stăpîn și o slugă. * Boala: trufia unei căderi fiziologice, care-și poate
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
alt top negativ, în Cuget clar: 1. F. Aderca, 2. T. Arghezi, 3. Ion Biberi, 4. Camil Baltazar, 5. Geo Bogza. Slavă Domnului, ne-am emancipat! Să ne întoarcem la fondul chestiunii. "Indecența" și "onorabilitatea" se amestecă mereu pe teritoriul erosului. Ponderea lor depinde de tendința pe care i-o aplicăm, cea a senzualității dezlănțuite, a carnalității lascive, sau cea a îmblînzirii, sublimării, estetizării (pentru cea din urmă ipostază îl cităm pe autorul Florilor Răului care definea iubirea drept "frenezia de
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
celei literare? Să capitulăm necondiționat în fața revărsării imundiciilor cu subtext obsesional am zice, de n-ar fi la mijloc și o bravadă adolescentină bizuită pe un resort imitativ? Să luăm intempestiva modă drept un factor al perenității? Bănuim că practicanții erosului într-un limbaj ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i blamăm cu energie, să-i respingem vehement, așa cum se țntîmpla în interbelic, ca pe niște "stricători" de limbă, ca pe niște corupători ai moravurilor, deoarece sînt (măcar) un pic... exhibiționiști
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
prin monomanie lexicală. întrucît libertinajul excesiv al spiritului disimulează nu o dată un "deșert al amorului", cum spunea Mauriac, vitregit de latura sa spirituală, de noblețea nuanțelor sale practic infinite ce se pierd între vectorii triadei erecție-copulație-orgasm. O bună parte a erosului însuși e sacrificată prin limbajul tip inscripție de vespasiană. Ceea ce se cîștigă oarecum pe de o parte se pierde considerabil pe de alta. Vulgaritatea fără frîu e capabilă de orice. Nu ne-ar mira, luînd în considerare registrul scatologic curent
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
Dante sau Petrarca să fie folosite ca hîrtie igienică iar pe chipurile diafane din Primăvara lui Boticelli să fie înscrise preacunoscutele sintagme injurioase cu trimitere maternă... Asistăm vrînd-nevînd la un sacrificiu al "imaginarului estetic" ca ansamblu armonios în beneficiul unui eros înverșunat senzorial, tratat prin expresia-invectivă, ergo unilateralizat. "Florile monstruoase ale sexualității" vorba lui Geo Bogza, nu le-alungă oare pe celelalte? Sexualitatea exasperată, incontinentă riscă a acoperi ecranul întregului conștiinței și sensibilității umane, a o indisponibiliza. Pudoarea prezentă într-un
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
pretențiile marilor editori americani de a „birocratiza” romanul polițist, în sensul de a-i obliga pe autori, dacă țin să fie publicați, să scrie conform rețetelor propuse de ei. Rețeta comportă un tip de subiect, atâtea grame de acțiune, atâta eros drept condiment și un număr de pagini dinainte fixat. S-a terminat cu libertatea de mișcare a lui Sherlock Holmes, Poirot, Maigret, Marlowe și toți ceilalți eroi răsfățați de autorii lor. Editorii nu mai vor să aibă treabă, ei, cu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
gazetă”, dar și că profilul său critic curent, de „hedonist”, „erotizant”, „maestru al versificației” etc. trebuie revizuit. Există un strat de profunzime în poezia sa, alimentat din solitudine, din horror vacui, dintr-o ultragiată conștiință a incomunicabilității, în raport cu care jocul, erosul, subtilitățile prozodice și licențele galante sunt doar măști. Sau „coji de banană”, prin care poetul încearcă să-l facă pe lector să alunece în arcanele universului său spiritual, spărgând bariera alienării pe care însuși textul o instituie. În această perspectivă
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
cu îndîrjire pe sub dușumele: soarele.(...) Această lume/ în care seminția omenească a fost trasă,/ încă de la începuturi,/ pe sfoară, și aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
o crede - limita - un crez ideologic, - consecvența acestui crez sau fidelitate ideologică. Este însă doar o incapacitate, de fapt "o lașitate funciară" ori fundamentală, care l-a desfigurat,... paralizat pe viață, dându-i aerul fals dârz, prefăcut intratabil... * Politica și Erosul. Al doilea caracter aparține categoriei care e o înclinare certă spre partea senzuală a vieții, spre plăcerile imediate și ușoare. Lectura lui sunt moraliștii autori de romane dulcege. Maxima lui preferată este: " Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
nu-mi mai scrii, să nu mă mai chemi, să nu-mi mai trimiți cărți, nu acum, nici în lunile viitoare - multă vreme de acum înainte". În corespondența celor doi, motivul iubirii ce se stinge în pofida tentativelor de a reanima erosul metamorfozat în prietenie este mai puțin pregnant decît în scrisorile poetului cu soția sa Gisele de Lestrange. Dragostea lui Celan pentru nobila și loiala sa consoartă deși îi pare prinsă în "cămașa de forță" a cadrului matrimonial ("Die Liebe, zwangsjackenschön
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
Willard van Orman Quine, Walter Benjamin, Hans-Georg Gadamer etc.) autorul pledează pentru "comparația cu originalul, întrucât criteriul "fidelității" (incluzând semnificația și expresia) oferă șansa unei aprecieri echilibrate." Se mai pot remarca prima parte a studiului Conversația poetică simbolistă și temele erosului, semnat de Călin Teutișan și articolul O punere în scenă a plăcerii lecturii - Dansul cu povestea - de Alina Pamfil. Acesta din urmă este un eseu - cam didactic - centrat pe temele receptării și are ca punct de plecare volumul Declarație de
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de sec. XIX sau începutului de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros estetic și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum, în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei, transpare o enormă capacitate de admirație și
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
Fiziolog. Pe scurt, iată exemplul unei filiații literare în care punctul de plecare, un text teologic, s-a transformat cu timpul într-o carte în care dragostea de Dumnezeu, murind, a fost înlocuită cu o altă dragoste: forma profană a erosului dintre sexe.
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale: „Devenisem hârtia ei de turnesol, materialul testului ei cu privire la stranietățile erosului. Eram de fapt un substitut al lui Teacher, un bărbat de probă, dotat cu toate atributele generice pe care ea simțise nevoia să mi le pună sub lupă, un fel de pilot de încercare mult mai plin de curaj decât
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
ambele ipostaze (victima/ calau), iar impulsul ucigaș îi vine mai degrabă din dorința de cunoaștere decît din simplă concupiscenta estetică. El poate fi suspectat că ucide cu un scop, si anume acela de a afla răspunsul la întrebarea dacă între eros și thanatos este cu adevărat o legatura indisolublilă. Fascinat de imaginea Dianei că zeița a morții, locotenentul adopta în final ipostază lui Acteon, vînătorul vînat, care acceptă moartea din fascinație hedonista. Prin acest exercițiu, moartea devine un simplu tablou de
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
simți ca un câine fără casă, care e în căutarea unei hrane mai bune. Dar suntem oameni, nu câini. Și fiind oameni, mai devreme sau mai târziu, ne punem problema iubirii. Adevărata miză a cărților mele nu este logosul, ci erosul. Sunt o persoană însetată de eros, dar adăpostită sub blindajul unei înfricoșătoare pudori. Pudoarea aceasta nu-mi reprezintă ființa mea reală, dar e precum cămașa pe care, dac-o dezbraci, dintr-o întâmplare sau nu, rupi și pielea de pe tine
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
care e în căutarea unei hrane mai bune. Dar suntem oameni, nu câini. Și fiind oameni, mai devreme sau mai târziu, ne punem problema iubirii. Adevărata miză a cărților mele nu este logosul, ci erosul. Sunt o persoană însetată de eros, dar adăpostită sub blindajul unei înfricoșătoare pudori. Pudoarea aceasta nu-mi reprezintă ființa mea reală, dar e precum cămașa pe care, dac-o dezbraci, dintr-o întâmplare sau nu, rupi și pielea de pe tine. Deci, cam așa stau lucrurile. Nu
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
au trecut - gloria n-a mai/ venit, apele s-au limpezit, hipocloritul a ucis peștii, iar/ tufa de corcoduși au aprins-o colectiviștii - cina la care visez/ încă e departe, foarte departe...” (Sărac împotriva morții). O altă mască o reprezintă Erosul. Evadare din sfera mundană, necruțătoare mistuire, pierzanie, experiența erotică dobîndește o tonalitate tragică, fiind o zbatere între a fi și a nu fi, cu pedala apăsată pînă la urmă pe neființă, ca un paradoxal apel la absolut: „Nu venea de
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
trebuie să continue. Aparent, locul unde prozatorul întîlnește pictorul e portretul: nu cel clasic (clasicizat), însă, ci ideea fixată la Val Gheorghiu, mai ales, în feminitate: mulțime de "portrete" (idei) de femei în toată proza sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]