1,157 matches
-
condusă de Emilian Cristea. În competiție intra și o echipă de speleologi francezi. În mai multe expediții este explorata galeria activă. În 1957 este atins sifonul final. În alte două intrări din 1972, echipa de alpinism de la A.S. Armata-Brașov, reușește escaladarea peretelui final de peste 100 m înălțime, fără ca să găsească o continuare. Speologii din Stei sunt cei care au eliminat multe semne de întrebare de pa hartă Cetăților. Explorările continuă. Cetățile Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
erau destinate să împiedice infiltrarea de guerrilleri fedayun palestineni pe teritoriul Israelului. Fedainii inițiau acțiuni de teroare contra populației civile israeliene aflate aproape de granița cu Egiptul și cu Iordania. Șaret opta însă pentru o politică mai prudentă, temându-se de escaladarea conflictului. Dupa ce Ben Gurion a demisionat din funcția de prim ministru la sfârșitul anului 1953, la 26 ianuarie 1954 Moshé Sharet a fost numit prim ministru al Israelului, îndeplinind în continuare, în paralel, și funcția de ministru de externe
Moșe Șaret () [Corola-website/Science/305277_a_306606]
-
1957 și terminat în 1965, Tunelul Mont Blanc, cu o lungime de leagă cele două orașe și constituie una din cele mai importante rute de transport transalpin. În Masivul Mont Blanc sunt foarte populare alpinismul, schiul și turismul montan. Prima escaladare a vârfului Mont Blanc a fost făcută pe 8 August 1786, de către Jacques Balmat și Michel Paccard; prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în 1808. Prima ascensiune atestată a vârfului Mont Blanc, realizată de Jacques Balmat
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
pe de altă parte, considerați un exemplu nu tocmai potrivit pentru societate, în pericol de a cădea în uitare azi, haiducii și pandurii, au reprezentat pentru popor, adevărați eroi. În special, timp de o sută de ani, Oltenia cunoaște o escaladare a fenomenului, după Pacea de la Passarowitz, când Oltenia a trecut în stăpânirea austraică și până după revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, haiducia a constituit, de multe ori, singura soluție în fața represiunilor și nedreptăților.În Oltenia (un adevărat ținut al haiducilor
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
masivul Himalaya, la nord-vest de . El are fiind situat pe locul zece ca înălțime pe lume. La 3 iunie 1950 vârful Annapurna I a fost escaladat de o expediție franceză, compusă din Maurice Herzog și Louis Lachenal. Aceasta este prima escaladare reușită în lume, a unui munte cu înălțimea de peste 8000 de m. Alpiniștii francezi au reușit escaladarea, în ciuda pericolului cauzat de lavine. Acestea au cauzat de-a lungul timpului moartea unor alpinști încercați ca Anatoli Boukreev, Christian Kuntner și Ian
Annapurna () [Corola-website/Science/313216_a_314545]
-
3 iunie 1950 vârful Annapurna I a fost escaladat de o expediție franceză, compusă din Maurice Herzog și Louis Lachenal. Aceasta este prima escaladare reușită în lume, a unui munte cu înălțimea de peste 8000 de m. Alpiniștii francezi au reușit escaladarea, în ciuda pericolului cauzat de lavine. Acestea au cauzat de-a lungul timpului moartea unor alpinști încercați ca Anatoli Boukreev, Christian Kuntner și Ian Clough. Bilanțul escaladărilor până la data de 31 decembrie 2005 a fost: 142 de alpiniști au urcat pe
Annapurna () [Corola-website/Science/313216_a_314545]
-
lume, a unui munte cu înălțimea de peste 8000 de m. Alpiniștii francezi au reușit escaladarea, în ciuda pericolului cauzat de lavine. Acestea au cauzat de-a lungul timpului moartea unor alpinști încercați ca Anatoli Boukreev, Christian Kuntner și Ian Clough. Bilanțul escaladărilor până la data de 31 decembrie 2005 a fost: 142 de alpiniști au urcat pe Annapurna. din care 58 au murit în timpul escaladării, șansele de a reuși urcarea unei expediiții alpine pe munte depinde într-un raport de două treimi de
Annapurna () [Corola-website/Science/313216_a_314545]
-
cauzat de-a lungul timpului moartea unor alpinști încercați ca Anatoli Boukreev, Christian Kuntner și Ian Clough. Bilanțul escaladărilor până la data de 31 decembrie 2005 a fost: 142 de alpiniști au urcat pe Annapurna. din care 58 au murit în timpul escaladării, șansele de a reuși urcarea unei expediiții alpine pe munte depinde într-un raport de două treimi de lavine. Din această cauză agențiile care organizează expediții de escaladare evită Annapurna. Munții Annapurna sunt situați în sudul masivului Himalaya,spre vest
Annapurna () [Corola-website/Science/313216_a_314545]
-
de alpiniști au urcat pe Annapurna. din care 58 au murit în timpul escaladării, șansele de a reuși urcarea unei expediiții alpine pe munte depinde într-un raport de două treimi de lavine. Din această cauză agențiile care organizează expediții de escaladare evită Annapurna. Munții Annapurna sunt situați în sudul masivului Himalaya,spre vest Annapurna este despărțit prin Valea Kali Gandaki de munții Dhaulagiri. La est și la nord de Annapurna se află Valea Manang, care face în același timp o graniță
Annapurna () [Corola-website/Science/313216_a_314545]
-
m lățime, iar cursul de apă se transformă într-un lac de peste 2 m adâncime. La capătul lacului se află Cascadă III, înaltă de 3 m, iar pe pereți se pot distinge iscălituri datând din secolul al XIX-lea. Pentru escaladarea Cascadei III este necesară o scar fixă. Înaintarea se face pe cursul pârâului, apa având adâncimi variabile, iar pereții prezentând nivele de eroziune și pe alocuri concrețiuni calcaroase. Parcurgând un sector lung al coridorului cu apă se ajunge la Zidul
Peștera cu apă de la Bulz () [Corola-website/Science/314036_a_315365]
-
pierdut puterea s-au reformat și au format partide conservatoare care au intrat în conflicte cu republicani în tot Sudul. Numele acestor partide erau diverse, dar până spre sfârșitul anilor 1870, ei se autointitulau „Democrați”. Istoricul Walter Lynwood Fleming descrie escaladarea revoltei albilor din Sud: „trupele de negri, chiar și cele mai bune, erau considerate peste tot o jignire la adresa localnicilor albi... Soldatul negru, mândru de libertatea nou-obținută, de uniformă, și de armă, era mai mult decât puteau să suporte sudiștii
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
violențele s-au escaladat. Până la sfârșit, au murit trei albi și , 50 fiind luați prizonieri. Numărul disproporționat de negri morți și imaginile cadavrelor brutalizate i-au determinat pe istoricii contemporani să numească evenimentul Masacrul de la Colfax. Acesta a fost începutul escaladării insurgenței și al atacurilor la adresa aleșilor republicani și a negrilor din Louisiana și din alte state din Sudul Îndepărtat. În Louisiana, judecătorul T.S. Crawford și procurorul P.H. Harris din Districtul Judiciar nr. 12 au fost împușcați de pe cal într-o
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
a încercat să restaureze cu forța catolicismul în Anglia, Franța și Olanda. În Franța a izbucnit un război civil, protestanții olandezi s-au răsculat împotriva dominației spaniole, iar în 1618 a fost declanșat Războiul de Treizeci de Ani în urma unei escaladări ale tensiunilor dintre catolicii și protestanții din Boemia. Acțiunea violentă cunoscută ca "Defenestrarea de la Praga", în care protestanții i-au aruncat pe oamenii împăratului de la o fereastră din castelul Hradcani a fost scânteia care a aprins războiul. Pe durata acestui
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
graniță la paralelă 47 între cele două state. Coreea de Nord și Coreea de Sud au încheiat un armistițiu, dar se află în conflict și în ziua de azi. Intervenția SUA în Vietnam din 1964 și sprijinul sovieticilor în favoarea nord-vietnamezilor comuniști a dus la escaladarea războiului, la atrocități și multe pierderi. Trupele americane s-au retras fără nici un rezultat. În 1979, sovieticii au invadat Afghanistan, iar SUA sprijinea grupările musulmane rebele împotrivă sovieticilor. Crearea statului Israel i-a făcut pe naționaliștii arabi și pe palestinieni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și Antitaurus) și au înaintat spre Maraș; grosul armatei, condus de Godefroy de Bouillon, a descris un arc mare luând-o spre Caesareea apoi s-a răsucit spre sud-est și, pe o căldură de nesuportat, a început ascensiunea munților Taurus. Escaladarea Piscului Diavolului a depășit în ce privește dificultățile orice închipuire a cruciaților. Au fost părăsiți caii, aruncată armura, ce se încingea pe trupurile cavalerilor, mulți au pierit în râpe. În sfârșit după multe zile de suferință, au coborât în câmpie, punctul final
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
la 160 m de granița dintre Elveția și Italia. El a avut numele de „Gornerhorn“ (Muntele Mare) abia în anul 1863 a fost denumit după cartograful elvețian Guillaume-Henri Dufour (1787-1875) care a dovedit că muntele se află teritoriul Elveției. Prima escaladare a muntelui a avut loc la data de 1 august 1855 de către John Birkbeck, Edward J.W. Stephenson, Frații Christopher și James G. Smyth. Charles Hudson moare după 10 ani la încercarea de a escalada muntele Matterhorn. Ruta clasică de pe
Punta Dufour () [Corola-website/Science/313363_a_314692]
-
Matterhorn. Ruta clasică de pe versantul răsăritean a fost pentru prima oara folosită în anul 1872 de englezii Richard și William Pendlebury, Charles Taylor că și de elvețianul Ferdinand Imseng, austriacul Gabriel Spechtenhauser, si italianul Giovanni Oberto. Punct de pornire la escaladarea lui Dufourspitze de pe partea elvețiană este colibă Monte-Rosa (2.795 m)
Punta Dufour () [Corola-website/Science/313363_a_314692]
-
1928 muntele este denumit „Vârful Lenin” după numele revoluționarului comunist rus. În același an muntele va fi escaladat de o expediție compusă din alpiniștii germani Karl Wien, Eugen Allwein și Erwin Schneide. Există în total 16 rute relativ ușoare de escaladare a muntelui, nouă pe versantul de sud și șapte pe cel de nord. Din acest motiv muntele este frecvent vizitat mai ales vara de turiști. În anul 1974 a avut loc ca urmare a unei furtuni un accident grav în
Vârful Lenin () [Corola-website/Science/313389_a_314718]
-
de 2000 de m, 20% din teritoriul parcului fiind acoperit cu ghețari. Cel mai cunoscut ghețar este Ghețarul Tasman (27 km) situat pe versantul lui Aoraki. Numele de „Mont Cook” a fost dat după numele exploratorului englez James Cook. Cu escaladarea lui Aoraki s-a antrenat neozeelandezul Edmund Hillary, înainte de a urca pe Everest.
Aoraki () [Corola-website/Science/313488_a_314817]
-
în regiune pentru a aduna specimene botanice. O altă ascensiune a fost efectuată în 1774 de către John Williams, care a furnizat prima descriere a structurii geologice a muntelui. John Keats a urcat pe munte în 1818, comparându-și ascensiunea cu „escaladarea a zece catedrale Sf. Pavel fără a beneficia de o scară”. Abia în 1847, s-a confirmat prin Ordnance Survey că Ben Nevis este cel mai înalt munte din Regatul Unit, înaintea rivalului său Ben Macdui. Observatorul de pe vârf a
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
construcții. Susținătorii posturilor de asistență la orientare scot în față numărul mare de accidente care au loc pe munte (doar între 1990 și 1995 au avut loc 13 accidente mortale, deși opt dintre ele au fost cauzate de căzături la escaladarea pereților de piatră, și nu de erori în orientare), lunga tradiție de plasare a acestor repere pe vârf, și de rolul important pe care îl pot juca în salvarea unor turiști rătăciți. Totuși, criticii argumentează că movilele și posturile sunt
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
adunare a gunoiului pentru observator. Piciorul nord-estic este ultima și cea mai masivă dintre aceste creste, și este considerată cea mai dificilă din cauza combinației de dificultate tehnică și a gradului de efort fizic necesar. Fața nordică conține numeroase puncte de escaladare a pereților, cele mai multe fiind în zona piciorului Carn Dearg (sub vârful Munro al lui Carn Dearg nord-vest) și în jurul Piciorului Nord-Estic și în jurul Crestei Observatorului. Printre aceste puncte se numără "Peretele Rubicon" pe Piciorul Observatorului — a cărui a doua escaladare
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
escaladare a pereților, cele mai multe fiind în zona piciorului Carn Dearg (sub vârful Munro al lui Carn Dearg nord-vest) și în jurul Piciorului Nord-Estic și în jurul Crestei Observatorului. Printre aceste puncte se numără "Peretele Rubicon" pe Piciorul Observatorului — a cărui a doua escaladare, în 1937, când era considerată cel mai greu traseu al muntelui, este descrisă de W. H. Murray în "„Mountaineering in Scotland”" — și, pe Carn Dearg, "Centurion" (HVS) și "Agrippa" (E5). Alte trasee cunoscute au fost înființate de Dr. J. H. B.
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
au fost înființate de Dr. J. H. B. Bell și alții în perioada interbelică; printre acestea se numără urcarea „Long Climb” al lui Bell, de , considerată cea mai înaltă de pe Insula Marea Britanie. Fața nordică este și unul din principalele locuri de escaladare pe gheață din Scoția, păstrând stratul de zăpadă timp mai îndelungat în an; într-un an cu iarnă grea, traseele rămân înzăpezite până la mijocul primăverii. Majoritatea traseelor utilizabile pentru escaladarea pe perete de piatră sunt accesibile și ca pereți de
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Marea Britanie. Fața nordică este și unul din principalele locuri de escaladare pe gheață din Scoția, păstrând stratul de zăpadă timp mai îndelungat în an; într-un an cu iarnă grea, traseele rămân înzăpezite până la mijocul primăverii. Majoritatea traseelor utilizabile pentru escaladarea pe perete de piatră sunt accesibile și ca pereți de gheață, inclusiv cele trei creste din nord; de exemplu, Creasta Turnului are gradul III în sistemul scoțian de gradare. Probabil cel mai popular traseu de iarnă din Ben Nevis este
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]