32,222 matches
-
e antipopular, antisocial și antipatriotic". Teoria doctrinelor politice discutate de Pessoa se bazează pe ipoteza că patriotismul este expresia principală a unui popor și se definește ca singurul instinct social veritabil, radical antagonist, respingând tot ceea ce nu-i aparține ca esență. Critica democrației moderne se rezumă astfel: "Democrația modernă e o orgie de trădători". Instalarea dictaturii lui Salazar prilejuiește analiza abilităților omului politic ce dau, aplicate la realitate, următoarea concluzie fără drept de apel: "Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
paradoxul și sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență o apologie a inteligenței făcută prin recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
dar la Aristotel e interesant și faptul că el reabilitează materia; mai exact, complexul formă-materie (materia în sine nu e rea, căci ea constituie suportul formei, inspiră forma). Ca atare, era deja o reacție la platonism... ...e vorba despre eidos (esența) sau forma și materia - elementele constitutive ale devenirii... Al doilea aport al lui Aristotel constă în aceea că el consideră că artistul procedează aidoma naturii: natura creează, imită, iar artistul imită natura producând obiecte. ...conceptul de mimesis, și el cu
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
face o diferență între distanța și distincția dintre imagini; adică între reprezentările artistice și modélele lor. Areopagitul se referă la "imagini care trebuie să fie fără egal, incomparabile, chiar inferioare și deloc satisfăcătoare, astfel încât nimeni să nu le confunde cu esențele celeste." Da, este o idee ce va fi preluată de către Sf. Toma d'Aquino: imaginea inferioară nu e deloc comparabilă cu prototipul, cu lucrul sau Ființa reprezentate; arta protejează într-un fel ceea ce Areopagitul numea "disciplina arcanului", adică disciplina secretului
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Revenim la Biblie și la afirmația că "omul nu poate vedea chipul lui Dumnezeu" - în sensul de arhetip, de model absolut. De altfel, toți artiștii au gravitat și mai gravitează încă în jurul unei asemenea idei, al acestei forma mentis de esență sacră... Da, numai că în lumea creștină, în special în cea latină, există două presiuni: prima presiune este cea a dogmei încarnării - pentru că în Evanghelii stă scris că "acela care m-a văzut L-a văzut pe Tatăl" iar Dumnezeu
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
că el elimină cel mai important punct, care este cel al Naturii. El crede că poți face artă într-un raport direct, de la suflet la Dumnezeu. D-le Besançon, nu credeți că artiștii moderni și contemporani se străduiesc să recupereze esența (eidos-ul) despre care am vorbit mai înainte, tocmai prin disimularea acesteia? Chiar și Kandinsky face acest lucru prin arta lui abstractă. Și el disimulează formele, configurațiile, concretul imaginii - un fel de anamorfoză, specifică și creației componistice contemporane. Și, din acest
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
prin arta lui abstractă. Și el disimulează formele, configurațiile, concretul imaginii - un fel de anamorfoză, specifică și creației componistice contemporane. Și, din acest punct de vedere, mi se pare interesantă concepția Areopagitului cu privire la disimulare. Nu era el de părere că "esența trebuie ascunsă" și că doar inițiații pot avea acces la ea? ...eu mă situez mai mult, dacă vreți, într-un punct de vedere istoric. Hegel anunțase moartea artei. El spunea: "nu mai există artă, pentru că nu mai există religie." Astăzi
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Dumnezeu, dar și ca cel născut incapabil de a fi... Am vorbit despre Kandinsky și, în aceeași perioadă, apăruse în muzică serialismul dodecafonic reprezentat de Schönberg și elevii săi, Berg și Webern. Ei promovau un contrapunct, să zicem, echivalent cu esența, cu eidos-ul aristotelic, pe care-l ascundeau însă în interiorul celor patru forme ale seriei, în infinitele variațiuni din care, cu greu, mai putea fi extras motivul generator, modelul, prototipul... Știu că sunteți muzicolog. Eu, din nefericire, sunt un sălbatic în
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
pune mîna pe București. De fapt, e chiar josnic ca persoane cu drept de vot și care se folosesc de libertatea de a-l exercita să fie învinuite, indirect, că nu stau acasă. Să aperi, chipurile, democrația, cu metode în esență ceaușiste - a se vedea balastul de pensionari de care cei doi bătrîni zănatici Ceaușeștii voiau să scape mutîndu-i la țară, pentru a întineri populația urbană sau rezervîndu-le un rol de morți vii în societate - adică să dai vina pe bătrîni
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
an. Dacă-i mai adăugăm și pe cei 25 la sută care-o frecventează de câteva ori pe lună, ajungem la o situație ușor confuză: subiecții barometrului de opinie dau răspunsuri cât se poate de inconsistente la întrebări a căror esență nu par s-o înțeleagă! Cred, de asemenea, că o astfel de întrebare trebuie coroborată cu aceea privitoare la "ținerea zilelor religioase". Doar 58 la sută din intervievați respectă sărbătorile religioase, ceea ce confirmă precaritatea ideii de încredere absolută în Biserică
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
Nora Iuga Scriitorul - prizonier sau stăpîn al limbii - iată o întrebare pe cît de incitantă pe atît de complexă; dacă încerci să pătrunzi în esența ei constați că nu poți răspunde. La prima vedere cele două ipostaze care se resping "prizonier" și "stăpîn" par a delimita două sfere distincte, dar lucrurile nu sînt deloc atît de tranșante cum par a fi. Răspunsul cel mai la
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
grație. La douăzeci de ani, Geo Dumitrescu nu ține seama de cenzură, de așteptările criticilor literari, de răspunderea pe care o are ca lider al "generației războiului". El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este în esență poezia lui, o critică a poeziei: " Acum pictez un tablou mare:/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret.// Undeva vor fi neapărat nasul și gura,/ n-
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus și tare ce scrisei în articolul trecut. Esența, repet, era că, dacă în economie se mai putea face ceva pentru desmoșteniți, în cultură nu exista nici o perspectivă. Și, fără să citez numele lui Troțki, - ceea ce era o blasfemie, - spusesem ce susținea el, și anume că în cultură nici
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
formei, indispensabilă actului artistic, indiferent în ce raporturi s-ar găsi el cu istoria artei. Ca și în manifestările ei directe, și în pictură Alexandra Nechita își supradimensionează gesturile, investește formal în ele un exces de maturitate, cînd, de fapt, esența lor este infantilă, dezangajată și ludică. în acest univers delirant, de multe ori apăsător pentru că motivațiile gratuite ale copilăriei sunt sufocate în retorică nemotivată, iar prospețimea tonului cromatic subminată de substanța cromatică, de materialitatea ei necontrolată, și asta din pricina inculturii
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
autopsia și e gata să-și dea sufletul de spaimă după prima întâlnire cu Călărețul fără cap. Pas cu pas, Tim Burton își construiește filmul raportându-se constant la ideea că nimic nu e ceea ce pare a fi. Aparența și esența, realitatea și imaginația se confundă, însă regizorul are grijă să trimită din când în când niște semnale spectatorului său năucit. În primul cadru al filmului, de pildă, petele roșii ce par a fi picături de sânge se transformă în bucăți
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în acest paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli și înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
dă cheia rezervei sale dacă nu mă înșel în Une fille d'Eve. Ceva spun și frații Goncourt, dacă nu mă înșel în La Faustin". Observațiile autoanalitice acute, moralmente pozitive în subtilitatea lor ("Pentru mine maturitatea este o reducere la esență, o simplificare, o debarasare de inutil, regimul strict al necesității"), alternează cu consemnarea unor momente de descurajare: În fine, de două zile încoace îmi sînt suspect de străin - și nu e rău. Poate mă ajută Dumnezeu să mă cretinizez". În
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
s-ar aștepta publicul prevenit. într-un rezumat foarte sever, se poate spune că ei au fost în măsură să facă acest lucru cu foarte multă subtilitate; adică fără să se trădeze în fond și fără gesticulații neacoperite. Dacă, în esență, fiecare expozant a reușit nu numai să-și păstreze coeziunea, dar și să rămînă recognoscibil fără efort, în exprimarea propriu-zisă toți la un loc au dezvăluit o mare disponibilitate pentru joc, pentru improvizație, pentru bucuriile pure și pentru înnoiri credibile
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
mai vîrtos cu cît acesta se reclamă de la o "sinteză" mereu declarată. Umoarea materialistă e un parti-pris potrivnic unei "sinteze" valide a umanității, fie aceasta proiectată la o treaptă culturală sau la una generic-socială. Ne îndoim că "globalizarea este, prin esența sa, laică, areligioasă, indiferentă la fenomenele mistice de orice chip". Deoarece "globalizarea" sau "mondializarea" către care ne îndreptăm e incompatibilă doar cu fundamentalismele religioase sau, cel mult, cu anumite cazuri particulare, fanatice și antisociale, ale cultului religios, dar nu cu
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
se pare că e productiv să transformăm în obsesie un proces care are gradul său de necesitate și firesc și care ține și de o anume spotaneitate a receptării. Revizuirea ține, dar nu în sensul acesta restrîns ideologic, de chiar esența artei și de ceea ce numeam odată măștile criticului literar. Sigur că există momente în care firescul acesta este forțat și dublat de o voință de a fi care, vrînd să se impună, își caută o anumită legitimitate și dislocă "tradiția
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
a stîngii politice din deceniile trecute. O analizează remarcabil François Revel în Cunoașterea inutilă, carte tradusă și la noi, și apărută la Humanitas, pe care însă nu par s-o fi citit tocmai cei la care ea se referă. în esență, retorica stîngii a constat mereu în a invoca valorile umaniste drept unic scut împotriva agresiunilor antiumane de orice fel, a crimelor contra umanității, în definitiv. Cît despre eficiența practică a unui refuz rațional și civilizat al iraționalei ucideri în masă
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
altele, după timp, spațiu, mediu, stare sufletească etc., încît materia de ansamblu rămâne în același timp clară și profundă, vivace și densă, bogată și expresivă. Informația și cultura, considerabile, sunt susținute de o intuiție neobișnuită prin care naratoarea ajunge la esența lucrurilor, în domeniile cele mai diferite, civilizație, cultură, istorie, societate, pe care nu doar le știe dar le și trăiește. Am ales pentru cititorii "României literare" fragmente din capitolul intitulat Războiul. C. Th. Ciobanu Stegarii de la Mărășești Ora unsprezece. La
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
implică obligatoriu ignoranță, depreciere a valorilor esențiale, cum suntem înclinați să o credem, noi ceilalți, observatori ai oricărei forme pe care nu o animă un principiu esențial, care nu face apel la sentimentele noastre. Noi, cei pentru care doar sufletul, esența ființelor și a lucrurilor, calitatea și semnificația lor metafizică, contează. Trebuie să adaug că în ostilitatea noastră față de adoratorii formei pentru formă se amestecă și neîncredere; neîncrederea neștiutorului față de cunoscător, a profanului față de cel inițiat, față de o orânduire a lucrurilor
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
sale diverse, de la densitatea inertă a prozei, la evanescența, grația aeriană, volatilă ce o proiectează în înaltul liricii. Comentatorul se străduiește, și de cele mai multe ori izbutește, a descifra în arabescul verbal prezența particulară a unei psihii inconfundabile, ca motivație, ca �esență subtilă" a rostirii poetice: Pentru a ajunge să constați că poemul în creația Constanței Buzea poate fi și altceva decît un eșapatoriu al complexelor sau al prea-plinului de revoltă decurgînd dintr-o psihie grevată, dar totodată și altceva decît prilej
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
monarhie, catolicism, colaboraționism, isihasm, francmasonerie, vrăjitorie, clonare dar și fotbal, Bach etc. Departe de a fi simple "luări de poziții" cu Biblia pe masă și, deși uneori cade într-un supărător naționalism altfel bine temperat, pr. prof. Buga pătrunde în esența "conflictului" și, ajutat de un stil spumos, formulează idei care captivează și entuziasmează. Fără a abandona rigoarea religioasă, scrie cu un inteligent umor și cu ironie adevărate pamflete. Câteva secvențe sunt de o forță extraordinară, autorul dezvăluindu-se un bun
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]