2,009 matches
-
Ce rost are să îți bați capul cu distanța și apropierea dacă totul e relativ? Da, e relativ, dar necesitatea iubirii nu e relativă, e prezentă și intensă, ardentă și imensă... e energia care înseamnă însăși existența, de aceea nu se estompează niciodată și nu renunță la a-și cere dreptul. Acesta e și dreptul meu, de a fi și a alege ce îmi este necesar. Legenda spune “îmi place ce îmi place și gata”, adică nu am obligația să dau explicații
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vs. „starea retrogradă, sub-dadaistă a literaturii” plasează din nou Contimporanul în pole-position-ul noutății artistice... Oricum: toate discuțiile despre Contimporanul ca publicație de avangardă culturală privesc exclusiv această fază. Este un interval în care latura politico-socială și civică a revistei se estompează, iar cea artistică deține monopolul. „Faza constructivist-militantă” a Contimporanului corespunde — în fapt — perioadei de maxim avînt constructiv și modernizator din România postbelică, iar începutul ei este direct legat de întoarcerea în țară a artiștilor plastici Hans Mattis-Teutsch, Milița Petrașcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se va estompa însă în manifestele și textele poetice ale „grupului suprarealist român” din anii ’40 (Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun, Virgil Teodorescu). De fapt, încă din manifestul revistei Viața imediată din 1932, intitulat „Poezia pe care vrem să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu doar ca simplu „efect”, iar caracterul kafkian și cel suprarealist, oniric, sînt mai bine puse în evidență, deși altminteri Urmuz rămîne un „cerebral”, un ironist lucid care știe să „solemnizeze bufonul”. În schimb, atributele ținînd de sfera ironicului se estompează mult prin traducere. Prin urmare, caracterizarea lui Urmuz ca „precursor al suprarealismului” e valabilă mai ales în engleză... Monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă (1970) poate fi considerată - pe acest fundal - ca o recuperare polemică. Volumul Lupta cu absurdul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de merișor cu apă minerală și un pic de lămîie, pentru mine. Pe măsură ce Încordarea afacerilor se estompa, Începurăm să discutăm despre tot felul de nimicuri, cînd ceva mă făcu să-mi Întorc capul. Aveam sentimentul că se uita cineva fix la mine, deși mi-am dat seama de asta de-abia după aceea. În spatele meu, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se decorează camera de vis pentru prințișorul sau prințesa ta. SÎnt atîtea de aflat și atîtea lucruri pe care nu le știam! Pe la unsprezece noaptea, sînt tot online, studiind site-uri despre copii, dar șocul Începe În sfîrșit să se estompeze, lăsind loc unui entuziasm incredibil. Dan a sunat toată ziua, dar nu am fost În stare să ridic receptorul, pentru că știam că nu voi putea să țin secretul și mă voi pune pe turuit. Vreau atît de mult să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
decât ea. BALDO DEGLI UBALDI. VALLE AURELIA. Așa era În fiecare zi, de când motocicleta ajunsese să fie un morman de fiare vechi, dus la reparat. Singurele momente În care Îi avea pe amândoi alături - clipe prețioase și totuși inutilizabile - erau estompate de gălăgia trenului, toropite de căldura insalubră a vagoanelor, zdrobite Între corpuri străine, fără a le da șansa de a putea vorbi, fără a se putea auzi, apropiați dar distanți, absenți. Aiurea. Pierd cele mai frumoase clipe ale lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajunge să fie Încredințați sau adoptați de persoane care au ales să trăiască Într-o sexualitate egoistă, contrară ideii de procreare. Copiii sunt victimele unei astfel de lumi, ale unei societăți nepăsătoare și dezordonate, În al cărei orizont s-au estompat din ce În ce mai mult milostenia, solidaritatea, sentimentul familiei. Zero se Îndreptă spre scenă. Trecu pe lângă rânduri și rânduri de scaune. Exceptându-i pe suporterii plătiți, În sală nu erau mai mult de douăzeci de persoane. Toți erau bătrâni cu părul cărunt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cu timpul, din moment ce nici un proprietar al vreunei case de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent și că voia să parieze pe ea, să-i dea o șansă, dragostea ei pentru muzică și pentru cântece se estompase destul de mult, Îndreptându-se mai mult spre instrumentiști și cântăreți. Imediat după ce ejaculă, gol, transpirat și descărcat, cântărețul Își aprinse o țigară, iar ea deschise televizorul. Era jurnalul de știri. La un moment dat, camera Îl Încadră pe Antonio Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putere. Maja Închise ochii și privi lumina Îndepărtată din capătul Întunericului și spuse: — Nu. Încet-Încet, În jurul lor orașul se golise. Se atenuase acum și lumina de deasupra lui, ca o ceață. Animația care Îl străbătuse se disipase și apoi se estompase cu totul. Zgomotul persistent care se ridica din case, din mașini și de la ferestre Își pierduse din putere și se rarefiase până când, acum, totul tăcea - iar Roma devenise un trup imens, moleșit, imobil. NE DISTRĂM CU TATI TOTUL OK LIPSEȘTI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vis cu îngeri și palate de cleștar pentru a fi smulsă cu brutalitate mai târziu și prădată realității înfricoșătoare. A încercat să spună ceva, să facă un pas înainte, să întindă o mână tremurândă spre iluzia de lumină care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii cresc și care se estompează cu vremea, fără să dispară cu totul. Jeanne nu era genul de femeie care să se lase Înduioșată de trecut, iar cercetarea ei minuțioasă nu avea decît un singur scop: să se asigure că trecerea anilor fusese ștearsă prin operațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
generală. Cu toate astea, nu accepta verdictul; nici nu-și putuse imagina o acceptare. Pentru occidentalul contemporan, chiar și sănătos, gândul morții formează un fel de zgomot de fond ce vine să-i invadeze creierul de Îndată ce țelurile și dorințele se estompează. Cu vârsta, prezența acestui zgomot se face tot mai invadatoare; poate fi comparat cu un sforăit Înăbușit, Însoțit uneori de un scrâșnet. În alte epoci, zgomotul de fond consta În așteptarea Împărăției lui Dumnezeu; astăzi, constă În așteptarea morții. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul de care credeam că sînt Îndrăgostită. Ăsta e bărbatul care s-a folosit de mine la modul ăla absolut incalificabil. Acum că șocul inițial s-a mai estompat, sentimentele de durere și de umilință amenință să mă copleșească din nou și să mă facă iar piftie. Dar n-am să le las. Am să fiu puternică și demnă. — Nu-l băgați În seamă, spun către mama și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
testul cu sticla? —Testul cu sticla? —Ce se întâmplă? a întrebat Jake agitat, apropiindu-se de Alice și de telefon. —Aplici o sticlă transparentă peste pete, l-a instruit Alice în timp ce încerca să-l îndepărteze pe Jake. Dacă petele se estompează, nu e meningită. Dacă nu se estompează, atunci e meningită. Încearcă. Te aștept la telefon până termini. La capătul de fir al lui Hugo, telefonul s-a prăbușit pe podea. Alice l-a auzit căutând prin dulapuri, înjurând, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se întâmplă? a întrebat Jake agitat, apropiindu-se de Alice și de telefon. —Aplici o sticlă transparentă peste pete, l-a instruit Alice în timp ce încerca să-l îndepărteze pe Jake. Dacă petele se estompează, nu e meningită. Dacă nu se estompează, atunci e meningită. Încearcă. Te aștept la telefon până termini. La capătul de fir al lui Hugo, telefonul s-a prăbușit pe podea. Alice l-a auzit căutând prin dulapuri, înjurând, apoi a auzit mai multe pahare căzând. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
telefon. A avut în el o lumânare cu un parfum îngrozitor, a adăugat el fără nici un sens, vorbind sub influența panicii. Așa. Ce-ai zis că trebuie să fac cu el? —Lipește-l de pete. Dacă, la contact, petele se estompează, atunci nu e meningită. În fundal, plânsetul lui Theo a trecut într-o altă cheie devenind mai intens și mai disperat. Alice a strâns din pumni din cauza tensiunii. Când Hugo s-a întors la telefon, vocea îi suna spart și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din pumni din cauza tensiunii. Când Hugo s-a întors la telefon, vocea îi suna spart și abia dacă-l mai puteai auzi. Era clar că era pe cale să izbucnească în plâns. —Alice, nu reușesc să-mi dau seama dacă se estompează sau nu. Am încercat, dar nu pot. Sunt prea speriat ca să mai gândesc limpede. —Hugo, calmează-te, i-a spus Alice cu blândețe. E greu de făcut, știu, dar e important. Ai chemat un doctor? Am sunat și la doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum un urmărit de diavol, se estompă definitiv. 14 Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după cuțitul nebunului, Dumnezeu mi se relevase direct, sub formă de miracol, vindecându-mi rana de la spate peste noapte. Dar sufletul omului e nestatornic și de aceea nu-l poate păstra multă vreme pe Dumnezeu. Cu timpul, prezența acestuia se estompase, devenind un fel de noțiune abstractă pe care o păstram undeva În fundul minții, dar pe care n-o mai Înțelegeam exact, poate pentru că sufletul uman nu poate trăi continuu revelația. Chiar și acum trebuie să fie pe undeva pe acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca o bătaie de aripi. Fluidul care venea dinspre angalok spre mine devenise din ce În ce mai greu, aproape palpabil. După câteva respirații adânci, prin care m-am pătruns de el, am intrat Într-o stare de imponderabilitate În care contururile lucrurilor se estompau și totul se contopea Într-o muzică. Era o muzică din armonii și vibrații neasemuit de frumoase, atât de gravă și de binefăcĂtoare, Încât am Început să plâng. Unde fusese muzica aceea până atunci, de ce nu mi se arătase În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
după cuțitul nebunului, Dumnezeu mi se relevase direct, sub formă de miracol, vindecându-mi rana de la spate peste noapte. Dar sufletul omului e nestatornic și de aceea nu-l poate păstra multă vreme pe Dumnezeu. Cu timpul, prezența acestuia se estompase, devenind un fel de noțiune abstractă pe care o păstram undeva în fundul minții, dar pe care n-o mai înțelegeam exact, poate pentru că sufletul uman nu poate trăi continuu revelația. Chiar și acum trebuie să fie pe undeva pe acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]