1,443 matches
-
vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
Dumnezeu ne poate ierta de păcatul delăsării duhovnicești, și rugându-ne ca El să ne ia de mână, ca prin potir să ajungem acolo unde am fost, în paradis!... Așadar, Hristos prin Euharistie ne reîntoarce la El, unde datorită comuniunii euharistice vom ajunge la comuniunea (cea veșnică) cu El. 10. - Mai este, astăzi, relația părinte duhovnicesc - fiu duhovnicesc una sinceră, profundă, într-un cuvânt, autentică?!... - Mai rar, dar este. Să ne rugăm să se îndesească, să se întărească!... 11. - Care ar
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
Preacuvioase Părinte Ioan, să trasați câteva concluzii urmate de câteva sfaturi!... - Dacă dorim ca Dumnezeu să îndrepte mila Sa spre noi și Biserica Lui, să fim creștini ai milei și ai iertării și să trăim mai mult în Iisus Hristos Euharistic și-n evlavie la Maica Domnului și așa, pururea cu Domnul vom fi până la sfârșitul veacurilor!... - Acestea fiind zise, vă mulțumesc foarte mult, dorindu-vă să aveți parte de multă sănătate, de mult spor și de multe împliniri duhovnicești!... Iar
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
și după Intrarea Sa în Sfânta Cetate, în Templu, prin glasul copiilor care strigau: "Osana", în acest fel și bucuria Floriilor, a Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este prelungită deci, în zilele următoare, primind pe Domnul nostru Iisus Hristos - Euharistic în trupurile și sufletele noastre, curățite prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Dacă icoana Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim plasticizează, înfățișează, în linii și culori, faptul dumnezeiesc, descris de cuvintele Evangheliei, întipărind deci mai limpede, chipul și mesajul praznicului
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
Protosinghel Pahomie Buruiană. 21 Noiembrie - seară duhovnicească cu titlul "Sfânta Taină a Spovedaniei sau Pocăinței în viața Bisericii. Locul, rolul și rostul ei în viața familiei creștine, contemporane, precum și despre datoria creștinului de a-L mărturisi pe Domnul Iisus Hristos - Euharistic, în societatea contemporană, secularizată", invitatul din cadrul acestei manifestări fiind Părintele Protos. Dr. Nectarie Petre - Starețul Mănăstirii Crasna - Prahova. 24 Noiembrie - seară duhovnicească cu tema "Jertfa mucenicească a Sfinților Martiri Brâncoveni - pildă autentică pentru familia creștină contemporană, spre dobândirea demnității, curajului
RAPORT DE ACTIVITATE – ACŢIUNILE/ACTIVITĂŢILE FILANTROPICE ŞI SERILE DUHOVNICEŞTI ORGANIZATE ÎN CADRUL PAROHIEI „SF. CUV. ANTONIE CEL MARE” – TITAN [Corola-blog/BlogPost/378696_a_380025]
-
Protosinghel Pahomie Buruiană. 21 Noiembrie - seară duhovnicească cu titlul "Sfânta Taină a Spovedaniei sau Pocăinței în viața Bisericii. Locul, rolul și rostul ei în viața familiei creștine, contemporane, precum și despre datoria creștinului de a-L mărturisi pe Domnul Iisus Hristos - Euharistic, în societatea contemporană, secularizată", invitatul din cadrul acestei manifestări fiind Părintele Protos. Dr. Nectarie Petre - Starețul Mănăstirii Crasna - Prahova. 24 Noiembrie - seară duhovnicească cu tema "Jertfa mucenicească a Sfinților Martiri Brâncoveni - pildă autentică pentru familia creștină contemporană, spre dobândirea demnității, curajului
RAPORT DE ACTIVITATE – ACŢIUNILE ŞI ACTIVITĂŢILE FILANTROPICE, PRECUM ŞI SERILE DUHOVNICEŞTI ORGANIZATE DE CĂTRE, ÎN CADRUL ŞI LA NIVELUL PAROHIEI „SF. CUV. ANTONIE CEL MARE” – TITAN de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/377754_a_379083]
-
penetrației religiei creștine. Au pătruns apoi elemente etnice germane, purtătoare ale culturii Sântana de Mureș, ritul funerar reflectă o diversitate de credințe și obiceiuri religioase ale exponenților acestei culturi (civilizații). Nu știm cum se desfășura liturghia, dar rezultă că liturghia euharistică și alte elemente ale cultului creștin se efectuau, în ex-provincia Dacia, în limba latină. În teritoriile daco-romane, latinizarea a început încă sub Principat (ante 275), dar răspândirea rapidă a evangheliei după aceea a accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
face parte din credință. Ceea ce vrea să spună: fără comuniune pe verticală, nu există organizare pe orizontală. Asta fiindcă legătura omului cu Dumnezeu nu este imediată, ci mediatizată de alți oameni la care credința este în mod imediat comunitară. Adunarea euharistică nu este adăugată, este credința însăși in statu nascendi. Așa cum Dumnezeu cel invizibil s-a manifestat prin intermediul Fiului său vizibil, corpul mistic al Bisericii îl face pe Hristos să fie printre oameni. Semnificatul locuiește și se construiește în semn. "Semnul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. În sfârșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis câteva liturghii în siriană a căror autenticitate, însă, nu e deloc sigură; e vorba în speță de o Anafòră (liturghie euharistică) și de două liturghii de botez (una mult mai scurtă decât cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține câteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
săracilor din marele oraș, acordând asistență spirituală locuitorilor. De la Paris se întorcea aducând persoane fără adăpost, în special imigranți ruși; pentru ei celebra liturghia după ritual ortodox, citind textele sacre în franceză, română și rusă. În 1928 participă la Congresul Euharistic de la Sydney (în al cărui comitet de organizare a fost membru); va fi prezent și la cele de la Cartagena (1930), Dublin (1932), Buenos Aires (1934), Manila (1936), Budapesta (1938). Ca recunoaștere pentru operele sale de caritate, Papa Pius al XI-lea
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
fantasticul dizolvant, sumbru și terifiant: un măgar pătrunde în biserică și preotul vede în asta semnul că „biserica va deveni, dacă nu a și devenit, un coșmar pentru lume”, apa unei ploi, care de fapt se dovedește a fi vin euharistic, cuprinde pământul ca un „giulgiu, martor al cosmosului înjunghiat”, o somptuoasă catedrală se refuză credincioșilor și se metamorfozează într-un munte inexpugnabil, râsul unui personaj demonic născut din smârcuri provoacă un teribil cutremur de pământ ș.a.m.d. Narațiunile sunt
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. în sfîrșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis cîteva rînduieli liturgice în siriacă, a căror autenticitate însă nu e deloc sigură; este vorba în speță de o Anaforă (liturghie euharistică) și de două slujbe de botez (una mult mai scurtă decît cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține cîteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Nichifor Crainic, t. implică prin definiție ortodoxismul. Supralicitând religiozitatea țăranului român, el afirmă că în lumea rurală totul e impregnat de sens religios, în expresie creștină răsăriteană, ortodoxă. Amintind că pentru țăran grâul și tot vinul (nu doar partea euharistică) sunt trupul și sângele lui Hristos, directorul „Gândirii” găsește că acest fapt demonstrează „cât element creștin s-a dizolvat din conținutul Bisericii în adâncul poporului, încreștinându-l pe el, uneltele și vitele cu care lucrează, pământul pe care trăiește”. Expresia în
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
și refluxul memoriei, L, 1992, 16; Alex. Ștefănescu, Viața ca operă, RL, 1992, 23; Diana Adamek „Mircea Eliade”, TR, 1992, 32; Virgil Leon, Petre Țuțea, APF, 1992, 12; Horia Stanca, Petre Țuțea între extreme, APF, 1992, 12; Dorin Popa, Convorbiri euharistice, Iași, 1992, 11-45; Radu Preda, Jurnal cu Petre Țuțea, București, 1992; ed. Sibiu, 2002; Dumitru Trancă, Clubul pensionarilor. File din dosarul Petre Țuțea..., București, [1992]; Ultimul Socrate: Petre Țuțea, București, 1992; Z. Ornea, Nevroza Țuțea, RL, 1993, 4; Gh. Vlăduțescu
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Performanța Pleșu, RL, 1991, 6; Gabriela Negreanu, Dincolo de pitoresc și melancolie, ALA, 1992, 134; Ion Ianoși, Andrei Pleșu, APF, 1992, 12; Marta Petreu, „Fiecare existență omenească e un mandat divin” (convorbire cu Andrei Pleșu), APF, 1992, 12; Dorin Popa, Convorbiri euharistice, Iași, 1992, 131-174; Ioana Pârvulescu, Gândire după natură, RL, 1993, 44; Octavian Soviany, Fragmentarium de înțelepciune dionisiacă, CNT, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 159-164; Ștefan Borbély, Andrei Pleșu, F, 1994, 6; Ierunca, Dimpotrivă, 143-144; Ierunca, Semnul, 71-79; Lovinescu, Unde scurte, IV
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
brusc, să comunice/ între ele”, nu oferă nici măcar șansa unui dialog interior. Deși uneori inegală, fiind în permanență în căutarea propriilor resurse, poezia are o coerență și un timbru statornic. Alt segment important îl reprezintă două cărți de interviuri, Convorbiri euharistice (1992) și Cu Părintele Galeriu, între Geneză și Apocalipsă (2002). Prima reunește interviuri cu patru personalități ale culturii noastre, Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, iar cea de-a doua e un dialog amplu pe teme religioase
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
teme religioase, cu „întrebări semețe” și cu „răspunsuri smerite”. P. este și autorul unor lucrări teoretice cu profil jurnalistic, unde, din perspectivă didactică, sunt sistematizate și analizate numeroase aspecte mass-media. SCRIERI: Utopia posesiunii, Iași, 1990; Fără întoarcere, Iași, 1992; Convorbiri euharistice, Iași, 1992; Poesis. Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1993; Tentativă de spovedanie, postfață Ioan Holban, Iași, 1994; Poèmes, Saint-Malo, 1995; Ce mai aștept, Timișoara, 1996; Moartea mea - Viața mea, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997; Ce ți-e scris - Your Destiny, tr
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
verticală la viața de plinătate și har a Dumnezeirii. Ea aduce cu sine destabilizarea verbală și moartea simbolică a subiectului. Conchidem prin a sugera urgența recuperării unui mod non-verbal al cunoașterii; singura gramatologie a Bisericii este, prin definiție, pneumatică și euharistică. Am redescoperit diferența dintre amintire și reamintire printr-un periplu în „lumea dispărută” zugrăvită de unii dintre cei mai talentați scriitori români iviți după căderea comunismului. Portretul vieții de adolescent din anii 1980-1989 ne-a ajutat să remarcăm, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cocoșul va fi cântat deja de trei ori... A lua atitudine în treburile cetății, a sprijini inițiativele culturale, politice și economice care îmbrățișează valorile Evangheliei, a oferi ospitalitate în actul rostirii - toate acestea reprezintă gestul complementar participării liturgice la taina euharistică a Bisericii. Din păcate, parohiile au devenit în vremurile noastre o entitate vagă, cu granițe variabile, dictate prea des de arbitrarul unor opțiuni subiective. În compensație, am putea să clădim din parohia virtuală a literelor câteva forturi ale credinței, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ortodoxe sunt articulate imperativ, iar nu deliberativ. Adeseori nu ascultarea filială, ci și comanda la supunere în stil islamic par să reprezinte adevăratul modus vivendi al ortodoxiei postcomuniste. Cândva, libertatea comuniunii în har, curajul profetic al mărturisirii și ospățul Cuvântului euharistic erau razele de aur ale dreptei credințe; astăzi, supușenia oarbă și frica de adevăr se revarsă din trista semilună a răsăritului... Sunt rari, dar nu încă definitiv dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma paternității duhovnicești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eshatologic al creștinismului, instanțele de mediere culturală ale modernității nu pot fi evitate. Pentru moderni, inserția individuală într-o matrice eclezială rămâne întotdeauna oblică și profund afectată de recunoașterea alterității. Până să guste din privilegiile cunoașterii nemijlocite - cum este comuniunea euharistică -, neofitul se hrănește cu lecturi la surse, practică un comerț profitabil cu exegeții tradiției și observă sceptic coliziunile dintre diverse curente teologice, culturi religioase sau chiar civilizații la cumpăna veacurilor. Chiar pentru a ajunge în situl liturgic al teologiei, o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Biserica pare chemată să revină la o pedagogie „verticală”. Numai astfel păstorii ei ar putea vorbi nestingherit lumii, oferind familiilor creștine șansa unei catehizări de tip liturgic, cu rigoare teologică, inteligență culturală și bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat de supremația liberalismului, Biserica Ortodoxă - prin cler și popor - nu mai poate cere asistența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea se câștigă printr-o păzire temeinică a locului inimii. Închisoarea era locul unde pofta de profanare a călăilor conducea la macularea gesturilor ritualice ale celor credincioși: îngenuncherea orantă, împărtășania euharistică, sărutarea icoanelor. La Pitești, mișcările iubirii încercate de fiecare deținut politic au fost mai ușor întinate decât aderența la un concept teoretic sau enunțarea discursivă a unor adevăruri abstracte. Nu fizicienii care studiau legile naturii fuseseră arestați, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar Vieții „care S-a arătat și pe care am văzut-o”? Nu lepădăm harurile Proniei care ne reîntregește ființa prin altoirea pe trunchiul arborelui lui Iesei? Pentru a cunoaște esența euharistică a faptului de a fi, avem nevoie de o elementară inițiere în gramatica teologică a liturghiei. E un fel de a pătrunde mai bine enigma propriei neînțelegeri. Vom descoperi atunci că Homo faber este mult mai aproape de Homo religiosus. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau epistole pedagogice. Era un mod de a sublinia importanța ideii de comunitate, rămasă intactă la neoplatonici, la autorii patristici și chiar până la scolastici. Totuși, în creștinismul primului mileniu - pe vremea când lectura era încă un eveniment eclezial, precedând banchetul euharistic -, doar uzul liturgic al Scripturii legitima pasiunea bibliofilă. Inspirat de teologii alexandrini, Henri de Lubac prefera să descrie creștinismul nu ca pe o religie a Cărții, ci ca pe o religie a Cuvântului. Scolasticii au început să vorbească despre arhitectonica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]