1,424 matches
-
un centru universitar de prestigiu și o viață culturală vivace. Că tot veni vorba despre viața culturală a Iașului, ce se întâmplă la Ateneul din Tătărași? E, oarecum, producția dumneavoastră (Era în toi, la acea oră, scandalul provocat de spectacolul "Evangheliștii", de Alina Mungiu Pippidi, în regia lui Benoît Vitse C.C.). Am lăsat un fel de testament în privința Ateneului. Intenția mea era să aibă funcțiile pe care le-a avut după Marea Unire. Să asimilăm ce e mai bun în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
decât pe aceea a nazarineanului, și un as al randamentului moral ca Plutarh (printre bagajele luate de Napoleon și de Kléber în Egipt se aflau și Viețile paralele!) dă mai multă consistență modelelor sale de virtute decât dau cei patru evangheliști modelului lor. Niciodată nu s-au știut mai puține lucruri despre un magistru. Niciodată un înviat din morți n-a fost mai sărac în culoare, niciodată o istorie sacră n-a dispus de mai puțină geografie. Să mergi pe urmele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au fost tot ce vreți, libretiști talentați, parolieri percutanți, în sfârșit orice, dar numai martori oculari direcți nu. Dacă nu cumva tovarăși de drum care, odată ajunși la destinație, au uitat harta locurilor pe unde au trecut. Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt, nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu răcoritoare și saloane pentru VIP-uri, reconstituind apoi "traseul de pelerinaj istoric". De-a lungul itinerarului marcat cu indicatoare, un șirag de piscine și de bazine cu scări se umplu la cerere se oferă legiunilor de anabaptiști și de evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tăuni, musculițe, țânțari, pe care nu-i poți îndepărta în acest aer saturat decât cu palme răsunătoare date pe obraji și pe ceafă. Scriptura a trecut sub tăcere acest secret. Ea nu face nicio mențiune despre aceste muscide, dovadă că evangheliștii n-au venit în persoană pe-aici (aviz domnilor scriitori: nu credeți în auzite). Pictorii noștri s-au încrezut în magia senină a numelui. Pierro della Francesca, n-ai să mă mai prinzi pe-aici! Desfid orice ființă umană (ceea ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la punct care nu le-ar fi reușit decât cu greu martorilor direcți la dispariția Învățătorului, tulburați cum vor fi fost de prea-plinul de emoții haotice. Luca e mai "istoric" decât Matei, iar Sfântul Ioan este cel mai precis dintre evangheliști; și din motive întemeiate, dacă ne gândim că e și cel mai puțin implicat, și cel care își redactează scrierea cel mai târziu. De departe, de la Efes sau de la Patmos, el a avut posibilitatea să așeze ciornele în ordinea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că va fi și ultima... Legendar nu înseamnă non-real, ci mai-mult-ca-real. El operează cu întârziere. Și tot așa cum scribii tribului povestesc istoria începând dintr-un moment anume și mergând înapoi, în sus pe firul faptelor, pentru a răspunde necesităților zilei, evangheliștii lustruiesc și înfrumusețează zisele din timpul veghii de sub cort pentru a le putea transmite mai bine.Pentru a unifica regatele din nord și din sud, iudeii din secolul al VI-lea î. Hr. au pus laolaltă legenda lui Iacob, care venea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai bună formă a lui. Adică insuportabil. Iar regizorii spectacolului interreligios îl invită pe celălalt la veghile lor "de rugăciune", la "orele de reculegere" și la "momentele de partaj" cât mai puțin posibil fie acela musulman sufit, evreu liberal sau evanghelist al progresului. Aceste specii protejate nu prea au ce căuta aici. În plus, culmea ghinionului, creștinii sunt, de regulă, cei care organizează aceste demonstrații semestriale de bunăvoință. În principiu, la Ierusalim, ei n-ar putea fi decât invitați, dar de către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asociații de prietenie iudeo-creștine înființate după război. Prietenia e mai curând a creștinilor față de evrei decât invers. Anticatolicul își are și bunii săi creștini, tot așa cum antisemitul îi avea pe bunii săi evrei: aceștia sunt neoprotestanții de la Ambasada Creștină Internațională, evangheliștii sioniști americani, telemiliardarii de la Deep South. Oameni fără istorie și care nici nu vor face istoria. Cel puțin până la Armaghedonul final, atâta timp cât Israelul nu va avea a se converti la creștinism, după planurile lui Dumnezeu care, pentru a-și retrimite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiind cu lumea feniciană și cu Decapolis, regiune populată cu păgâni. Matei menționează acest ansamblu incluzând zece cetăți aflate în autoadministrare, fondate de Alexandru în partea nordică a platoului iordanian. Fiecare își avea templele, sanctuarele sale, precum și câte un teatru. Evangheliștii au ocultat cât au putut de bine spațiul înconjurător elen și păgân al învățătorului lor, ca nu cumva să șocheze auditoriul grijuliu în ce privește ortodoxia. Incorecte din punct de vedere religios, aceste orașe grecești situate în imediata apropiere a regatului nabateean
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noțiuni antinomice, virtute și viciu: capitolul Pentru dragoste este urmat de Păcatul pizmii, Pentru bucurie de Păcatul întristării ș.a.m.d. Sunt date definiții ale acestor sentimente și atitudini omenești (cu citate din Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, evangheliști ș.a.), urmate de comparații plastice, în simbolizări luate din Fiziolog: mânia este ca ursul, puterea ca leul, temerea ca iepurele etc. Pentru ilustrare sunt folosite istorioare din Biblie, din Alexandria, din Gesta Romanorum sau din hagiografii. Pătrunsă de timpuriu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
întreaga istorie a mântuirii (Heilsgeschichte), locul unde liberul arbitru se întrepătrunde cu Providența divină. Orice fapt istoric este un semn, nu pentru că orice eveniment istoric ar semnifica la fel de mult ca Învierea Domnului, kairos-ul central al istoriei, ci pentru că, după cum spune evanghelistul, "la voi însă și perii capului, toți sunt numărați" (Matei, 10, 30). Pentru revelarea rostului tainic al unui eveniment istoric se dăruiește credința, deoarece rațiunea, deși necesară, nu este suficientă. Metoda Fără a neglija cele patru metode de cercetare istorică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în istorie dacă aceștia nu au credință, fie ea și cât un bob de muștar. Împăcarea teologiei cu istoria postmodernă a făcut totuși pași importanți, în SUA existând chiar la un moment dat, așa cum vom vedea, o asociație a istoricilor evangheliști. 1.4. Istoricul și credinciosul Cum se împacă profesia istoricului, angajat într-un efort de descoperire și restituire a adevărului în limitele criteriilor științifice, cu profesiunea sa de credință? Sau cum poate rezona profesia de istoric cu vocația de creștin
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Iar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Marcu, 13, 32). În tradiția creștină, sensul lumii este descoperit, chiar și în sensul literal, în Apocalipsa Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan: "Și am văzut cer nou și pământ nou [...] Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei" (Apocalipsa, 21, 1-2) dar și în slujba Învierii Domnului. Timpul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Pannenberg de a fi încercat și reușit, într-o oarecare măsură, să închidă breșa făcută de Descartes între realitatea fenomenală și percepția noastră asupra acesteia. 4.3. Istoria ca teologie și hermeneutică Teologul luteran Ernst Kaseman îl consideră pe Sfântul Evanghelist Luca nu doar primul istoric creștin, ci și reprezentantul unei teologii bine definite 48. Evanghelia sa împreună cu Faptele Apostolilor au contribuit în cea mai mare măsură la conturarea omului Iisus în spațiu și timp, la definirea personajului istoric, prin utilizarea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuit să se adapteze condițiilor istorice pentru a-și realiza misiunea pe pământ și a supraviețui în fața persecuțiilor imperiale sau a ereziilor. Parusia este amânată sine die, veghea devenind starea de zi cu zi a creștinului. Atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Apocalipsa ("descoperirea", gr.) se pare că a fost scrisă la sfârșitul primului secol creștin, atunci când persecuțiile împotriva creștinilor se intensifică, iar a doua venire a lui Hristos, mai iminentă ca oricând, părea singura cale de salvare. Apocaliptica era o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al domniei lui Vespasianus (28 septembrie 70 d. Hr.), evreii au reușit să-și păstreze identitatea datorită religiei lor și puternicei lor conștiințe istorice. Distrugerea Templului, profețită chiar de Iisus, este un eveniment providențial, tipic pentru orice teologie a istoriei. Evanghelistul Luca consemnează acest episod: " Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
prin analize mai detaliate, dintr-o perspectivă pluridisciplinară și, poate, cu mila Domnului, în adevăr, ale actelor providențiale din istorie. Abia când vom duce la bun sfârșit acest proiect, vom îndrăzni să credem că putem rosti, ca Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: ἔρχου, κύριε Ἰησοῦ ("Vino, Doamne Iisuse"). Bibliografie generală Izvoare Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
apusul soarelui sau ca venirea iernii și că tot ce putem spera să dobîndim pînă ne expiră timpul e o minimă cultură a eșecului. De puțină cultură din aceea sugerează filmul am avea nevoie acum, nu de o armată de evangheliști ai succesului care să ne învețe cum să ne descurcăm în viață. în domeniul ăsta există o singură rețetă valabilă cea prescrisă de Fred Astaire acum 70 de ani și demonstrată triumfător, la sfîrșitul filmului, de întreaga familie : face the
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
putere, nu este deloc ilogic să presupunem că regimul său va căpăta în scurt timp caracterul nepotist care l-a făcut notoriu pe cel condus de Ceaușescu. Unul dintre factorii surprinzători îl reprezintă strânsele legături ale lui Vadim cu protestanții evangheliști americani care, se zice, ar fi ajutat PRM să transfere fonduri în interiorul și în afara României. [...] Este de presupus că trăsăturile negative ale personalității liderului său împiedică principala formațiune naționalistă a României să-și atingă adevăratul potențial. Firea certăreață și răzbunătoare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
romană. După numai opt ani, insula este anexată de Imperiul Roman pentru următoarele patru secole, Ciprul având totuși un statut de provincie, de sine stătătoare. În anii 45-46, sub împăratul Claudius, creștinismul se răspândește pe insulă. Apostolii Pavel, Barabas și Evanghelistul Marcu l-au convertit pe proconsulul Sergius Paulus, Ciprul devenind astfel primul teritoriu administrat de un creștin. Între anii 395-1191, Ciprul intră în componența Imperiului Bizantin și va deveni un "bastion al ortodoxismului". În această perioadă, până în anul 649, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
sabia Înfiptă În inimă. E foarte impresionant și trist ce vezi. Apoi ne oprim la altarul ortodox, că e alăturat de cel catolic. Vezi pe Domnul pe Cruce și Sfânta Maică lângă El iar de cealaltă parte este Sf. Ioan Evanghelistul. Este mare Întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am Îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stânca, am atins-o prin acea rozetă de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfânta Mamă, parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
patrulea neam”, dar și răsplata făgăduită celor care vor respecta porunca: “Și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele”. Părintele Arsenie Boca ne povestește că: “Maica Domnului a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Icoana se numește “Povățuitoarea” și este cea mai veche reprezentare a Maicii Domnului. Se spune, în tradiția creștină ortodoxă, că pictorul, neîndrăznind să o privească în ochi pe Maica Domnului, a lăsat ochii până la urmă nelucrați, când toate trăsăturile
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul capitolin, într-o încăpere de unde puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a transformat cârja de episcop într-un instrument aducător de moarte, a spus calm Cipriano. Patriarhul Fortunato a încercat să se calmeze, i-a încredințat spada Grimoald și a spus: - Am luat înapoi ceea ce era al meu. Lipsește doar scaunul evanghelistului Marcu. Unde e? Cipriano și-a împreunat mâinile pe piept, ca și cum s-ar fi pregătit pentru o convorbire liniștită, și i-a răspuns laconic: - Eretic ce ești, nu-ți ajunge că ți-ai spurcat mâinile cu aurul și cu argintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]