1,482 matches
-
războinică, cu mâinile în șold. - Iubito, ascultă, poate s-au consumat droguri, dar sunt convins că în liniște și cu discreție. Am tăcut neputincios. - Și mai știu că și tu consumi. Ceva i-a rămas în gât, sarcasmul i se evaporase și se întoarse din nou cu spatele. A lăsat capul în jos. Am observat că avea o mână încleștată strâns. Puteam auzi răsuflarea agitată care precede lacrimile. - Vrei să spui că am consumat, am zis încet. Propoziția asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din nasul meu dureros și paradit. După care a vrut să discute despre Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să sară subit la Jayne și la ce anume aveam de gând cu ea. Așa că răbdarea mea s-a evaporat curând, trebuind să întrerup ceea ce aducea a interogatoriu. Ținea în poală un carnețel și își lua notițe cu mare repeziciune. - Uite ce, mă aflu aici doar pentru că i-am promis soției că voi căuta un pic de ajutor și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că nimic din toate astea nu era neobișnuit. - Probabil câinele nostru, am răspuns rapid. Bestia aia din verandă. E plin de fițe și cruzime. Grădinarul nu știu cum să răspundă la una ca asta. O pauză în care zâmbi, zâmbet care se evaporă atunci când își dădu seama că nu glumeam. - De regulă câinii nu prea rod genul de flori pe care le are domnișoara Dennis. Eram la periferia curții. - Nu cunoști câinele ăsta, am zis. Nici nu știi de ce e capabil. - Chiar...așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
medicației, atitudinea incertă a unui față de altul - toate au dus la un sigur rezultat pentru mine: n-aveam încredere în nici unul. Apoi, din senin, grupul s-a destrămat. Orice urmă de interes pe care o aveau unii față de ceilalți se evaporase atât de rapid, încât nici nu părea să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre societate, obiceiuri și tradiții, nu despre ciopârțirea femeilor. Era posibil ca cineva care citea cartea să nu vadă asta? Totuși, din cauza severității protestelor generate de carte, teama că poate nu era o idee chiar atât de ridicolă nu se evaporase niciodată; mă obsedase posibilitatea ca această carte să cadă în mâinile cui nu trebuia și ceea ce s-ar fi putut întâmpla atunci. Cine putea ști ce-ar fi putut declanșa? Iar după asasinatele din Toronto nu mă mai obseda - era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
robustă sangria a anilor ‛70, care, asemeni multor artefacte din acea epocă, redevenise la modă. Când ne-am așezat la masă, am făcut un inventar al celor prezenți și orice rămășiță de bună dispoziție de care mai dispuneam s-a evaporat atunci când am realizat cât de puțin în comun aveam cu ei - tații carieriști, mămicile harnice și responsabile - simțindu-mă curând pătruns de teamă și singurătate. M-am concentrat asupra acelui sentiment de superioritate emanat de cei căsătoriți care plutea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă putea scoate momentan din stupoarea mea. În depărtare soarele ricoșa din domul clădirii artelor, iar cerul începea să se întunece. Vara indiană se evapora rapid în dimineața aceea. Parcarea studenților era situată în spatele Hambarului și când am trecut pe sub arcada de metal de la intrare un val de greață infuzată cu panică se scurse prin mine până la epuizare. După ce mi-am revenit am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de unde mă aflam reușind să aud numele pe care îl repeta mereu, revărsându-i-se insistent de pe buze. Robby. Robby. Robby. Cineva bătu la ușa biroului și tata dispăru. Donald Kimball părea obosit și atitudinea lui interogativă de sâmbătă se evaporase; acum părea înfrânt. După ce i-am dat drumul înăuntru mă privi făcu un gest spre scaunul în care se lăsă să cadă după ce am încuviințat dând din cap. Oftă și se lăsă pe spate, ochii lui roșii scanând încăperea. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul plecat - din cabinetul doctoriței Faheida se evaporase din memorie. Apoi m-am gândit: în timpul acelui discurs pasional te gândeai doar la tine? - Ce vrei să spui? Unde altundeva aș vrea să fiu? - Mă gândeam că ți-ar fi plăcut să-ți iei liber o săptămână. A dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un spirit lucid, nu are nici o scuză să persiste în asemenea penibile confuzii. VITALIE CIOBANU: Plecarea din Minsk, foarte organizată, toată lumea a coborât cu bagajele, am impresia, mult înaintea orei fixate - atât de mare e nerăbdarea de a ne ști evaporați de aici. Un sindrom ce se extinde ca o molimă, după atâtea zile petrecute în spațiul rusesc. Demarăm în trombă cu cele trei autocare... În tren, cineva împarte prin compartimente broșuri cu trei tineri poeți ruși, pe numele lor Anastasia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Braudeliene. De regret ceva, și regret, e dispariția satului tradițional, cu stilu-i de viață aferent, aici prin colectivizarea cea deresponsabilizatoare -, în Vest... prin industrializarea și rentabilizarea capitalistă a agriculturii. Să nu ne întristăm cu gâdemul că și religiosul s-a evaporat, și sacrul s-a camuflat în profan și lumea își continuă procesul dezvrăjirii, năpădită de postmodernism și pornografie hiperieftină. "Homo valachicus"? Iar noi locului ne țânem,/ Cum am fost așa românem. Indiferent unde ne ducem, la Mamaia sau în USA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar alții sînt la răcoare. Nu mai vezi junkeri care așteptă legătura la intersecția dintre Broadway și 103. Legătura a plecat În altă parte. Dar aura mărfii e Încă acolo. Te izbește la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat cînd te-ndepărtezi. Joe Mexicanu’ avea o față subțire, un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
brațelor. Dacă garda nu găsea urme pe cineva, de obicei i se dădea drumul. Dacă găseau urme, Îl rețineau șaptezeci și două de ore și Încercau să-l facă să semneze o declarație. Legătura en-gros al lui Lonny s-a evaporat și un personaj căruia i se zicea Sam Bătrînu’ a devenit „Omul”. Sam Bătrînu’ venea după doișpe ani la răcoare-n Angola. Opera În zona care-ncepea imediat după Lee Circle, alt punct periculos din New Orleans pentru plasat marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mondial, acest om, născut și trăit în străinătate, crescut în disprețul țării care nu-i voise stăpânitori, vânduse cea mai mare parte din moșiile părintești și își cumpărase nu valori românești, ci ruse și austriece. Se văzu deci cu ele evaporate prin prăbușirea rublei și coroanei. Era ruinat. Maria Moruzi nu știa aceste lucruri. Când Olga Sturdza îi vorbi de nepoata sa Elena și o văzu gentilă, aproape copil, fu entuziasmată de această partidă și acceleră pe cât putu logodna. Din Paris
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care mai bine combinate de a mă apropia de dânsa, de a-i face cunoștința, de a-i declara dorul ce mă ardea; îmi compuneam chiar fraze anume cum să încep vorba, dar din nenorocire planurile mele de noapte se evaporau a doua zi la ivirea soarelui odată cu roua dimineței. Ceea ce mă paraliza cu deosebire era nesiguranța dacă dânsa împărtășește simțirea mea, căci aș fi preferat de o mie de ori să mor decât să risc a fi respins sau luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Anume am ales această contradicție, pentru a sublinia existența unui echilibru dinamic al feței planetei care este relieful, În așa fel modelat Încât orice picătură de apă, căzută oriunde, pe un vârf de munte de exemplu, ajunge, dacă nu se evaporă, În mare; mai curând ori mai târziu. Asta, pentru a avea de unde se evapora pentru a deveni precipitație, oriunde pe fața Terrei. Responsabilă de soarta agitată a picăturii de apă e energia solară primită, vrând-nevrând, de planetă. Dar, În drumul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
planetei care este relieful, În așa fel modelat Încât orice picătură de apă, căzută oriunde, pe un vârf de munte de exemplu, ajunge, dacă nu se evaporă, În mare; mai curând ori mai târziu. Asta, pentru a avea de unde se evapora pentru a deveni precipitație, oriunde pe fața Terrei. Responsabilă de soarta agitată a picăturii de apă e energia solară primită, vrând-nevrând, de planetă. Dar, În drumul său spre mare, picătura de apă dizolvă, roade și cară o câtime din uscat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la portretul Rodicăi. Dialogam simbolic, dacă un dialog normal nu prea purtam. M-am mai gândit și că găzdoii mei voiau să mă înfieze. Când mă mutasem în camera mea, găsisem un portret al unui copil, portret care apoi se evaporase. O poveste veche, despre care ei nu prea vorbeau. Nu semăna cu ei. Trăsăturile lor nu le regăseam la acel copil, destul de inexpresiv dacă e să fim sinceri. Mai aveam un televizor în cameră, la care priveam mai des decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
grămăjoară. Numai până la ora nouă însă. La a cincea dispariție, s-au sesizat toate organele și strada s-a umplut de polițiști, ziariști și obișnuiții amatori de borduri la mâna a doua. Au scotocit prin case, dar bordurile s-au evaporat. Ici-colo, câte o gospodină care ține pe ele oala cu ciorbă la răcit sau câte o privată cu borduri în loc de tron. Primarul e scandalizat, poliția ridică din umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii să lucreze în trei schimburi, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă fără urmă când i-a dispărut cauza. și frica lungă, cea pe care-o cunoști de-a fir a păr și la care nu te surprind decât mijloacele neașteptate, zilnic altele, prin care îți este provocată. În cazul persecuției politice
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare cu regularitate metronomică. Plângeau înduioșător. Și, în absența exemplarelor de sex opus, ținându-se strâns unul de gâtul altuia, a început între ei o răpăială de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-ar fi entuziasmat pe sir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fețe ale creștinismului european este păstrată în memoria muzicală, așa cum se conservă insectele în lacrimi de chihlimbar. Aș vrea să scriu mai mult despre acest lucru, acum, înainte ca sentimentul diferenței, care îmi apare atât de pregnant acum, să se evapore, să se piardă. Degeaba, lanterna minții mele are bateria prea slabă. Sentiment bizar și neplăcut de înfrângere "intelectuală". Trei copii înarmați cu bețe aleargă frenetic după un câine, scoțând țipete barbare, undeva pe strada Mașina de pâine, pe lângă magazinul Obor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și mă făceam că nu-l văd. Până în ziua de azi, a rămas o enigmă pentru mine cum a fost posibil ca o iubire atât de vibrantă să se preschimbe în totală indiferență. Unde se dizolvă, unde și cum se evaporă atâta pasiune? Se spune că spiritele oamenilor morți plutesc în atmosferă și că unii chiar pot să le capteze. Atunci și energia, undele, electricitatea pasiunilor ar trebui să dăinuie pe undeva printr-o sferă, atmosferă, stratosferă, biosferă. Où sont les
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care o țineam în frigider de la Crăciun, și înghețata de la cofetăria Opera, unde mă ducea taică-meu o dată la vreo trei luni. Reușeam întotdeauna să identific același miros cu tubul de Impulse galben. Rămânea un mister pentru mine unde se evapora parfumul din tubul roșu. Anca nu părea să-l fi folosit. Cum îmi găseam tot timpul de lucru prin curte, o pândeam destul de des, fără să vreau. Să nu fi fost oare așa de mare diferența între cele două tuburi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]