4,693 matches
-
toate condițiile de funcționare. Cu mărturisirea că, dintre toate întâlnirile, numeroase, din Sala Oglinzilor, de-a lungul anilor, aceasta e cea mai sentimentală, Nicolae Manolescu le-a dat cuvântul scriitorilor prezenți, martori de zeci de ani ai istoriei casei. Șirul evocărilor a fost deschis de Ion Ianoși, care s-a văzut pus în imposibilitatea de a alege dintre sute de amintiri, care-i implică pe aproape toți cei prezenți, deși au rămas foarte puțini din echipa anilor ’60. I-a urmat
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
nu se regăsească în structurile de conducere ale Uniunii. Astfel, „aici au fost ocazii, și nu puține, în care am fost liberi și demni împreună.” În încheierea intervenției, a citit și o poezie, Hibernare, respectând programul stabilit, de alternare a evocărilor cu momente poetice. Nicolae Manolescu a întărit, amintindu-ș i de discuțiile cu D.R. Popescu, prezent în sală, ultimul președinte al USR de dinainte de ’89, ideea că sediul de la Casa Monteoru era, în ciuda farfuriilor cu microfoane, un spațiu unde se putea
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
au făcut-o scriitorii.” Gloria începe o dată cu radicalizarea breslei în raport cu regimul. Legenda restaurantului, crede Dan Cristea, coincide cu pauperizarea scriitorilor, care nu și-au mai permis să frecventeze alte localuri, simțindu-se, deopotrivă, mai apărați în Casa Monteoru. O amplă evocare, a cuiva care cunoaște casa încă de la inaugurarea ei, în 1952, a făcut Ion Horea. A venit în Sala Oglinzilor ca elev la Școala de Literatură, în a doua ei promoție. L-a ascultat pe Sadoveanu citind o povestire de-
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
reabilitare a unei poete astăzi uitate (Ileana Zubașcu, soră a regretatului Ion Zubașcu) are, de fapt, două tăișuri: nu volumul de versuri al acesteia (apărut la Albatros și intitulat Întru totul, și nu Generația mea, cum susține Danilov) face obiectul evocării, ci o scenă ignobilă care prilejuiește la rândul ei alte reflecții ignobile: „Unul din criticii aflați atunci în vogă, om cu mare influență în mediul cultural, după ce i-a lăudat poezia i-a făcut propunerea s-o propulseze «cât mai
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
trece de la una la alta, de la definirea conștiinței libere chiar și în închisoare ("Se pot pune lanțuri la picioare, cătușe la mâini (le-am purtat), se poate băga pumnul în gât, dar nu se poate pune lanțuri pe creier") la evocarea lui Brâncuși, care, având pașaport antonescian, luptase în macquis, de la numeroase reflecții de moralist la un amplu eseu despre Tolstoi, care, după ce părăsise biserica, a trăit o dramă de factură protestantă, el devenind un "Luther al ortodoxiei și un apostol
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
s-a ferit să apară în compania spirituală a autorilor ce compuneau critica extremistă de stînga din Rusia; prin atitudinea lor intelectuală isteric-intolerantă, ei ar fi speriat pînă și pe cei mai sinceri simpatizanți socialiști. Categoric, în disputa cu Maiorescu, evocarea numelor lui Bielinski sau Cernîșevski era cu totul nerecomandabilă. Dacă ar trebui totuși să alegem, din nesfîrșitele liste variate și pitorești ale lui Gherea, pe criticii care realmente l-au influențat, ne-am opri la cîțiva mai degrabă mediocri, precum
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
completează în chip fericit moștenirea literară a „acestui meteor", ce invită la noi lecturi, la noi incizii și, de ce nu, la alte reevaluări estetice. Revelatoare mi se pare poezia Dealul roșu prin imaginile pe care ni le propune și prin evocarea celor trei cimitire care adăpostesc ostași români și germani ce s-au confruntat în ultimul cataclism mondial. Poetul, care a trăit drama războiului, cu întreaga sa familie, e profund emoționat de uitarea incalificabilă, la doar unsprezece ani, a celor „nemaiîntorși
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
de uzanța subînțeleasă a solemnităților publice. Însuși detaliul că Mann și-a scris textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un protocol academic: evocarea unui artist cu acele mijloace retorice pe care le cere un panegiric cult, de aici diapazonul reglat la înălțime patetică, care vibrează impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo unde accentele discursului capătă asprime critică, tonul e de evocare caldă, de unde și impresia de reverență în fața unui monstru cultural pe care posteritatea nu-l poate așeza în categorii consacrate. De altminteri în asta stă și valoarea prelegerii de față, în surprinderea unor paradoxuri din care ființa lui Wagner s-
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
mare amplitudine și profunzime analitică ale lui Jean Boutiére și G. Călinescu din perioada interbelică. Profesorul gherlean n-a putut beneficia nici de studii importante de stilistică despre opera lui Creangă, majoritatea contribuțiilor de până la acea dată axându-se pe evocări memorialistice sau întregiri documentare (v. Bibliografia de la finele studiului monografic). Autorul însuși a fost conștient de imperfecțiunile cercetării sale, căci spune în prefață că a fost îndemnat la scrierea ei „știind că lipsește o monografie asupra lui Creangă” (p.4
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
mijlocul anilor ’20, în mai multe rânduri, sora Virginiei Woolf, Vanessa, și tot aici a venit, în 1928, scriitoarea pentru a-și găsi „liniștea minții și a inimii”. Ideea scrierii romanului The Waves e legată de acest loc, în urma unei evocări a Vanessei, care-i povestise despre cum omorâse — din „pur și animalic” instinct matern — o insectă uriașă care încercase să intre pe geam în La Bergère. Mai mult chiar, grupul de rude și prieteni fascinați de Cassis au botezat zona
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
context nou, instrumentele criticului literar”. Biblioteca ocupă prim-planul o dată cu Anatomia unui miracol, prima carte din proiectatul triptic Clujul interbelic (au rămas în manuscris Viața cotidiană și Dicționar de personalități). Reveriilor memorative le ia locul, sub orizontul posomorât al prezentului, evocarea nostalgic-admirativă, febrilă, a unei epoci exemplare. Eseu și studiu de istorie culturală, „cartea aceasta vrea să fie în primul rând un manifest. Ea descrie, poate puțin idealizat, formele prin care românii au reușit să concretizeze într-un timp foarte scurt
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
împlinit 85 de ani! și cuprinde două scrisori din anul 1958 ale lui Mircea Zaciu, trimise prietenului său Octavian Șchiau, pe atunci lector la Institutul de Romanistică din Berlin. La trecerea în neființă a lui Petru Poantă, putem citi două evocări de Marta Petreu și Alexandru Vlad.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3177_a_4502]
-
deprins de la otomani (de la purtătorii de fes !). Daniel Vighi identifică în ambianța de azi pe unul dintre aceștia: „Turi Mustafa de la restaurantul cinegetic de pe strada Schelei“. Demersul recuperator întreprins de Daniel Vighi atrage mai ales prin faptul că dă prioritate evocării cotidianului. Nu atât instituțiile timișorene îl preocupă pe Vighi cât viața de toată ziua a locuitorilor orașului , felul comun de a trăi al timișorenilor, astfel cum se desfășura cândva într-un cadru despre care azi mărturisesc numai „curțile interioare“, cele
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
ambiționându-se să trăiască din scris și din ajutoarele bănești trimise de Monseniorul. Octavian Bârlea, preot greco-catolic la Roma și apoi la München. În 2008, revista „Discobolul” din Alba Iulia i-a consacrat un număr omagial înmănunchind studii, articole și evocări ale unor folcloriști, colaboratori sau învățăcei ai lui Ovidiu Bârlea. Monografia lui Iordan Datcu consemnează debutul tineresc al lui Ovidiu Bârlea, la nici 16 ani în revista „Satul”, nr. 26, în 1933, cu articolul Colindă din județul Alba; dar adevăratul
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
dansul popular românesc (1982), „o lectură de-a dreptul captivantă”, în care „înțelegerea superioară a problemelor studiate, cu o largă privire a semnificațiilor mai adânci și o trăire totală a fenomenului investigat dau paginilor dedicate unor jocuri o forță de evocare neobișnuită”. (Ion Cuceu) La îndemnurile fratelui său Monseniorul Octavian Bârlea a fost preocupat de cunoașterea folclorului românesc în străinătate, publicând în 1969, la o cunoscută editură vest-germană, în colaborare cu Felix Karlinger Rumänische Volksmärchen. Capitolul consacrat Prozatorului, este în măsură
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
s-au întâmplat”, pentru a îndepărta „minciuna instaurată ca adevăr” și perpetuată în aproape toate studiile consacrate vieții și operei rebreniene. Romanul este construit în haloul procedeelor postmoderniste, Ilderim Rebreanu utilizând strategic epica propriu-zisă în combinație cu documentele de facto, evocarea personală cu citatul din memorialistica diverșilor săi eroi, sau cu fragmente din corespondența acestora, cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură cvasipolemică, pamfletară uneori, utilizându-se eseistica pentru evidențierea relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
l face eroului său orbit de vanitățile soției. Cel de-al treilea volum, Cronici interbelice, evocă episoade marcante din viața membrilor familiei Rebreanu, pe fundalul evenimentelor sociale și politice (naționale și internaționale), romanul urmându-și structura consacrată din volumele precedente. Evocări, tot în nota reproșurilor aduse scriitorului ajuns a avea o bună situație în Capitală, căruia i se impută faptul de a nu acorda sprijin membrilor familiei, ce nu se pot valida astfel superior din pricina indiferenței marelui Alfa. Mai ales Tiberiu
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
Concluziile omoară arta. Romanul este doar un martor, o mărturisire. Sentința o dă cititorul, el este judecătorul. De aceea, chiar și aceeași carte e de fiecare dată altfel, după cum diferiți sunt, între ei, cititorii”. Pitorescul documentar cu care debutează romanul (evocarea străzii armenești din Focșani, descrierea cămării bunicii Armenuhi, a cărților și pozelor bunicului Garabet) se întretaie cu amprenta evocatoare, pseudomemorialistică a rostirii epice prin care „bătrânii armeni ai copilăriei” retrăiesc scene, întâmplări, gesturi exemplare și destine ale trecutului, cu scopul
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
trăit într-o lume a șoaptelor. Ele se rosteau cu băgare de seamă. Abia mai târziu am aflat că șoapta are și alte înțelesuri, cum ar fi tandrețea sau rugăciunea”). Unul dintre capitolele care impresionează cel mai mult, prin dramatismul evocărilor, prin sugestivitatea detaliilor de o pregnanță maximă, este cel de al optulea, o adevărată incursiune în infern, în care se realizează și o comparație între genocidul armenilor și acela al evreilor, instrumentat de naziști: „De la convoaiele duse în locuri izolate
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
ai noștri ți se adaugă ție»”. Subtil cunoscător al normelor narativității, scriitorul alternează procedee diverse (descrierea, observația unor tipuri umane, excursul anamnetic, tehnica digresiunii, glisarea de la un moment cronologic distinct la altul). Tensiunea cărții rezultă din forța detaliului revelator, din evocarea pregnantă, din descrierile minuțioase, de amplă rezonanță afectivă: „Își legară fâșiile de așternuturi în jurul picioarelor, altfel tălpile goale s-ar fi lipit de pământ și oamenii n-ar mai fi avut putere să și le smulgă din noroi. Sub ploaia
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de cercetători grăbiți și fără lecturi integrale. Memorialistul Nicolae Țimiraș este, până acum, autorul a trei cărți 1, în care evocă aspecte, esențiale, din existența sa și a altora. Scrise cu talent și cu pasiune, izbutesc să rețină prin farmecul evocării, al portretizării și, desigur, prin observații de ordin estetic, moral și filosofic. Peregrinând prin două continente, posedând o bogată cultura umanistă și uzitând necontenit de cunoștințele sale filologice și juridice, Nicolae Țimiraș ne surprinde prin arta de a nara și
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
fost prima ușă la care a bătut Noica atunci când - adus cu mașina milițienilor până în Armenească - i s-a dat drumul din pușcărie? Vă întreb eu: care a fost prima ușă la care a bătut? La ușa mea!” Așa începe o evocare intitulată Atitudinea Noica, pe care C.G. Săndulescu o semnează în revista LETTRE INTERNATIONALE (nr 87, toamna 2013). Iată de pildă un fragment din episodul Vizita lui Noica la Monaco, vizită care s-a petrecut în toamna anului 1985, aceasta fiind
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
cunoaștere, Eugen Simion, Ion Pop, Carmen Mușat, Aurel Pantea și Alina Ledeanu. Urmează consemnarea unei mese rotunde, moderată de Virgil Nemoianu, la care au participat Mihai Șora, Solomon Marcus, Gabriel Dimisianu, Andrei Ionescu, Alina Ledeanu, Carmen Mușat și Ion Pop. Evocări ale Cercului Literar de la Sibiu și ale proiectului Euphorion, după 70 de ani, semnate de Ion Vianu, Nicolae Balotă, Dumitru Chioaru, Ștefăniță Regman, Cornel Ungureanu și Antonio Patraș întregesc profilul lui Doinaș, cel implicat în cetate. Lansarea, la Editura Casa
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
de Dan C. Mihăilescu în Castelul, biblioteca, pușcăria, istoria e personajul central, resortul ascuns care aruncă în derizoriu, într-o fracțiune de secundă, existențe excepționale, dedicate proiectului intelectual, ori viețile simple ale unor țărănci al căror portret moral e impecabil. Evocarea acestor figuri feminine e de cele mai multe ori empatică, acută, oscilând adesea între vocea apăsată menită să sublinieze grozăvia unor fapte din trecut și tonul admirativ, plin de reverență în care sunt descrise calitățile excepționale, intelectuale ale unor personalități feminine (începând
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]