2,597 matches
-
pe săptămână, între 3 iulie și 25 septembrie 1839. Era editată pentru a combate poziția lui I. Heliade-Rădulescu în problemele limbii literare. Un Petre Înlesnitoru, pseudonim care ar putea să îl ascundă pe Cezar Bolliac sau pe Grigore Alexandrescu, critică exagerările etimologiste și inconsecvența lui Heliade în raport cu părerile susținute în prefața gramaticii lui de la 1828. Bolliac publică aici versuri, începând cu O patimă, apoi balada Maria din Bezdat și alte poezii erotice. O scriere în proză cu caracter satiric, Cele dintâi
PAMANTEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288637_a_289966]
-
a energetismului propriu curentului, deschis progresului tehnic. Astfel, simbolismul ar însemna nu numai o apropiere a poeziei de specificul ei, ci și o democratizare a artei, ce ar fi, în acest fel, pe înțelesul oricărui „suflet impresionabil”, ceea ce e o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
mai multe carențe (supralicitarea influenței rusești, ideologizarea forțată a unor aspecte ș.a.), cărțile se disting, totuși, printr-o bogată informație și un comentariu critic nu o dată pertinent. P. este și coautor al lucrării Relații literare moldo - ruso - ucrainene (1978-1982), tributară exagerării influenței unilaterale și, în multe privințe, forțate a factorilor culturali rusești și ucraineni asupra literaturii din Basarabia. Cercetător pasionat, P. a depistat în periodice numeroase materiale de interes istorico-literar, pe care le-a folosit în studierea scrierilor lui Alexie Mateevici
PANZARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288662_a_289991]
-
ale sistemului fordist de organizare a producției și a consumului, ale omogenității culturale centrate pe cultul tehnologiei și pe cultura industrialismului, toate acestea nefiind altceva decât opțiuni ale primei modernități. Ele au fost însă saturate de distorsiuni și excrescențe, de exagerări și abateri proiectate într-o idealitate de tip utopic, care, de altfel, au dus la excluderea regimului comunist de pe scena istoriei. Modernități multiple Traiectele de configurare ale modernității nu au fost unice și sunt departe de a fi întru totul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe care deja le deschisese. Dacă am considera că forța inițierii este mai puternică decât cea a consacrării propriu-zise, întrucât ea este cea care indică direcția și procesele de transformare ce-i corespund, atunci am putea admite, fără teamă de exagerare, că modernitatea de până la sfârșitul secolului XX a purtat cu sine mesajele fundamentale ale Iluminismului inițiator. Industrializarea economică, dezvoltarea capitalismului și secularismul cultural, individualismul și democrația liberală, dezvoltarea statelor naționale și a sistemului internațional postwestphalian de state, separarea sectorului public
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și experimentat pe unele, de exemplu, în forma „socialismului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constitutiv al familiei. Retorica invocată este departe de a rămâne cantonată în sfera privată a relațiilor dintre bărbați și femei, adică în familie. Ea reverberează în structura socială a societăților noastre contemporane într-o asemenea măsură, încât putem spune fără exagerare că multe dintre cele care se vor întâmpla în economie, politică sau cultură depind de recunoașterea și afirmarea noilor roluri ale femeilor și bărbaților și ale noilor relații dintre bărbați și femei. Construcția societății postindustriale a modernității noastre târzii coincide
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
marginalizarea aproape completă a familiei ca principiu generator sau constitutiv al structurii și ordinii sociale. S-ar părea că intrarea în modernitatea noastră târzie ar coincide cu disoluția familiei în numele egalității femeilor cu bărbații. Totuși, așa ceva nu-i decât o exagerare asociată cu o ideologie tacită a preaslăvirii epocii de tihnă inegalitară a familiei tradiționale. De fapt, ceea ce se produce sub ochii noștri și uneori cu participarea celor deja căsătoriți sau în așteptarea căsătoriei constă în înlăturarea practicilor și a relațiilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fondul specific național, pentru a se crea premisele unei culturi adevărate, în care energia națională să nu mai fie consumată într-o direcție eronată. Continuând acțiunea începută de Alecu Russo și V. Alecsandri, M. a inițiat o campanie îndelungată împotriva exagerărilor latiniste, condusă de pe poziții științifice moderne și după principiul că limba asigură conservarea naționalității. În acest scop a recomandat consecvent cultivarea limbii populare, socotind că un idiom evoluează după uzul vorbitorilor, nu după legi inventate de filologi. Aportul său principal
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii muzelor, spiritul de coterie, lipsa de responsabilitate a criticii ș.a. Procedeul întrebuințat frecvent este
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
cercuri de „savanți”, care nu mai pricep adevărul ca orizont, ci ca exactitate, Biblia însăși a ajuns să fie deconstruită pe temeiul neverosimilității sale empirice. Când sunt prost citite, textele lui Ieremia și Amos nu par decât o aglomerație de exagerări. Pesemne ideologii corectitudinii politice vor vedea în tirada lansată de Iisus împotriva fariseilor doar un abuz de interpretare. La urma urmei, au existat printre farisei și caractere excepționale: Nicodim, bunăoară (Ioan 3, 1). Părinții Bisericii însă - dintre care nu puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care le acuza de a fi inspirat totalitarismul modern: traducerile propuse de el pentru multe pasaje din Platon sunt tendențioase; pasajul din Legile dat ca exemplu de „proto-totalitarism” la începutul Societății deschise se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a necesității introducerii mijloacelor tehnice audiovizuale în procesul de învățământ (Iucu, Manolescu, 2004). Asemănătoare sunt și controversele actuale privitoare la mijloacele tehnice audiovizuale; opiniile specialiștilor și ale nespecialiștilor se întind pe o scară largă între cele două extreme: absolutizarea și exagerarea valorii și rolului acestor mijloace în procesul de educație și scepticismul și prudența exagerată în legătură cu acestea, ce duc la o atitudine de negare totală a utilității lor. Este adevărat că cele mai multe opinii se înscriu pe o linie de mijloc care
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
prudența exagerată în legătură cu acestea, ce duc la o atitudine de negare totală a utilității lor. Este adevărat că cele mai multe opinii se înscriu pe o linie de mijloc care subliniază atât avantajele evidente ale noilor mijloace, cât și consecințele unor posibile exagerări în utilizarea lor. Cei mai mulți specialiști sunt de acord că introducerea tehnicilor audiovizuale în învățământ este un fenomen ineluctabil și chiar necesar; luând în considerare progresele tehnice care au loc pe toate palierele vieții sociale, este evident că și educația trebuie
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
se simte hiperlucida de Nae Ionescu, căruia îi poartă o admirație în care se percepe o undă afectivă, de Emil Cioran, cu care se simte înrudită sufletește, după cum pentru anxietățile lui Emil Botta are, firesc, antenele erecte. Altminteri nu prizează exagerările, pe care le taxează de teribiliste, ale criterioniștilor, ce „fac caz de neliniștile lor cerebralizate” în chestiuni, oricum, irezolvabile. Absolutul la A. e în iubire. Luând închipuirile drept adevăr, „armeanca” trăiește mistuitor, până la orbire, un sentiment care îi procură dezamăgiri
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
marxist-leninistă, fără șovăire și cu consecvență În cele mai diafane probleme pe care le ridică opera literară. Foarte multe din observațiile preopinentei mele merită o atenție deosebită, se cuvin a fi sesizate, sub această lumină, tocmai pentru a dovedi că exagerările greșite, ale criticatrilor de meserie vin dintr-o neînțelegere a principialității. (Ă). Voi căuta să insist asupra unui aspect strict legat de relația dintre critic și poet (Ă), implicat În momentul nostru literar. Nu sunt puțini poeții care se arată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de la următoarele trei caracteristici fundamentale: Baconsky este un poet care gândește, care are capacitatea de a generaliza original prin imagini artistice; este un poet de o uluitoare simplitate, un poet de o impresionantă vigoare». Trei afirmații care constituie tot atâtea exagerări, pe care, de altfel, Însuși Eugen Campus va avea grijă să le bemolizeze simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
goală de Înțeles. (Ă). Și este semnificativ faptul că În astfel de descrieri formaliste apar elementele unei viziuni pansexualiste, cu obsesii erotice. Natura devine o femeie care se oferă ca o prostituată, ademenind pe constructori. (Ă). Alteori stilul coboară spre exagerări naturaliste. (Ă). Mai frecvente sunt Însă expresiile improprii și repetate la infinit ca o obsesie. Verbele „a isca” și „a scăpăta” apar de zeci de ori. (Ă). Construcția frazei lasă de asemenea de dorit, uneori, Îngreunând Înțelegerea clară a conținutului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e vorba de Baconsky), a dat un răspuns de pomină: «Baconsky e un poet care gândește», versul său e de o «uluitoare simplitate» și de o «impresionantă vigoare». Aurel Martin califică, fără a sesiza miezul falsității lor, aceste aprecieri, drept «exagerări» și «aprecieri gratuite» (Aurel Martin, Poezia lui Anatol Baconsky, În Alamanhul literar nr. 5, mai, 1951 , pp. 90-109). Nici cronica sa din Almanahul literar nu izbutește Însă să dea răspuns Întrebării: În ce constă timbrul specific poeziei lui Baconsky. «De
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei atitudini, exagerarea unei posibilități (MacShane, 1976, p. 206). Din nefericire, prejudecățile publicului moștenite de la înainte-mergători funcționează și în cazul urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși e citită mai mult ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare tratată cu dispreț: Oricât de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
abjecția socială erau respirate odată cu aerul. Nu e greu de demonstrat că Chandler a ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare să-i plasăm cărțile în descendența coșmarurilor dantești (așa cum au făcut-o unii apologeți), dar e inevitabil să constatăm încordarea din scrierile sale, efortul de a oferi un context plin de semnificație asasinatelor misterioase și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și din subsolurile severelor depresii. Pradă ușoară pentru orice polemist, orașul ascunde enigme greu descifrabile de către cei care au trecut pe acolo doar pentru a-și umple buzunarele. Tot ce se spune rău despre Hollywood provine - nu-i așa? - din exagerare, necunoaștere și reaua-credință a invidioșilor. Pentru a sublinia polaritatea, orice susținător al Hollywoodului va putea lesne demonstra că sursa mârșăviilor se află pe coasta cealaltă, la New York. Din înălțimea disprețuitoare a zgârie-norilor, cifrele și datele se amestecă pervers doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unei lumi dominate de instincte primare, ei au o forță de acțiune și o consistență a motivațiilor care lipsesc, de regulă, personajelor pur ficționale. Farewell, My Lovely a pus în circulație o seamă de „eroi” a căror expresivitate provenea din exagerarea până la limita grotescului a unor însușiri. În The High Window, protagoniștii sunt extrași din realitatea de fiecare zi, unde infracțiunea, ticăloșia ori violența nu trebuie căutate prea mult: ele evoluează razant cu solul, într-un balet pe cât de firesc, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Atât și nimic mai mult. Din materialul documentar trimis prin Miss Vermilyea, Marlowe află descrierea misterioasei femei: Numele: Eleanor King. Înălțimea: 1,63 m. Părul de culoare brun-roșcat, des, ondulat natural. Statură dreaptă, voce joasă, pătrunzătoare, bine îmbrăcată, dar fără exagerare. Machiaj discret. Nu are cicatrici vizibile. Caracteristici comportamentale: obiceiul de a-și mișca ochii fără să miște capul atunci când intră într-o încăpere. Își scarpină palma mâinii drepte atunci când e tensionată. Stângace, dar ascunde cu abilitate acest lucru. Joacă tenis
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați în ceea ce privește evenimentele de la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot. Într-o încercare de a-i cere clemența, Livinschi i s-a adresat direct lui Maxim: „Măi, Maxime, tu... tu puteai să fii mort la data aceasta..., dar eu...” 3. Livinschi afirmă că au fost 700
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]