1,047 matches
-
pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este, așadar, păstrarea și apărarea ordinii instituționale, a cărei funcție pentru supraviețuirea cetății o exaltă și prin intermediul căreia se stabilește un raport dialectic cu lumea zeilor și cu timpul eroilor. Dar nu lipsesc nici formele de dirijare a dezordinii, prevăzute de calendar, ca antesteriile, aloele, brauroniile În Atica, prin care tensiunile sociale și dintre sexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4, 2b: Varro), dar nu există mistici, asceți, vizionari, eremiți, nici mulți taumaturgi, nici nu se consemnează mișcări ale unor entuziaști, inspirați de divinitate, care să exalte sărăcia. Virgines Vestae provin din cele mai bune familii și sunt lăudate pentru știința lor (cultuală), dar În comunitatea de fecioare situată În for nu au cultivat, nici stârnit, din câte știm, vreo spiritualitate mistică (Cancik-Lindemaier, 1990b, pp. 1-16). Funcționarii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crimă este prigonit zece mii de ani prin intermediul elementelor (F 115). O viziune a lumii de dincolo demonstrează În ce fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă impresionantă Întemeiată pe un dualism antropologic. El Îl exaltă pe Pitagora, fiindcă amintirea lui se Întinde pe zece, ba chiar douăzeci de generații omenești. (Auto)apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne și Îi făgăduiesc celui mort: „vei fi mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termenul cel mai reprezentativ a apărut În sec. al XIX-lea (ca un barbarism care a avut Însă un suport științific) prin „exaltațiunea”, termen care apare În sec. al XVIII-lea și a avut o mare circulație sub forma de „exaltat”. Exaltațiunea mintală a fost formularea cea mai folosită În raporturile oficiale (medicale) și În limbajul curent În secolele XVIII și XIX În Moldova, dar nu a fost cunoscut În forma populară. Am amintit , de asemenea, de hipochondrie („ipogondria”). Pompei Samarian
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
destin. Determinant apare imobilismul lui, ființa lui turnată perfect în propriul ei contur. Tocmai de aceea, el nu cade de la o înălțime situată mai presus de sine, ci se surpă asemeni unei statui în granițele formei. În tragicul antic este exaltată limita, în cel modern, depășirea. Din toată galeria eroilor antici, Prometeu pare să fie singura abatere de la regula limitei și, de aceea, singura apariție stranie, un soi de irumpere a modernului pe scena antică, fapt care, de altfel, și explică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
strigăt de luptă în bătălia pentru a învia. Romantismul, democrația și naționalismul au devenit inseparabile în acestă perioadă. Acesta a fost "spiritul Vormärz" în Germania. În restul Europei, naționalismul lui Giuseppe Mazzini și cel al lui Jules Michelet le-au exaltat pe națiunile lor. Cursurile acestuia din urmă au inspirat o întreagă generație, începînd cu Adam Mizkiewicz pînă la cea care va înfăptui independența României: Brătianu Bătrînul, Nicolae Bălcescu și alții. Nevoia imperioasă de afirmare națională a fost exprimată de Nicolae
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Îndelungată și neîntreruptă a politicii bipolare, accentuată și de istoriografia convențională care de zeci de ani le inculca școlarilor francezi mitul revoluționar. Franța, mai mult decât oricare alt stat-națiune din Occident, era o țară În care intelectualii aprobau și chiar exaltau violența ca instrument politic. George Sand descria cândva o plimbare pe malul Senei, În 1835, cu un prieten care pleda pentru o revoluție proletară urgentă și sângeroasă: numai când Sena va fi roșie, când Parisul va arde, iar săracii Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cadrul social (The Winslow Boy, 1948), fie prin aerul de epocă. În The Man in a White Suit (1951), Manchesterul contemporan pare desprins din secolul al XIX-lea, de la cărucioare și locuințe la relațiile sociale: patronii și liderii sindicali deopotrivă exaltă amatorismul antreprenorial, indiferent de efectul asupra productivității. Trei milioane de britanici, bărbați și femei, frecventau săptămânal săli de dans autorizate, iar la Începutul anilor ’50, numai În orașul Yorkshire din Huddersfield ființau 70 de cluburi muncitorești (deși generația tânără manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
the River Plate (1956). Inspirate, cu acuratețe istorică variabilă, de episoade de eroism britanic din al doilea război mondial (mai ales din luptele navale), aceste filme evocau consolator motivele britanicilor de a fi mândri - și plini de sine. Fără a exalta conflictul, ele cultivau mitul războiului britanic, subliniind importanța camaraderiei ce unea personajele dincolo de rang și ocupație. Dacă se făcea vreo aluzie la tensiuni sociale sau diferențe de clasă, tonul era sceptic-isteț, nu resentimentar. Numai În The Lavender Hill Mob (1951
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din coaliție, la fel ca În 1945”. Cu alte cuvinte, Nagy forma un guvern multipartit. Departe de a se confrunta cu opoziția, Nagy Își baza acum tot mai mult autoritatea pe Însăși mișcarea populară. În propoziția finală a discursului său, exaltând Ungaria „liberă, democratică și independentă”, el a mers până la a omite, pentru prima oară, compromisul adjectiv „socialistă”. În același timp, Nagy a cerut public Moscovei să „Înceapă retragerea trupelor sovietice” din Budapesta și de pe teritoriul maghiar. Pariul lui Nagy - el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Se baza pe cunoștințe locale extrem de sumare, În ciuda emergenței unui nou meșteșug universitar, „studiile țărănești”. Revoluțiile din China și Cuba mai ales au fost Învestite cu toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă Maria Antonietta Macciocchi exalta contrastul dintre starea mizerabilă a Europei contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe atunci la apogeul revoluției culturale: „În China nu sunt semne de alienare, boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea de consum. Lumea chinezilor este
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 era un amestec extrem de complicat de sex și politică. Adepte ale lui Marcuse, Erich Fromm, Wilhelm Reich și alți teoreticieni germani care au scris despre reprimare politică și sexuală, mediile radicale din Germania (și Austria sau, cel puțin, Viena) exaltau nuditatea, amorul liber și educația antiautoritaristă. Faimoasele nevroze sexuale ale lui Hitler erau cauza directă a nazismului. Încă o dată, unele cercuri vehiculau o analogie stupefiantă Între victimele de origine evreiască ale lui Hitler și tineretul anilor ’60, martirizat de regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
logic”12. Ideea că violența politică are „forța productivă a evidenței” nu era, desigur, nemaiauzită În istoria modernă a Italiei. Ceea ce Negri afirma, iar Brigăzile Roșii și suporterii lor puneau În faptă nu era diferit de „virtutea purificatoare a forței” exaltată de fasciști. În Italia, ca și În Germania, ura extremei stângi față de „statul burghez” a făcut-o să revină la violența „proletară” a dreptei antidemocratice. În 1980, stânga și dreapta teroristă din Italia se confundau atât ca obiective, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că, detașându-se de Franța, insula ar Înflori. Dar, ca și ETA, naționaliștii corsicani, cu apetitul lor pentru violență (și răfuieli Între clanuri), nu au atras decât puțini adepți. Specificul Franței este că, În vreme ce politicienii și comentatorii din toată Europa exaltau acum, cel puțin formal, autonomia și guvernarea locală, la Paris orice zvâcnire de separatism regional provoca pe tot spectrul politic un val de dispreț neoiacobin. În plus, provinciile franceze cu cel mai pronunțat caracter distinct - Bretania, de pildă, sau munții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luat-o pe calea greșită - sau, cum insistau unii, că fusese dintotdeauna pe o cale greșită. Mai mult: calitățile presupus „neamericane” ale Europei s-au transformat peste noapte În cel mai mic numitor comun al bătrânului continent.Valorile europene erau exaltate În contrast cu cele americane. Europa era - sau trebuia să Încerce să fie - tot ce nu era America. În noiembrie 1998, Jérôme Clément, președintele canalului Arte (un post de televiziune franco-german dedicat artelor și culturii), avertiza că singura pavăză Împotriva tentației materialismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupație umilitoare, două retrageri sângeroase și jenante din colonii, plus (În 1958) o schimbare de regim care semăna foarte bine cu o lovitură de stat. La Grande Nation acumulase atâtea pierderi și umilințe din 1914, Încât tendința compensatorie de a exalta onoarea națională cu orice ocazie posibilă Îi intrase În sânge. Episoadele lipsite de glorie (sau mai rău) erau păstrate, de preferință, Într-un colț obscur al memoriei. La urma urmei, regimul de la Vichy nu era singurul lucru pe care francezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nenumăratele teme grecești sau peisajele care includ ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avizi era ticsit în graba mare în ranițele și buzunarele lor. La mare căutare erau ceasurile, brățările, inelele, cerceii și banii. Și îndată, de parcă cineva îi fugărea din urmă, se năpusteau în apartamentele vecine, unde josniciile se repetau. Strigătele lor exaltate de lăcomie și de samavolnicie și strigătele oamenilor înspăimântați de moarte, care nu înțelegeau deloc limba română, umpleau toate casele, ulițele. Soldații îndrăciți goneau după femeile tinere și le violau în grup, deseori sub ochii împietriți de groază ai membrilor
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
93). Extrema naționalistă a interbelicului continuă în literatura didactică unele axiome centrale în dogmatica identitară elaborată în sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșită în avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]