1,801 matches
-
configura astfel un pre-stil, un poet cu totul personal. Doi ani ulterior, în Aberații cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai mult succes decît varianta liberală. Optimiștii și utopiștii tehnologici au început să-și anunțe victoria paradoxal sau nu tocmai cînd bruma de consens politic, economic și ideologic, realizat după 1991, începuse să se erodeze Oamenii au oscilat mereu între exaltare și disperare, trecînd prin numeroase situații intermediare. Astăzi, convingerea că un deus ex machina va veni de pe internet și ne va rezolva problemele poate suci mințile multora. Numai că eu tot nu văd cum niște mijloace tehnice pot rezolva problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Noua realitate care prevalează în Occidentul latin, precum și venerarea martiriului și a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru a da consistență Paradisului atât la evreii așkenazi, cât și la creștini. Așteptările mesianice erau în aerul epocii, iar evreii împărtășeau, probabil, exaltarea din jur. Ele se agravează la aceștia din urmă după Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea de martiriu apărută la sfârșitul secolului XX în grupurile de palestinieni musulmani extremiști ca Hamas ori Hezbollah sau în nebuloase
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sunt tot mai marcate de diferențele de vârstă; pe de alta, nu există nicio categorie de vârstă - fie chiar și prima copilărie - care să nu participe integral la ordinea consumatoristă. Începând cu anii 1920, publicitatea s-a angajat pe calea exaltării tinereții, deși opțiunile și deciziile cumpărării erau în esență de resortul părinților, conform culturii tradiționale fondate pe autoritatea suverană a părinților și pe supunerea necondiționată a copiilor. Abia prin 1950-1960 adolescenții încep, odată cu practica banilor de buzunar, cu publicitatea și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o generație contestatară care refuză autoritatea și războiul, puritanismul și valorile competitive cheamă la eliberare sexuală, la exprimarea directă a emoțiilor, la experiențe psihedelice, la noi modalități de a trăi împreună. Principiului refulării, operant în civilizația tehnorațională, i se substituie exaltarea corpului, extazele senzoriale și muzicale, cultul marijuanei și al LSD-ului. Într-un climat marcat de radicalism utopic, gustul sărbătorii revine în forță, concretizându-se în love in, în happeninguri, în parăzi, în concerte rock gigantice. A împinge îndărăt limitele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și uitarea de sine, spontaneitatea și senzualitatea. După secole de dispreț și de nesocotire a carnalului, apar slujbe religioase punctate de culoare și de veselie, de dansuri convulsive, de jazz, de ritmuri rock și folk. Prin contracultură, „un fel de exaltare și chiar de elan dionisiac își regăsește întreaga vigoare” în Occidentul anemiat de reprimarea sărbătorii, a fanteziei și a senzualității 1. De unde și reînvierea metaforei dionisiace. Evocând tineretul rebel, Roszak ne propune imaginea centaurilor, acești adoratori ai lui Dionysos care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
că oamenii bombardați cu informații mai mult sau mai puțin alarmiste și împărțiți între norme conflictuale sunt din ce în ce mai puțin nepăsători față de clipă. Pe de o parte, solicitările hedoniste; pe de alta, valuri de informații asupra riscurilor care ne amenință. Când exaltarea plăcerilor imediate, când norme incitând la supraveghere, la cură de slăbire, la eliminarea exceselor, la protejarea de factorii de risc. Societatea de hiperconsum duce la orice în afară de punerea deplină de acord a prezentului cu sine. În loc să ne reconcilieze cu clipa
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este orice în afară de euforie, într-atât se însoțește cu sentimentul vidului, al decepției, al ranchiunei, al rănilor intime. Așadar, dacă există un consum hedonist, există și o dimensiune seismografică a hiperconsumului dominată de alternanța repetată a fericirii cu tristețea, a exaltării cu depresia. Sex performant, sex emoționaltc "Sex performant, sex emoțional" Să ne întoarcem la comportamentele sexuale propriu-zise. Să fie oare adevărat că, în zilele noastre, ele sunt redefinite de modelul competitiv? Oare viața sexuală hipermodernă se desfășoară sub egida lui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
19. Nu este lipsit de sens să subliniem că acest model bipolar nu și-a pierdut atractivitatea nici cu o jumătate de veac mai târziu. În haosul anilor revoltei adolescentine a apărut o a doua mitologie. Ea era fondată pe exaltarea eliberării individuale, în opoziție cu normele consumului și cu morala tradițională. Denunțând falsele nevoi și represiunea sexuală, momentul contestatar dădea prioritate autenticității eului și emancipării corpului. Termenul „fericire” nu se bucura nici măcar de popularitate, fiind asociat cu constrângerile familiale și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își mărturisește legătura cu Dionysos printr-un vocabular care îl situează printre fidelii zeului. Bunăoară, el este deseori asimilat unui soi de „bacant” (variantă masculină a bacantei, preoteasă sau însoțitoare a zeului Bachus). În
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
masca zeului sau cu aceea a morții. Situațiile caracterizate printr-o confruntare frontală, arată Françoise Frontisi-Ducroux, sunt cele în care individul se exclude din rețeaua de relații vizuale ce definesc viața socială, dintre care ea citează în special moartea, somnul, exaltarea, nebunia sau frica, adică exact situațiile când poate fi văzută Gorgo sau poate avea loc o întâlnire cu fantomele. Iar în analiza diferitelor efigii ale lui Dionysos, propusă de autoare, putem observa că, deși masca rămâne un element central, ea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ci existența fantomatică, viața-fantomă. În finalul piesei, urcușul spre vârful muntelui și moartea celor doi - surprinși de un viscol puternic și înghițiți de o avalanșă necruțătoare - nu evocă oare dispariția unor fantome? O recunoaște chiar Rubek, într-o clipă de exaltare: „Să ne trăim o singură dată viața până la capăt, așa morți cum suntem, înainte de a ne întoarce în mormintele noastre”. Asemenea acelor fantome ce revin printre oameni ca să mai trăiască și să mai moară o dată, asemenea acelor strigoi care sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
modern. „Ne-am pierdut credința”1, constată el cu amărăciune. Vechii maeștri, vechii profeți erau cuprinși de „acea înflăcărare, acea patimă numită odinioară extaz”2. Ei bine, înflăcărarea asta și patima asta trebuie regăsite astăzi, căci teatrul nu există fără exaltare. În „Note scrise ca o continuare la «Actorul și supramarioneta»”, redactate în 1915 la Florența și incluse în volumul Teatrul în mers sub titlul „Credință și prefăcătorie”, Craig evocă originile teatrului grec, vremurile când oamenii credeau cu sinceritate în forțele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
omagiu idolului antic, teatrul nu trebuie să fie, din punctul de vedere al lui Craig, altceva decât „acel loc emoționant, extraordinar unde fiecare, indiferent dacă se află pe scenă sau e așezat într-un fotoliu, participă cu toată dăruirea la exaltare - a credinței, și nu a înșelătoriei”. E ceea ce se întâmpla pe vremea lui Thespis: „toți cei ce colaborau la spectacol erau călăuziți de încrederea în adevărul celor văzute, de credința lor nestrămutată în lucrurile care li se dezvăluiau. Credința stătea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ființe și a fiecărui lucru de pe lumea asta și îi arată că această singurătate este titlul nostru de glorie cel mai sigur”. Acesta este și sensul artei, iar lecția lui Giacometti i se alătură astfel celei a lui Rembrandt: aceeași exaltare prin artă a universului secret care există în fiecare singurătate, a acelui univers secret pe care nici Genet nu va înceta să-l celebreze în scrierile lui și a cărui măreție e dată de vecinătatea morții. Înconjurată din toate părțile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
destinase „Doamna Prefect”, el începe să redacteze teza la Limba franceză care nu va putea fi uitată! Dar atunci când s-a anunțat că au mai rămas zece minute până la sfârșitul examenului, el abia reușise să termine introducerea: în starea de exaltare în care se afla a uitat cum trece timpul. În aceeași secundă și-a dat seama că a eșuat. Eșecul va antrena o teribilă prăbușire, în care patologia psihosomatică închide cercul: câteva săptămâni mai târziu, simțindu-se mizerabil după acest
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor lacrimogene, a momentelor de proastă dispoziție, de repliere spre sine însuși cu sentimente de vid și de plictiseală care succed altor perioade de excitare, de jubilație sau de exaltare. Astfel, adolescentul trebuie să se confrunte cu oscilații neîntrerupte ale dispoziției sale și putem defini această perioadă ca fiind aceea a unei veritabile disfuncții fiziologice a timiei, ceea ce noi vom numi: disforie pubertară”. În afara manifestărilor clinice amintite mai sus, semnele
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
semiologic ca fiind stări depresive grave cu manifestări psihotice (vezi cazul Michel, p. 61, Paul p. 69, Irène p. 119, Mariette p. 178 în Cahn, 1991). În numeroase cazuri raportate de acest autor se observă trecerea de la o stare de exaltare la faze de repliere sau de depresie (sub acțiunea, între altele, a neurolepticelor) sau invers, apariția unei stări de excitație sau de stare maniacală după o fază depresivă. Autorul acordă în mod sigur o poziție privilegiată unui travaliu de reflexie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal. Pe de altă parte, simptomatologia actuală a fost precedată, se pare, de o perioadă de aproximativ un an marcată de o disforie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ȘI TULBURARE BIPOLARĂ După prima descriere a lui Magnan a „delirului polimorf al degeneraților” care va deveni „puseu delirant acut”, toți autorii a scos în evidență dimensiunea timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie, când ca o exaltare maniacală. În ciuda acestui punct de vedere, tradiția terapeutică a fost - și rămâne prea adesea încă - de a privilegia în mod sistematic o abordare axată pe ipoteza psihotică (fie că vom numi această ipoteză: „pericol de schizofrenie”, într-o preocupare nosografică
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
SCHIZOFRENIA ȘI EPISOADELE PSIHOTICE ACUTE Mai rar, tentativa de suicid poate să apară într-un context psihotic, fie că este vorba despre un act impus (automatism mental), de o tentativă de a scăpa de o angoasă intensă, sau de o exaltare delirantă cu sentiment de invulnerabilitate. ALAIN - TENTATIVĂ DE SUICID, DEPRESIE ȘI HOMOSEXUALITATE Alain, 16 ani, se prezintă la consultație pentru tentativă de suicid prin intoxicație cu medicamente (a luat o cantitate limitată din anxioliticile mamei). Se constată un context depresiv
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la o stare maniacală sau hipomaniacală. Constatarea unui astfel de viraj sub tratament antidepresiv este foarte elocventă (Carlson și Strober, 1982). Mai puțin evidentă, dar probabil mai frecventă, este situația clinică în care sunt asociate manifestări delirante dominate de expansiune, exaltare, putere nelimitată, convingere erotomaniacală, o filiație excepțională etc., manifestări comportamentale oscilând între momente de excitare, de iritabilitate și faze de retragere, în sfârșit manifestări timice în care domină adesea o notă de anxietate și de culpabilitate. Aceste „stări mixte” sunt
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
probabil cea mai clară schimbare de la hipnoza negativă la cea pozitivă; utilizarea sugestiei silențioase activa sistemul nervos parasimpatic al pacientului și producea o transă care era mai degrabă calmă decât isterică (Shone, 1994Ă. Bernheim (1886/1957Ă descria hipnoza ca pe: Exaltarea excitabilității reflexelor ideomotorii, care afectează transformarea inconștientă a gândurilor în mișcare, necunoscută de voință... Mecanismul sugestiei în general poate fi sumarizat în următoarea formulă: creșterea reflexelor ideomotorii, ideonsenzoriale și a ideoexcitabilității. (p.138Ă. El a introdus conceptul de stadii ale
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sens, evocarea Cellei Delavrancea care, amintindu-și de asiduele preocupări ale lui Mateiu Caragiale de a-și demonstra cât mai convingător obârșia lui italiană, ne oferă câteva pagini memorialistice de o fină observație și ironie, care avertizează asupra periculozității unei exaltări a productivității imaginative, respectiv a unor trăiri în afara realului: „Uneori, mama îl poftea la dejun. După masă, rămânea cu noi. Se ocupa pe atunci de heraldică. Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa. Memoria lui era
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a lui Isus, În scopul mîntuirii neamului omenesc. Care este rezultatul ei? Arhonții, Îngerii zodiacului și planetele exercită asupra lumii o cumplită constrîngere, prin magia (mageia) lor96. Cuvîntul magie se referă aici la astrologie: domicilii și aspecte planetare, declinuri și exaltări, horoscop (ascendent) și medium coelum, semne, case, moira, „soarta” unei planete etc. Această magie celestă este privită aici drept lucrarea Arhonților, care știu că anumite relații dintre ei leagă și ființele umane, predeterminîndu-le acțiunile și lipsindu-le astfel cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]