268,482 matches
-
presei? Poate politicienii?... Sau economiștii?... Siderurgiștii? Minerii?... Poate arhitecții și constructorii - dar mai mult în materie de vile... Nu vreau să minimalizez eforturile nici unei categorii profesionale, știu foarte bine cu ce situații penibile se confruntă medicii, profesorii sau - cu unele excepții - chiar polițiștii. Dar, pe ansamblu, randamentul presei este superior celui din oricare altă profesie. Fața nevăzută a presei Ziaristica este una dintre meseriile cele mai aprig supuse sistemului ,,la vedere". Un manager are cîteva zeci de parteneri de afaceri, un
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
1960, acestui public, și nu numai lui, i s-a oferit șansa de a viziona creații de marcă ale anului 1959, prezentate în premieră în Austria, invitate fiind țări ,,exotice" la acea dată (India, Brazilia, URSS, Japonia), cu producții de excepție semnate, printre alții, de François Truffaut și Akira Kurosawa (care tocmai câștigase marele Premiu pentru regie la festivalul de la Berlin). Dar și producții austriece, necunoscute până atunci, au avut astfel ocazia să fie prezentate pe ecranele vieneze, bucurându-se de
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
mai profundă și mai inteligentă decît aceea adoptată de obicei. Cum reacțiile la articol nu vor întîrzia să apară, date fiind unele din aprecierile din el, mă simt obligat să pledez pentru o lectură de bună credință și fără prejudecăți. Excepția românească la care Tony Judt se referă din capul locului este îndeobște acceptată și de către comentatorii politici români. Nu e nevoie să insist nici asupra laturii politice, pusă limpede în evidență de alegerile din 2000, nici asupra celei economice, unde
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
lîngă Năsăud, unde stăteau părinții mei..." Semnificația unor astfel de judecăți fundamentale ține, indiscutabil, de trecut, supraviețuind într-un strat temporal cimentat cu oseminetele celor dragi nouă, cu simțirea, judecata, memoria lucrurilor și a ființelor antemergătoare. Autorul unui text de excepție, Iosif Vulcan, cînta pe vremuri, înflăcărat, într-un chip suprem: ,,București, București, ce farmec divin îmi inundă inima cînd rostesc acest cuvînt. Ce fericire cerească mă împresoară cînd îmi revine în minte memoria acestui oraș. Și mîna parcă îmi tremură
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
comunism și mai cu seamă în anii săi de înscăunare, nu au cunoscut umilința de a trăi în sclavie, de a accepta, ca element de supraviețuire, scindarea morală la o scară generală înfricoșătoare. Dar și cu un însemnat număr de excepții. Un mare contingent de lucrări memorialistice ne procură mărturii asupra epocii, mai cu seamă din detenție. Vremea încercuirii în modalitate romanescă, narează, în primul tom, lungul drum către libertate al unui tânăr căutat de Securitate, spre a fi arestat/ judecat
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
Léon Bloy, caracterizînd sărăcia drept "o impietate, un blestem atroce a cărui oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la o parte rarisimele excepții cunoscute, au fost oare, de la război încoace, așa de săraci oamenii scrisului literar de la noi cum sînt în prezent? Această mizerie proliferantă să fie prețul libertății pe care tinerii - conștientizați și stimulați de intelectualitatea anticomunistă - au plătit-o cu sînge
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
nici ideatic, nici stilistic. Un Arghezi văzut prin Blaga e, orice am zice, o ciudățenie în scrisul criticului. Toate volumele antume (Mișcarea literară, 1927, Critice, 1933 etc.) sînt culegeri de cronici. Poate doar Figurile literare din 1943 să fie o excepție, în măsura în care cuprind sinteze și nu recenzii propriu-zise). Citindu-i cronicile la rînd (deși ediția nu e cronologică, așa cum mi-aș fi dorit și cum era normal, ci alfabetică, aproape un dicționar de autori români interbelici), după ce înainte le citisem pe
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
din nimicnicie. Și mai puțin credibilă, aproape insignifiantă este Ana Ioana Macaria în Elena Andreevna, pe care n-o înțelege nici în superficialitatea ei, nici în acea frumusețe exterioară care i se întoarce împotrivă, ca un bumerang. Două scene fac excepție: cea cu Serebreakov de pe ponton, cînd își gradează bine exasperarea, și cea cu Sonia, "rățușca cea urîtă", pe care încearcă să o facă minunată, măcar și pentru o clipă. O revelație pentru mine este Andreea Bibiri în Sonia. Prezența ei
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Mundi și găzduit de Teatrul Foarte Mic. Am putea spune că expresia dramaturgică a scriitorului este aproape accidentală și în nici un caz nu poate concura, în vreun fel, cu vîna romancierului. Publicată în 1945, Preludiu la Electra rămîne aproape o excepție în cariera lui Petru Dumitriu, o excepție ce a confirmat regula, adică stilul unui romancier cu o operă ce merită a fi studiată. În cele din urmă, această punere în scenă nu cred că-i servește nici lui Petru Dumitriu
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
Am putea spune că expresia dramaturgică a scriitorului este aproape accidentală și în nici un caz nu poate concura, în vreun fel, cu vîna romancierului. Publicată în 1945, Preludiu la Electra rămîne aproape o excepție în cariera lui Petru Dumitriu, o excepție ce a confirmat regula, adică stilul unui romancier cu o operă ce merită a fi studiată. În cele din urmă, această punere în scenă nu cred că-i servește nici lui Petru Dumitriu (cred că autorul de pe coperta întîi a
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
Constantin Țoiu De obicei, poeții înclină mai mult spre artele plastice decît prozatorii care preferă de regulă muzica. Sunt și excepții, desigur. Deunăzi, stînd la masa de lucru, în timpul unei pauze, am privit mai atent cele trei portrete agățate pe peretele din fața mea pe care mi le-au făcut și mi le-au dăruit cu diferite ocazii trei poeți: Marin Sorescu
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
nu era clar că lăuda pe cineva din motive subiective, - era nemilos. Dar ce entuziasm pe el cînd se ivea un talent nou... Jubilările lui cînd apăruse Florica Mitroi!... "Mitroi! auzi?" făcea uimit ca de ceva colosal. "Mitră... Mitroi!" repeta, - excepția androgină... Pînă ce nonconformista dispăru. Dintre celelalte poete, îi plăcea Ileana Mălăncioiu pentru asprimea și autenticitatea versului. Ce m-a frapat e că, într-o zi, la "Luceafărul", în biroul lui, Ștefan Bănulescu o lăudase și el găsindu-i mai
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de minusurile tehnice sau economice. Doar subcultura profesională ș.a.m.d. îi este fatală. Ar fi rațiunea secretă în virtutea căreia mai nici una dintre aceste revelații (cu excepții întîmplătoare) nu ajunge pe marile ecrane neaoșe ale meridianului nostru. Dar - revenind la premierele americano-bucureștene - există în cele două filme cel puțin aspirația spre sublimul pierdut și intangibilul uitat, încercări de recuperare disperată, în cîte o secvență antologabilă. În O
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
cu care s-a avântat să-l apare pe acest moșulică a cărui biografie e temeinic studiată în străinătate chiar în aceste momente!) Aș remarca, de asemenea, calmul și politețea în relațiile cu presa a celor mai mulți dintre membrii executivului (asupra excepțiilor voi reveni deîndată). Ce e drept, nici presa nu mai are incisivitatea de altădată. Așezați într-o expectativă prudentă, jurnaliștii au devenit atenți la reacțiile acestei puteri de la care așteaptă tot ce e mai rău. Cu o excepție sau două
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
executivului (asupra excepțiilor voi reveni deîndată). Ce e drept, nici presa nu mai are incisivitatea de altădată. Așezați într-o expectativă prudentă, jurnaliștii au devenit atenți la reacțiile acestei puteri de la care așteaptă tot ce e mai rău. Cu o excepție sau două, "marii editorialiști" de anțărț s-au retras cuminței în adăpost, de unde scot cu timiditate degetul umezit spre a vedea dincotro bate vântul. Cum afară e urgie groaznică, instinctul de conservare le spune că e preferabil s-o dea
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
să ne pierdem somnul. Pe urmă, era bolnav, nu doar cu trupul. Apoi, deși patriot, avea puțin în comun cu românii - își trăise toată viața afară, a fost primul european care a militat pentru Europa unită. De asta, cu puține excepții - și toate ilustre -, oamenii noștri politici îl urau de moarte. Trezea complexele românilor fără nici un efort: numai când îl auzeau vorbind englezește. La fel de bună era și latina lui, ce să mai vorbim de economie. El a făcut planul stabilizării noastre
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
de CD-uri săptămânal, selecția nu se poate face la întâmplare, ea trebuie ajutată; este misiunea impresarului și dacă acesta nu este în măsură să exercite influență, cercul se închide. Lipsa de informare a mediilor vestice cu privire la artiștii noștri (cu excepțiile celebre) este dublată și de insuficienta cunoaștere în țară a ceea ce înfăptuiesc ei în afara granițelor (de aici, uneori, confuzii în aprecieri întemeiate mai puțin pe date certe cât pe povestiri fantastice). Nici în mediile noastre interesul public pentru reușitele reale
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
la tulburări de personalitate adică din care ia naștere obsesia cu pricina. Culturile monocolore sau cu dominante nete suferă mai puțin de neîncredere în ele înseși și nu țin numaidecît și la tot pasul să se autodefinească. Există totuși unele excepții de la această regulă empirică, dacă o pot numi așa, care sînt importante, fiindcă în loc să confirme regula, par s-o pericliteze. O excepție este chiar țara de adopțiune atît pentru Steiner, cît și pentru Judt: SUA. Multiculturalismul central-european de acum două
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
neîncredere în ele înseși și nu țin numaidecît și la tot pasul să se autodefinească. Există totuși unele excepții de la această regulă empirică, dacă o pot numi așa, care sînt importante, fiindcă în loc să confirme regula, par s-o pericliteze. O excepție este chiar țara de adopțiune atît pentru Steiner, cît și pentru Judt: SUA. Multiculturalismul central-european de acum două secole seamănă, raportat la acela nord-american de astăzi, cu o picătură de apă dintr-un ocean. Și totuși n-am băgat de
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
seamănă, raportat la acela nord-american de astăzi, cu o picătură de apă dintr-un ocean. Și totuși n-am băgat de seamă ca nord-americanii să fie preocupați de identitatea lor sau să caute a se defini cu tot dinadinsul. O excepție contrară o înfățișează unele țări mici, relativ omogene etnic, lingvistic și religios, care se dau deseori de ceasul morții negăsindu-și (mai corect: avînd această impresie) formula identitară proprie. Să mai spun că România este exemplul perfect? O țară cu
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
a născut în ei impulsul contrar, izolaționist sau aspirînd la un alt spațiu spiritual, cum ar fi acela răsăritean, s-au produs "revolta fondului nostru nelatin", tracismul, dacismul și celelalte. Mi-e greu să găsesc acum o explicație satisfăcătoare pentru excepțiile cu pricina. În ce ne privește, am totuși de făcut unele precizări. Schizofrenia, pomenită de Steiner și evidentă în subtext și la Judt, nu e chiar boala de care suferă cultura română. Să ne reamintim că Judt notează că, la
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
observa în aceste cărți, dar se pornise un relativ dezgheț, care n-a mai putut fi stăvilit. Cum vă explicați faptul că, în primul deceniu postbelic, aproape toți intelectualii de marcă ai țării (Călinescu, Sadoveanu, Camil Petrescu ș.a.) - cu mici excepții - au sprijinit regimul comunist? Să fi fost vorba de oportunism? Să se fi înșelat în privința regimului? Acum aproape 20 de ani, am răspuns pe larg unei întrebări similare puse de Ion Cristoiu, în cadrul unui interviu publicat în Scânteia tineretului. Da
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
de poeme). Tocmai voiam să vă întreb: cum se explică acest succes al poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se publică astăzi, caracterizată, cu unele fericite excepții, prin "obiectivitate" și prozaism, poezia mea aduce o anume intensitate confesivă, un plus de culoare, cine știe. Deși situația mea financiară nu s-a ameliorat defel, am continuat să scriu poezii, iar ultimul volum l-am scris în englezește. Se
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
repetat-o deseori, angajamentele noastre nu sînt cu persoane oarecare, cu S.R.L.-uri sau cu firme obscure, ci cu instituții și personalități importante și ele vor produce un ecou negativ foarte puternic care se va întoarce împotriva țării. Cu puține excepții, în acești zece ani mi-a fost dat să întîlnesc în sfera de interes a Fundației demnitari care sînt prea mari, prea importanți pentru biata noastră țărișoară. Mult mai ușor am ajuns la Suveranul Pontif ori la Președintele Statelor Unite, decît
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Cu trei ani în urmă am tipărit niște texte necunoscute ale lui Inochentie Micu Klein și, înainte de lansare, am fost întrebat dacă participă și autorul! Cîțiva dintre "arbitrii" literari de altădată se ocupă de altceva, iar cei tineri, cu puține excepții, sînt îndatorați diverselor grupări, așa că deruta continuă. Ca să nu mai spun că la unii critici mai atîrnă și azi în balanță, ca pe vremuri, apartenența politică. Cu nu prea puțin timp în urmă, un critic a mărturisit, într-o publicație
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]