1,082 matches
-
-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele rațiuni ale gesturilor sale etc. Monologul interior: - este o formă de vorbire neadresată; deci nu presupune prezența interlocutorului; - este mai retoric decât monologul propriu Ț zis; Deci, prezența mărcilor formale ale exprimării adresate (interogații, exclamații etc.) este mult mai pregnantă. - de cele mai multe ori este precedat de un verb „de zicere” (verbum dicendi); având astfel regimul formal al exprimării în stil direct; ceea ce înseamnă că poate marca o opoziție între persoanele verbale (pers. a III-a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Tătăraș, spre a putea fi controlat cât se poate mai des de un medic; 2. Să se facă mai întâi un tratament local și după aceea să se reînceapă tratamentul anti syphilitic.” Boala este, deci, la picioare, nu la cap. Exclamația doctorului Isac: ,,cu rana ce o are la cap este espus a se paraliza creierul” sună ca replica disperată a unui personaj de tragedie: „-Antidotul! -Antidotul!”. Este, adică, nevoie urgentă de dezintoxicarea corpului care a fost scăldat până acum în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
exprima fără reținere în această privință. Era adesea nemulțumit că nu reușește să se exprime destul de clar și, în același timp, sugestiv. O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un profesor îngrozitor!“, „Astăzi sunt pur și simplu prea prost!“. La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al încercărilor sale de a înainta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu sine și cu semenii vor câștiga în claritate și, prin aceasta, în calitate. „Cred că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus multe lucruri de care acum nu îmi mai amintesc. La un moment dat mi-a scăpat exclamația: «Despre ce este vorba? Vreți oare să fiți perfect?» Atunci, el s-a îndreptat mândru și mi-a spus: Firește că vreau să fiu perfect.»“ (Fania Pascal, Meine Erinnerungen an Wittgenstein, în (Hg.) R. Rhees, op. cit., pp. 67-68.) 16 Vezi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
motiv „pictori naturaliști”. Însă chiar și un ochi hipersensibil, cum a fost cel al lui Claude Monet, se simțea mereu În urmă cu un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că nu-ți ajunge o viață pentru a reda plenitudinea emoției estetice determinate de prima impresie. RÎsul/ Comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul „Psihiatrul este cel care Îți pune o groază de Întrebări costisitoare pe care le auzi gratis acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
frână, aprobați decolarea. Din punct de vedere semantic cele două enunțuri sunt echivalente. Cu toate astea, receptorul, Startul, are probleme În interpretarea celui din urmă. Sunt câteva semne ce nu apar În schema logică corespunzătoare situației-semn În care activează: 1) exclamația convențională prin care se cheamă la telefon, Alo!; 2) solicitarea de identificare a Startului; 3) ordinea În care sunt enumerate cuvintele cheie ale enunțului. Acest fapt modifică Întreaga semnificație a enunțului. El nu mai constituie o simplă cerere de aprobare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În structura propoziției enunțate, nu numai conceptele joacă un rol important În evaluarea pertinenței, ci și predicația fiecărei propoziții. Să ne imaginăm prezența conceptului foc În următorul enunț rostit undeva În preajma vânzătorului V (ceilalți stimuli lingvistici rămânând aceiași): Foc! Decodarea exclamației Foc! activează o altă schemă procedurală În care funcționează conceptul foc: incendiul. Procedura standard (dictată de experiența acumulată) Într-o asemenea situație este acțiunea imediată pentru eliminarea sau reducerea efectelor acestuia (declanșarea acțiunii se face automat, din spirit de conservare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de către istoriografia comunistă, care ridica În slăvi anumite perioade (Înființarea Partidului Comunist, venirea la putere a lui Ceaușescu) și oculta alte etape (regalitatea, ocuparea țării de către sovietici). Obiectivitatea Îl obligă pe autor să folosească un stil impersonal, care să excludă exclamațiile, interjecțiile, opiniile prea personale, epitetele etc. Pluralul politeții este specific mai ales stilului științific. În altă ordine de idei, obiectivitatea Înseamnă și consemnarea opiniilor nefavorabile, a unor aspecte negative etc. De pildă, colaborând cu articole la Dicționarul scriitorilor români, am
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
grădinița/școala roboților În zbor... Spectatorul în acțiune Dialog din întrebări Vorbim pe limba păsărilor/albinelor/urșilor... Fluturele Improvizație cu litera... Întrebarea interzisă Dă-mi, te rog...! Ajută-mă, te rog, să...! Avionul O zi din viața ta Dialog din exclamații Ssst! Doarme mama/tata/copilul/... Metamorfoza viermelui de mătase Ghicește rolul!/ Cine sunt? Cine ești? Desigur, dar... Una spun, alta arăt... Funcția "încetinire" De vorbă cu... Corect, și... Una spun, alta gândesc... Funcția "accelerare" Jocul proverbelor Poveste/povestire în lanț
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare sau mai mică cu care trebuie jucată o scenă); suflul și timbrul vocii; exclamațiile (sau gesturile vocale). 7 Pentru beneficiile jocului de mimă la nivel personal și relațional, vezi Saussard, 2009, pp. 10-11. 8 Vezi, ca exemple, și jocul Poveste cu pași, în care un copil primește un bilețel cu o serie de acțiuni
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare sau mai mică cu care trebuie jucată o scenă); suflul și timbrul vocii; exclamațiile (sau gesturile vocale). 28 Cf. Gottesman & Mauro, 1999, pp. 15-16. 29 Trebuind să corespundă mesajului transmis de text (Loghin et al., 1970, pp. 250-254). 30 Vezi, în acest sens, nuanțele semnalate în literatura de specialitate prin raportare la tipurile de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Bârlad. Odăița de bejenie a lui Vlahuță ne aduna în fiecare seară”. Și tot el, continua confesiunea: „În accelerat, tren de marfă sau cu o simplă locomotivă, sosirile mele prompte, mânjite de funingine, erau primite de membrii Academiei Bârlădene cu exclamații de epopee.” De altfel, în „Florile Dalbe”, sub egida cercului literar de 334 la Academia Bârlădeană, a debutat I.Valerian cu poezia „În albastru”: Cu ochii duși departe În zarea plină de fiori Mă prind visând adeseori În zarea plină
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se realizează comunicarea. În conștiința vorbitorului, se manifestă mai întîi intenția de a comunica ceva, ca o realizare curentă a unui act social, și se stabilește ulterior un scop care determină forma în care se comunică (declarație, întrebare, cerere sau exclamație). De aceea, atunci cînd enunță o anumită frază și nu alta, locutorul are o intenție determinată, iar ceea ce se reflectă prin structura subiect predicat este tocmai această intenție 67. Comunicarea propriu-zisă (ca activitate) este un act de a enunța, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
2) întrebarea, a cărei reușită depinde de îndeplinirea de către interlocutor a unei anumite acțiuni, 3) cererea, care este exprimarea dorinței de a se îndeplini o acțiune ce nu depinde (numai) de voința interlocutorului (ordin, rugăminte, rugăciune, sfat etc.) și 4) exclamația, care este exprimarea spontană a dispoziției, atitudinii sau dorinței locutorului 81. Pentru fiecare dintre aceste tipuri de fraze corespund numeroase acte de vorbire. În cadrul Școlii filozofice de la Oxford s-a dezvoltat însă o teorie deosebită în legătură cu actele de vorbire, considerate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
privință. Era adesea nemulțumit că nu reușește O VIAȚĂ DE EROU? 65 să se exprime destul de clar și, în același timp, sugestiv. O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un profesor îngrozitor!“, „Astăzi sunt pur și simplu prea prost!“. La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al încercărilor sale de a înainta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vor câștiga în claritate și, prin O VIAȚĂ DE EROU? 101 aceasta, în calitate. „Cred că a vorbit mult și, fără îndoială, a spus multe lucruri de care acum nu îmi mai amintesc. La un moment dat mi-a scăpat exclamația: «Despre ce este vorba? Vreți oare să fiți perfect?» Atunci, el s-a îndreptat mândru și mi-a spus: Firește că vreau să fiu perfect.»“ (Fania Pascal, Meine Erinnerungen an Wittgenstein, în (Hg.) R. Rhees, op. cit., pp. 67-68.) 16 Vezi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că interlocutorul nostru vede clar că el este ascultat si poate să explice liber ideile sale în cazul când nu a fost înțeles. Această percepție de a fi ascultat poate fi transmisă prin intermediul mai multor lucruri, cum ar fi gesturile, exclamațiile, poziția corpului, contactul vizual. Unul din aceste lucruri este folosirea unor fraze-șablon prin intermediul cărora mediatorul poate rezuma, parafraza, recunoaște si totodată asculta activ ceea ce i se comunică. Iată unele formule de început din aceste fraze: Eu înțeleg că tu vrei
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
aceste comentarii sînt adevărate și sînt făcute cu sinceritate, însă există și cazuri contrare. Un părinte îi ridică moralul copilului său dezamăgit de rezultatele sale de la școală spunîndu-i " Sînt sigur/ă că te-ai străduit foarte mult"; mîzgălitura nereușită provoacă exclamații de genul: "Ce desen frumos!" Aceste remarci pot fi minciuni, însă sînt spuse pentru că mincinosul presupune sau speră că aprecierile pozitive nesincere îl vor face fericit pe cel păcălit și îl vor încuraja să se străduiască mai mult altă dată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Limbajul e act și acționează asupra interlocutorilor Teoria actelor de limbaj - a cărei teren de apariție a fost pregătit de Reinach și concepția sa asupra actelor sociale, de Gardiner cu cele patru mari tipuri de fraze: declarațiile, întrebările, cererile și exclamațiile - a fost inițiată de Austin prin conferințele sale reunite sub titlul How to do Things with Words („Cum să facem lucruri cu cuvintele”), dezvoltată și continuată de Searle, Vanderveken, Recanati și alții. În paradigma teoriei actelor de limbaj, limbajul este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
poezia franceză și, mai mult decât în Volney, în poeți ca Chênedollé, Delille, care cântă ruina, parcul englezesc, prețuind vechile monumente franceze pentru valoarea lor educativă. E chiar punctul de vedere al lui Cîrlova. Însă tehnica descriptivă, redusă la naive exclamații, lipsește. Totuși pe alocuri apare câte o adevărată imagine: Și-ntocmai cum păstorul ce umblă pe câmpii La adăpost aleargă, când vede vijelii, Așa și eu acuma, în viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste vin păreri. I.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inițiativa militară a unui erou. Istoria, perimată din punct de vedere științific și întocmită după vechea metodă a compilației, e focoasă, patetică, aglomerată, meticuloasă chiar în descrierile de lupte și deci monotonă. Personalitatea ei stă în tonul religios inspirat, în exclamațiile biblice, încîntătoare ca poză romantică, în unele descripții geologice mistic înfiorate, în bogăția verbală cu care se notează zgomotele luptei. În cele din urmă însă, abstrăgîndu-se de la înaltul interes educativ, cartea devine obositoare prin exces de sublim. Împortanța lui N.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
economice și sociologice și să conceapă desfășurarea evenimentelor ca o dramă ideologică. AL. RUSSO Mesianismul lui Al. Russo e întrupat în acea Cântarea României, care împrumută mult din tonul lui Lamennais din Paroles d'un croyant, făcând mare uz de exclamații biblice: "și într-adevăr zic vouă", " Doamne, depărtează paharul". Istoria patriei se evoacă în viziuni enigmatice întrerupte de aforisme și sentințe terifiante, nelipsind lamentațiile, vederea pământului făgăduinței, marile bestii simbolice și apocaliptice: "...colo... departe... unde soarele se vede așa de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
creator fără țâșnire. E un badinaj de erudit frecventator de saloane, o divagație amabilă, în tradiția Fontenelle, în jurul ideii de vânătoare, debutând într-o pură manieră clasică. Erudiția digestibilă era încă foarte la modă din epoca preromantică. Text plin de exclamații și exaltări, aparat critic gemând de citate greco-latine, iată maniera. Winkelmann, Barthélemy sunt astfel de erudiți lirici. Ceva mai târziu afectarea conversației libere apare ca un dispreț pentru haosul fanteziei romantice. Erudit, rafinat om de gust fără imaginație, Odobescu era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]