2,256 matches
-
antice din regiunile carpato danubiene“, „Începuturile vieții romane la gurile Dunarii“, „Memoriale“... În cunoașterea vieții și activității marelui savant, creatorul școlii de arheologie modernă în România, datorez mult lucrărilor distinsului istoric Al. Zub, cel mai profund cunoscător și mai bun exeget al operei pârvaniene. 124 În „anii de ucenicie“ în arheologie, participând la lucrările de pe șantierele arheologice de la Bâtca Doamnei Piatra Neamț și, respectiv, de la Lozna-Dorohoi, Oituz-Bacău, Mănoaia-Costișa, județul Neamt etc., am învățat mult de la regretatul Nicolae Gostar, care mi-a fost
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
a locuit vremelnic înpământul făgăduinței, ca într-un pământ străin... Și fără credințănu este cu putință să fim bineplăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11, 1-6).Fără credință omul nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu și nici nu sepoate apropia de El. Exegetul Paul Marie de la Croix definește credința ca pe o cale a lui Dumnezeu sau spre Dumnezeu. Din Biblierezultă că revelația Vechiului Testament le-a dat oamenilor conținutul credinței lor. Chiar dacă, așa cum comentează, susnumitulteolog, adevărurile de credință pe care trebuiau să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
naturale implicate în istoria vechiului Israel, cunoscutul teologGerhard von Rad le sugerează că se impune acut o reconciliereîntre istorie și credință întrucât istoria poporului ales nici nu s-arputea concepe în afara credinței. Pentru a fi cât mai sugestiv și convingător, susnumitul exeget și-a intitulat chiar un capitol al cărțiisale: Teologie des Alten Testament, „Israel înaintea lui Dumnezeu, sauRăspunsul lui Israel”<footnote Gerhard Von Rad, Old Testament Theology. The Theology of Israel´s Historical Traditions, Volume One, Sixth Impression, 1989, p. 355
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pierim ci să avem viață veșnică (Ioan 3, 16). Psalmistul îl fericește,ca din partea lui Dumnezeu, pe bărbatul credincios care nu umblăîn sfatul celor nelegiuiți și nu se oprește pe calea celor păcătoși(Psalm 1, 1). Comentând acest text un exeget modern subliniază căomul credincios se va bucura de fericirea veșnică pentru lucrurile(se subînțelege, rele) pe care nu le face, pentru locurile pe care nu lecercetează, cărțile pe care nu le citește, filmele pe care nu le vizionează și anturajul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
umaniștii și continuatorii lor considerau drept Europa nu corespunde deloc vechii accepțiuni carolingiene. De la Erasmus la Leibniz și mai departe până la Rousseau se prefigura imaginea unei Europe unite într-o idee imperială de structură modernă. Cum bine observa unul dintre exegeții operei erasmiene, “în concepția sa privind o politică europeană, Erasmus nu se gândește la națiunile europene, nici la statele naționale. Într-un fel, el își însușește ideea imperiului condus de Carol al V-lea... Bineînțeles că în această Europă mare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la aceea europeană din pragul epocii luminilor. Corydaleu este, fără doar și poate, un homo europaeus, valoarea discursurilor lui motivând situarea operei sale între cele mai semnificative ale timpului. Să ne apropiem de analizele și interpretările cuprinse în cărțile lui. Exegetul redescoperă sensul rațiunii filosofice și aprofundează caracterul științific al aristotelismului care, în accepțiunea sa, trebuie să satisfacă toate treburile culturii laice; nu dorește să întemeieze o universitate care să promoveze gândirea lui Platon sau a unui alt mare filosof. În
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
comentatori; ea se bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă - cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o etapă a culturii europene. Judecățile libere ale exegetului contribuie la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și a unei părți din elita intelectuală, de sub tutela dogmatismului bisericesc. Prin punctele de vedere exprimate în Introducere la logica lui Aristotel și în Comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
înțelegere matură a istoriei creșterii și descreșterii Imperiului turcesc, dar mai ales îi deschid posibilitatea de a medita îndelung asupra epocii trăite, în care descoperea importanța dialogului ideatic, cultural în genere, al tuturor europenilor. „Cantemir” - scrie unul dintre editorii și exegeții operei sale - „se încadrează în limitele unei ortodoxii formale, capabilă să combată purgatoriul catolic (cum face în Divanul...), dar despărțită de idealurile eshatologice ale doctrinei tradiționale. Această atitudine nu este ostentativă. Poate că însuși Cantemir nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se va elibera parțial de sub marele imperiu al religiei. Descoperindu-și resursele creatoare, el va intra într-un dialog cu sine însuși, apelând pe cât posibil la o gândire liberă, la o atitudine intelectuală mai independentă. Dumnezeul medieval - după aprecierea unor exegeți contemporani - s-a transformat în Deus absconditus, religia a făcut loc culturii care a ajuns să însemne concretizarea celor mai elevate valori prin care umanitatea europeană se înțelegea, se definea și cu care se identifica. Urmează o epocă de transformări
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au creat, de data aceasta în limba ebraică, Aaron Cohen, Shemen Tov și Z’kan Aharon. De însemnătate pentru diaspora iudaismului rămâne activitatea rabinului Aaron Cohen (sfârșitul secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului următor). Retor înnăscut, strălucit exeget și scriitor, Cohen s-a ocupat și de restaurarea vechii sinagogi din ghetou, precum și a vechiului cimitir. Este el însuși un exemplu al existenței meandrate a evreului în diaspora. A învățat în Italia, la Școala levantină din Veneția, și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tensiunile destinelor de prim-plan, într-un „teatru de cunoaștere”, ferit de riscul uscăciunii disertative. Când este cazul se replică unei opinii critice nedrept ironice (apropierea, încercată de G. Călinescu, între Patima roșie, piesa lui Mihail Sorbul, și Act venețian). Exegetul crede că romancierul Camil Petrescu, pus sub semnul unor afinități și convergențe, parțiale, cu Stendhal și Proust, face din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, „romanul unei clarificări interioare”, în durata a două mari experiențe complementare, marcate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum în Cartea cu jucării), uimirea în raport cu „miracolul creației în general și al creației artistice în special” (Ce-ai cu mine, vântule
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
Pușcariu, critic și istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despre Ion Budai-Deleanu și St. O. Iosif, în studiul despre Lucian Blaga, scriitorul fiind văzut prin prisma „afinităților și izvoarelor” ori prin aceea a unei biografii interioare. V. se numără printre exegeții care au apropiat opera lui Blaga de realitatea intimă a straturilor de adâncime, indicând și câteva trasee comparatiste cu efecte generoase. Volumul de poezie Cenușa verde este construit în jurul metaforei enunțate în titlu, ce simbolizează urmele străbunilor din Munții Apuseni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
care s-ar fi desprins de hipostaza eternului îndrăgostit și s-ar fi căsătorit (era prejudecata lui Maiorescu, dar poate nu numai a lui). Nimic mai eronat decît ideile sau opiniile din atare conjecturi. Și asta pentru că puțini, foarte puțini exegeți au văzut pînă la capăt marele proiect al gîndirii eminesciene, faptul că drumul acesta atît de anevoios prin științe (numite într-un anume spirit istoric "punți ale filosofiei") era totodată și actul nașterii unei metafizici pentru care avea, cum observa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
à la maniere de. Prevalîndu-se parcă de puterea simbolică a tetraktys-ului din filosofia greacă, ipoteza lui Sergiu Al. George era cercetată, alături de Eminescu, și prin codul creației altor trei personalități ale culturii române: Constantin Brâncuși, Mircea Eliade și Lucian Blaga, exegetul aducînd și confirmînd astfel în luminișul demonstrației sale construcțiile și temeiurile creației a patru autori din aceeași matrice stilistică. Pentru Eminescu, adevărul privitor la confluența unor dominante ale operei cu spiritul culturilor fondatoare, ne referim în mod expres la spațiul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
52, o ruralitate din care nădăjduia să facă piatra de încercare a unității noastre sufletești și, totodată, mediul care să faciliteze întruparea acestei unități în creații culturale reprezentative. Pe fundalul unui asemenea portret în acvaforte, să rămînă oare, pentru unii exegeți, tot o nedumerire rațiunea pentru care Mircea Vulcănescu a optat, la un moment dat, pentru administrativ, preocupare cu caracter dominant și acaparator-agresiv a unui autor parcă devorat de arcanele posibilului?! Orice s-ar spune însă, Mircea Vulcănescu rămîne chiar și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ilegitim, întregul în părți izolate, așa cum, aparent, se întîmplă lucrurile într-o pictură de-a lui Salvador Dali, acolo unde Venus din Milo e închipuită de imaginația suprarealistă a artistului ca fiind alcătuită dintr-o succesiune de sertare (în care exegeții au dat peste vid). Tocmai de aceea este prudent și dubitativ în concluzii: "Ești mediocru în școală, bine; dar școala nu e tot. Ești mediocru în carieră, dar nici ea nu e tot. Că ești mediocru la sindrofie, asta nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe Bergson, îl citează în franceză atunci cînd își redactează teza de licență, după cum, tot aici, alătură trimiteri la unii dintre exegeții filosofului francez: Réné Berthelot, Le pragmatism de Bergson (1913, vol. al II-lea din Un romantisme utilitaire), Richard Kroner, Henri Bergson, Logos (1910), Georg Simmel, Zur Philosophie der Kunst (1922). Făcute într-o atare cheie, reflecțiile lui Cioran asupra timpului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
receptări superficiale, fapt experimentat de altfel de critic printr-o demonstrație ingenioasă. Folosind o comparație călinesciană, aș zice că poemele lui Sorescu, dar și alte texte, pot avea o față de in și alta de mătase. Lectura lor, făcută de un exeget cu antrenament hermeneutic, lipsit de crispare și ezitări, de tatonări retorice și diluate, trebuie astfel să atingă pragul corelațiilor posibile și al curenților de profunzime care le susțin. M-a surprins însă, în comentariile poetei-critic, faptul că eseistica lui Sorescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un retor sofist dar și un adept al sofiștilor și doi discipoli ai lui Socrate. Andrei Cornea insistă în analiza sa tocmai asupra ideii că viziunea pe care o au indivizii asupra moralității se transferă și asupra vieții. Atena, pretinde exegetul amintit, decăzuse și ca urmare a aplicării unei etici contractualiste în care dreptatea este văzută formalist, fără o interiorizare a conținutului său. Prin urmare, este foarte important pentru viața noastră socială dar și pentru viața noastră privată, dacă ne impropriem
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluție de cunoaștere a fenomenului este aceea de a integra fapte și de a „aproxima cu scepticism”. Ceea ce și face în antologia de texte însoțitoare și care ocupă cea mai mare parte a cărții, una cu declarat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
nimerit a numi pars pro toto. Cu ajutorul acestor veritabile articulații ale viziunii diltheyene vom căuta să analizăm apoi și semnificațiile celorlalte concepte (Gestalt, Erlebnis, Ausdruck, Verstehen), a căror însemnătate a fost însă deja relevată în mult mai mare măsură de către exegeții autorului. Am socotit necesar să le rezervăm tuturor un capitol separat nu numai dată fiind importanța lor, ci și din pricina faptului că, dacă le-am fi tratat pe parcursul capitolelor precedente, riscam să alterăm prin numeroase digresiuni explicative succesiunea firească a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cca 495-485 î.Hr.). Textele rămase au fost culese de Hermann Diels și Walther Kranz (îngrijitori de ediție), Die Fragmente der Vorsokratiker, Berlin, 1951, vol. II; au fost traduse în limba română în Banu-Piatkowski, op. cit., vol. II, partea a II-a. Exegeții cei mai importanți sunt: O. Gigon, „Studien zu Platons Protagoras”, în Phyllobolia für Peter von der Mühll, Basel, 1946; G. Binder, L. Liesenborgs, „Eine Zuweisung der Sentenz ouk evstin antilevgein an Prodikos von Keos”, Museum Helveticum, 23/1966, pp. 37-43
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înfățișându-l în cele mai diverse ipostaze și dându-i astfel „șansa” de a-și argumenta pe larg fabuloasa opera practică. Nu este cert însă dacă „Socrate platonicul” este chiar „Socrate-cel-real”. Dar, începând cu Aristotel (Metaphysika) și continuând cu numeroși exegeți antici, medievali și moderni, cercetarea operei paideutice a lui Socrate pare să fi fost influențată de anecdotica superficială a lui Diogene Laerțiu (Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, V). Totuși, pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cel mai înțelept dintre poeți”, prezentându-l liceenilor și studenților ca pe un preaînțelept romantic care disimula, sub vălul miturilor, marile valori etice. Așa a luat naștere hermeneutica alegorică - subtilă metodă de decriptare a sensurilor și semnificațiilor mitice (pe care exegeții creștini o vor împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul Sfintei Scripturi). Învățăceii eleniști învățau, de exemplu, că Ulise este un simbol de înțelepciune, că Penelopa este un simbol de fidelitate, că Odiseea este o parabolă a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]