2,392 matches
-
adică o catenă grecească dedicată Optateuhului și Cărților Regilor. Prin studii succesive, cercetătorii au confirmat faptul că exegeza lui Procopios consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la bază omiliile lui Origen consacrate acestei cărți. Alți autori pe care s-a sprijinit Procopios pentru a-și alcătui comentariul său ar fi Chiril din Alexandria și Teodoret din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și despre cele două cărți Paralipomena, care s-a pierdut aproape în întregime cu excepția câtorva citate și a unui extras din Chestiuni legate de cărțile Regilor și Paralipomena a lui Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală vaste și însemnate lacune. În structura sa, aceasta e analoagă aceleia despre Optateuh pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală vaste și însemnate lacune. În structura sa, aceasta e analoagă aceleia despre Optateuh pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Această Catenă se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril din Alexandria, care ne-a parvenit (p. ???), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
comentarii: pe cel al lui Chiril din Alexandria, care ne-a parvenit (p. ???), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rândul lor, au ajuns până la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cântarea Cântărilor, analoagă ca formă cu cele dinainte; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenei despre Optateuh, Procopios ar fi alcătuit mai întâi o catenă mai amplă, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
p. ???), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rândul lor, au ajuns până la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cântarea Cântărilor, analoagă ca formă cu cele dinainte; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenei despre Optateuh, Procopios ar fi alcătuit mai întâi o catenă mai amplă, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acesteia. Totuși, acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o catenă mai amplă, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acesteia. Totuși, acest comentariu e lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril din Alexandria, Origen, Nilus din Ancyra și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele lui Solomon, descoperită tot de Mai; conține mai ales extrase din Basilius, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Rezultă cu claritate din cele spuse până acum că Procopios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa geografică intitulată - într-un mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare pentru că, în esență, nu e o scriere geografică în sens științific așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Într-adevăr, scriitorul intră în polemică atât cu geografii cât și cu astronomii și cu matematicienii păgâni și se bizuie pe cosmografiile lui Moise și ale scriitorilor Bisericii. Ca atare, el susține în prima și în a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cartea a unsprezecea a fost poate compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pământului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care el însuși o amintește în cuprinsul Topografiei sale. E vorba, după cum se poate vedea, de o exegeză lipsită de consistență: în cadrul acesteia, care rămâne totuși preocuparea principală, se manifestă însă și gustul pentru narațiune și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi îndepărtate cum sunt India și Orientul. În concordanță cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sinai tabernacolul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernacolul său; însă, din moment ce tabernacolul ceresc, la rândul său, reproduce universul, rezultă că și tabernacolul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă e comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai serioase decât el. Însă a existat și o exegeză a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă e comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai serioase decât el. Însă a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit critic redus care erau interesate de miraculos, astfel încât, din această perspectivă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după ce acestea au fost citate împreună cu întreaga pericopă; aceste note au caracter lingvistic sau se referă la conținut. Pot apărea însă și considerații mai ample care uneori sunt dezvoltate și ajung până la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, chiar dacă citează diverși exegeți, iar printre autorii pe care pare să-i fi folosit este și Josephus Flavius. Alte opere ale lui Ecumenius sunt cunoscute de multă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și una anagogică sub care se ascund semnificațiile misterelor viitoare. Unele cărți sacre sunt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. În epoca în care comentatorul însuși scria, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, iar acest lucru putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul acesteia. Mai frecvent decât o face Ecumenius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale și I. L. Caragiale au făcut obiectul unor monografii, contribuții solide, de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul Lovinescu, după
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
1982, 2001, 2003) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (2001). Cu toate că a publicat patru cărți de proză (Orașul fără somn, 1978, Omul de nisip, 1982, Oglinda lui Narcis, 1986, Wiener Walzer, 1999), numele lui G. este asociat îndeosebi cu domeniul exegezei teatrale, ca reprezentând - alături de Ion Cocora, Ion Vartic, Doina Modola ș.a. - Clujul în ce privește analiza vieții scenice românești. Cine va fi tentat să caute în prozele sale oarecare însemne ale dramaticității o va face zadarnic: în ciuda apetitului pentru scenic, pentru alternanța
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
amplă, proiecția deschisă. Mai totdeauna el își alege personalități și direcții cu substanțial aport înnoitor în epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze ale unor manifestări de șoc, ce violentează vechile estetici, afirmând poetici noi, născute din atitudini negatoare față de realitate, aria preocupându-l și în Dicționarul avangardelor (2003). O demonstrație aplicată, cu suporturi teoretice pertinente, va conține Constelația gemenilor (1979). Expresii distinct
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
procesului de generare a textului și de contemplare a trecutului prin „matricele narative” cu care încep cele patru părți ale operei, apoi identificarea modalităților de implicare a cititorului și considerațiile despre codul cultural reprezintă tot atâtea contribuții originale, novatoare, la exegeza unuia dintre cei mai dificili scriitori români. Monografia Hortensia Papadat-Bengescu (1985; ediția a doua, din 2002, a fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri consacrate autoarei
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
este întrucâtva subțiată de citatele frecvente și ample, autorul încrezându-se mai mult în puterea de convingere a documentului nemijlocit decât în caracterizarea interpretativă. Sinteză a aspirațiilor umaniste, Petrarca întrunește adeziunea contemporanilor săi - este concluzia la care ajunge, firesc, finalul exegezei. Procedee și intenții similare vor configura volumul Galileo Galilei. Dialog cu planetele (1982). Istoricul literar tinde spre cuprinderi globale, care să circumscrie procesual fenomenele de cultură. Astfel, în Storia della civiltà italiana (1977) înfățișează etapele principale ale civilizației italiene - Antichitatea
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
văzând în autorul Amintirilor din copilărie un precursor al unanimismului lui Jules Romains. Cu toate acestea, sunt emise o serie de puncte de vedere pertinente și originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat de exegezele precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Greceanu, Gr. I. Lahovari, Radu Ionescu. Pios față de înaintași, Odobescu publică Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul de N. Bălcescu, rămasă între manuscrise în timpul vieții istoricului, precum și unele scrieri ale lui Alecu Russo. Tot Odobescu semnează studiul monografic Poeții Văcărești și exegeza comparatistă Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor. Definindu-și identitatea în primul rând prin genul acesta de preocupări, revista nu a polarizat un cerc de poeți și de prozatori cu o colaborare
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
lui D. Caracostea Poetul Brătescu-Voinești, Nicolae I. Russu scrie despre volumul de versuri Floarea pământului de Demostene Botez ori despre literatura lui G. Topîrceanu, G. Marinescu realizează retrospectiva V. Alecsandri, poet liric, iar Paul I. Papadopol este autorul unei ample exegeze, Forma poeziei populare, în timp ce Corneliu Moldovanu îi evocă pe unii dintre confrații căzuți în prima conflagrație mondială, ca în articolul O lacrimă pentru un poet: Săulescu. Proză semnează Ioan Slavici (un fragment din Închisorile mele), Al. Lascarov-Moldovanu (Dragoș banditul), Carol
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
Ion Barbu, V. Voiculescu, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Mircea Eliade, M. Blecher, E. Lovinescu, Paul Zarifopol ș.a. - din perspectiva edițiilor critice, al căror cronicar conștiincios este. Se verifică astfel altă idee programatică a lui R., potrivit căreia premisa sigură a exegezei o constituie numai o ediție creditabilă a operei. A treia secțiune a culegerii conține studii de tip micromonografic ale scrierilor unor poeți (de la Dimitrie Stelaru și Ștefan Aug. Doinaș la Nichita Stănescu, Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț) și critici contemporani
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
lit. (1982), 191-194; Vianu, Opere, V, 28-34; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 64-68; Popovici, Romant. rom., 407-442; Al. Dima, Alecu Russo, București, 1957; Cornea, Studii, 269-290, 334-345; Teodor Vârgolici, Alecu Russo, București, 1964; Brădățeanu, Istoria, I, 147-150; Ist. lit., II, 489-507; Șerban, Exegeze, 5-41; I. Vasilenko, Aleku Russo. Jizni i tvorcestvo, Chișinău, 1967; Alecu Russo. Studii și articole, București, 1970; Haneș, Studii ist. lit., 245-298; Piru, Varia, I, 83-85; Teodor Vârgolici, Aspecte istorico-literare, București, 1973, 8-31; Cornea, Oamenii, 99-107; Negoițescu, Analize, 46-52; Dicț
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
va aborda domenii ce păreau a-i fi cu totul străine: poezia, proza, dramaturgia și chiar minieseul aforistic. Monografia Veronica Micle reface profilul poetei bazându-se pe documentele existente în acel moment fie în manuscris, fie în reviste sau în exegezele ce i-au fost dedicate. S. încearcă să reconstituie și să reinterpreteze povestea de dragoste dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu, absolvindu-i pe amândoi de infidelitate. E o încercare de a privi totul din perspectiva tinerilor săi eroi, numai
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
activitatea sectorului de critică literară, unde se remarcă apariția unor studii pertinente: Realitățile sufletești și poezia pură de Ionel Manițiu, Despre un Eminescu nemuritor de Dan Constantinescu, Poezia lui G. Bacovia de Francisc Păcurariu, Panorama literaturii române, o recenzie la exegeza cu același titlu a lui Basil Munteanu, articol care marchează debutul în critică al lui Ion Negoițescu. Tot el semnează „Cronica dramatică”. Importanța acestei publicații școlare rezidă în elanurile unui grup de tineri care vor avea un cuvânt de spus
LUCEAFARUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287871_a_289200]
-
în legătură cu ceea ce știința tradițională desemnează drept „monarhul ascuns”, „regele lumii”, cel care dirijează universul din punct de vedere spiritual. De asemenea, toate basmele lui Ion Creangă, ca și povestea Crailor de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale (trecută într-o „exegeză nocturnă”) sunt analizate din perspectiva adevărurilor oculte prezente în aceste scrieri sub aparența de fabulă. O mențiune specială merită jurnalul scriitorului, denumit de el însuși „alchimic”: neavând, cu excepția notării datei, nimic din ceea ce se înțelege de obicei printr-un jurnal
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]